Doina la Paris

Câţi dintre voi iubesc să călătorească?

Care este oraşul care v-a fermecat prin ospitalitatea oamenilor, obiectivele turistice pe care le-aţi vizitat, atmosfera veselă a acestuia etc.?

Prin ce întămplări aţi trecut în călătoriile pe care le-aţi făcut?

Nu ştiu cum voi, însă eu ador să vizitez oraşele istorice din Europa şi să călătoresc în cât mai multe ţări din toată lumea. Consider că din fiecare călătorie te întorci cu amintiri frumoase, asta pe lângă sumedenia de informaţii pe care le afli despre oraş, istoria acestuia, tradiţiile şi obiceiurile sale. În plus, provocările prin care treci în momentul în care trebuie să-ţi faci bagajul, sunt o experienţă din care înveţi la fiecare plecare. Întotdeauna ai tendinţa să iei cu tine mai multe lucruri decât ai nevoie (produse de îngrijire, haine etc.), pentru că ai impresia că le vei folosi, dar realizezi ulterior că nu a fost aşa. Şi aproape întotdeauna reuşeşti să uiţi cel puţin un lucru acasă, nu-i aşa?

Aşa s-a întâmplat şi în prima mea călătorie în Europa. La sfârşitul anului 2008 am plecat într-o excursie de 11 zile în 4 oraşe europene: München (Germania), Bruxelles (Belgia), Paris (Franţa) şi Salzburg (Austria). Entuziasmată şi plină de energie am stabilit traseul cu obiectivele turistice pe care vreau să le vizitez şi am numărat zilnic cât a mai rămas până la plecarea mea. Cu o seară înainte mi-am făcut bagajul, iar dimineaţa eram în autocarul care urma să mă ducă într-o excursie de neuitat.

Ajunsă la destinaţie, am realizat cu tristeţe că uitasem acasă câteva lucruri de care aveam foarte mare nevoie. Mi-aduc şi acum aminte de ziua de 2 ianuarie, când eram în Paris, urcasem în Turnul Eiffel, iar afară era un frig de-ţi crăpau obrajii. Faţa şi mâinile mi se roşise şi se uscase într-un asemenea hal, încât aveam neapărat nevoie să folosesc o cremă de faţă şi de mâini, pentru hidratare, însă o uitasem acasă. Am avut norocul să am alături 2 prieteni, care au fost mai responsabili decât mine şi care şi-au luat cu ei tot ce aveau nevoie, printre care şi o cremă nutritivă Doina. A fost salvarea mea în acea zi. Nu o mai încercasem până atunci, dar ştiu că m-a ajutat tare mult pentru că era foarte hidratantă. Zilele acestea am văzut un video de promovare a cremei Doina, care mi-a reamintit de întâmplarea mea:
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=xFmX7orbgZc&w=640&h=390]

Mi-a plăcut mult melodia în colaborare Krem, cât şi expresia: Doina – o vedetă la tine în poşetă!, care apare în filmuleţul de promovare.

Sunt curioasă să aflu câte dintre voi aveţi produse româneşti în poşetă?

Eu sunt o consumatoare fidelă a produselor realizate în România, indiferent că vorbim de cele alimentare sau cosmetice. Consider că produsele alimentare româneşti încă sunt crescute natural, iar cele cosmetice sunt făcute după metode tradiţionale, folosind ingrediente naturale, un element foarte important pentru mine. În plus, ştiu că în felul acesta – folosind produse româneşti – contribui la încurajarea producătorilor, cât şi la dezvoltarea economiei româneşti.

De aceea, vă îndemn şi pe voi, în măsura în care sunteţi deschişi, folosiţi produse româneşti, mândriţi-vă cu ele şi luaţi-le în călătoriile pe care le faceţi, pentru a le face cunoscute şi în rândul străinilor.

Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2013

comments

Adauga comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *