A.T.G.R. – mai mult decât o școală de ghizi!

Care este acea experiență pe care dacă ai trăi-o, te-ar face fericit? Ai fi împlinit că ai avut șansa sau norocul de a o încerca și ți-ar produce o senzație de plutire?

Poate fi orice: de la gustul ciocolatei belgiene, muzica unui artist recunoscut, momentele petrecute alături de prietenii tăi jucând boardgames, vizionarea unui film bun, lecturarea unei cărți, vizitarea unei țări exotice, realizarea Turului Europei, încercarea unui sport extrem (salt cu parașuta, cu parapanta, bungee jumping etc.), la escaladarea celui mai înalt vârf de munte din lume.

Sunt multe lucruri pe care dacă le-am face, ne-am simți mai bine, mai mulțumiți de noi, mai împăcați, nu-i așa?

În acest sens, de ceva timp, eu am ales să fac doar activitățile care mă relaxează și mă binedispun și am scos cuvântul NU POT din vocabular, înlocuindu-l cu: EU VREAU SĂ ÎNCERC. Și uite-așa am spus DA primei provocări: aceea de a învăța să când la chitară, iar apoi la cea de-a doua: aceea de a mă apropia de natură, de a petrece cât mai mult timp vizitând locuri cu priveliști pitorești, de a escalada munții României și apoi, de ce nu, cei din Europa.

Primul pas l-am făcut în această toamnă, când doi prieteni au organizat o plecare la munte, unde am făcut traseul Valea lui Stan, care pur și simplu m-a impresionat. A fost superb! Un traseu plin de provocări, care te ajută să-ți depășești limitele – este amenajat cu scări și cabluri de care nu este atât de ușor să te ții. În plus, în anumite perioade ale anului, există posibilitatea ca, în unele locuri, traseul să fie blocat din cauza unor acumulări de apă. În aceste condiții, fie alegi să mergi mai departe – așa cum am făcut noi (P.S: mulțumesc băieților pentru efortul depus în momentul în care ne-au luat în spate și ne-au trecut peste apa acumulată, care era rece ca gheața ), fie te întorci și abandonezi traseul.

La cea de-a doua provocare am spus DA la mijlocul lunii octombrie, când am decis să merg la cursurile Școlii de Ghizi organziate de A.T.G.R. (Asociația Turistică Ghizii României) – și aplicațiile practice aferente. Până acum, la cursuri, am învățat despre echipamentul pe care ar trebui sa-l aibă orice persoană care urcă pe munte, alimentația, tipurile de tursim și regulile de care trebuie să țină cont un ghid în momentul în care pleacă într-o excursie cu turiști.

canionul-7-scari_resize(Sursa)

În weekend-ul trecut am fost în prima aplicație practică, la Timișul de Jos, unde am făcut traseul Canionul 7 scări, iar a doua zi am vizitat castelul Bran, Cetatea Râșnov și orașul Brașov.

Sunt câteva lucruri care mi-au plăcut foarte mult în această aplicație:

–          Organizarea.  De la locație, oră de pornire, informații despre traseu, cazare, mâncare etc., la activități de relaxare, totul a fost foarte bine gândit;

–          Atitudinea ghizilor. Ghizii s-au asigurat și au avut grijă ca noi să ne simțim bine, au creat atmosferă, ne-au spus bancuri și ne-au livrat informații despre traseu și obiective turistice. Mi-a plăcut faptul că ghizi au încercat să ne implice și să ne ofere oportunitatea de a experimenta vorbitul la microfon. Totodată, ne-au explicat cum trebuie să coborâm o pantă, ce este bine să mâncăm și câtă apă să bem atunci când facem pauze etc.;

–          Oamenii. Este foarte important ca atunci când mergi într-o aplicație să poți interacționa cu alți oameni, să socializezi. Iar în această aplicație au fost oameni deschiși, sociabili, simpli și pregătiți să ofere o mână de ajutor atunci când cineva avea nevoie.

–          Experiența. Din momentul în care am urcat în autocar, am văzut o gașcă de oameni pregătiți să se distreze, dar și să-și depășească limitele. A fost o experiență extraordinară, am urcat, am coborât, am cântat, am socializat, am făcut gimnastică, am vizitat, am învățat și ne-am relaxat.

Abia aștept următoarea aplicație, din weekend-ul 23 – 24 noiembrie, de la Voina, unde vom învăța: orientarea cu busola, vom trage cu arcul, ne vom cățăra pe stânci, vom face un traseu și vom vizita obiectivele turistice din zonă.

Arc

(Sursa)

Simt că această provocare mă face din nou să trăiesc!

Căci, până la urmă, întrebarea la care ar trebui să încercăm, în fiecare zi, să dăm un răspuns este: TRĂIM cu adevărat viața sau suntem niște pelerini care trec prin ea și care deși sunt pe drumul cel bun, uită să se oprească să se bucure de traseu, nu vor să se abată nici o clipă de la scopul lor – acela de a ajunge la destinație.

Tu ce alegi să faci: să trăiești sau să treci mai departe?

comments

Adauga comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *