Damian_Frunzaresc.eu

11 luni si totul pe repede-nainte

Am facut 11 luni si totul parca merge pe repede-nainte. Haideti sa va explic de ce spun asta!

Daca ma gandesc la joaca si jocuri: iau o jucarie si nici nu apuc bine sa o studiez, ca vreau alta. Incep sa ma joc cu alta jucarie, dar o arunc si pe aceasta dupa cateva secunde. Nu, vreau altceva! Caut alta jucarie in cutia plina ochi si in sfarsit gasesc ceva care cred ca e ok. Dar nici asta nu ma multumesc. Si uite-asa procesul continua pana imi sare in ochi ceva mai… creativ. Un cablu, spre exemplu. Sau o cutie, o sticla, o caserola si orice altceva nu face parte din categoria “jucarii”. Parca sunt altceva, domn’le. Sunt mai interesante, mai originale, mai deosebite. Mai altfel si asta imi place 🙂

Daca ma gandesc la mancare: vreau ACUM sa mananc. Nu conteaza ca ce mi-a gatit mami este fierbinte si trebuie sa se raceasca, ca mama vrea sa mestece mai bine ce e in farfurie sau ca e prea rece si trebuie sa incalzeasca mancarica. Chiar nu ma intereseaza. Vreau acum si GATA! Dupa cateva minute in care mama imi da papa cu lingurita, realizez ca ceva nu este ok. De ce sa ma hranesca ea, cand pot incerca eu?!  O idee buna, imi spun in gand si trec la actiune. Mama nu e prea incantata. Stie ca dupa aceasta masa in care eu sunt conducatorul suprem al lingurii, o sa urmeze o curatenie de zeci de minute. Incepe cu mine: maini, fata, par, hainute si continua cu scaunul de masa, podeaua, peretii si ce am mai murdarit prin jur. Cam asa arata o masa la 11 luni. Mai e si partea in care la final sau spre final, imping cu mandrie farfuria si cade jos, cu putina mancare in ea. Noroc ca e din plastic si nu se strica, altfel…

Iar cand ies afara nu mai am rabdare sa stau in carucior. Vreau sa vad tot ce e in jur. Din picioare! Mama imi explica foarte calm ca fie mergem pe jos, fie stam in carucior, asezati. Credeti ca eu o ascult?! Noroc de centura de siguranta, ca altfel as fi explorat lumea din jur in picioare si cu degetul aratator in toate directiile. Plus, cu vocabularul meu bogat care contine silabe foarte importante: ma-am, ta-ta si da-da. Mai nou DA-DA este cuvantul folosit pentru tot si pentru orice. Sau poate nu s-o fi prins parintii mei ca de fapt intonatia face diferenta! 😛

E atat de interesant sa incerci pe picioarele tale sa ajungi de la un loc la altul. De la pat, la scaun sau la masa. Nu e usor, recunosc, dar sunt atat de incantat cand imi iese. 🙂 Si cu mami si tati de mana cand ma plimb, e fain, dar tot mai provocator este sa merg singur. Primii pasi i-am facut, pe ceilalti va las sa-i admirati cand ne vedem.

 

*Sursa poza: Marius Niculae

comments

  • vavaly

    complicata viata de omulet de 11 luni :)

    • Sofia Frunza

      Nu numai complicata, dar si foarte complexa :)))

Adauga comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *