Experienta unui bebelus la 9 luni

La 9 luni nu-i ca la 8 😀 Poate credeti ca nu s-au schimbat prea multe, ca deh, cate poti sa inveti in 30 de zile?! Va spun eu: MULTE! Sunt atatea lucruri noi pe care le experimentez zilnic, incat mi-ar trebuie ore intregi sa va povestesc. Dar va scriu aici, pe scurte, cateva dintre ele, ca sa fiti si voi la curent 🙂

Cred ca cea mai importanta realizare este faptul ca merg. Stati asa, nu va grabiti. Nu am zis ca merg singur, ci ca merg, si de obicei o fac sprijinit de ceva. Fie imping jucaria cea cu 4 roti si care se misca atat de repede, ca uneori nu reusesc sa tin pasul cu ea si mai cad, fie ma tin de scaun si il imping cand ma simt pregatit sa fac asta. Am dat deja cateva zeci de ture de sufragerie. Nu stiu cat o fi in km?! Dar il intreb eu pe tati 😛

Pe langa asta, am inceput sa mananc mai mult si mai diversificat. Asa cum e normal, de altfel. Ce eu nu pot sa gust omleta?! Numai voi sa stiti ce insemana asta… Sau paine cu unt, preferata mamei in fiecare dimineata. Am gustat grapefruit si avocado, ca na, cica are multe vitamine (vreo 20), minerale si fitonutrienti. La acestea se mai adauga lamaia. Va asteptati la un video cu reactia mea? Degeaba, nu a avut mama ce filma. Nici nu am clipit ochii cand am mancat-o, nu mai zic de grimasa fetei. Nimic! Ha-ha, uite-asa!

Mi-a facut mama si dovleac copt, foarte bun de altfel 🙂 Am mai mancat lapte cu hrisca, alta minunatie de cereala despre care am tot auzit de la parintii mei. Si lista poate continua. Nu o mai scriu aici, ca poate va fac pofta!

Ziua imi place sa mai vorbesc in limba mea. Spun ma-ma, ba-ba, da-da si alte silabe pe care numai eu le inteleg. Ma uit uneori mirat la parintii mei cand ii vad ca zambesc la fiecare silaba pe care o scot. Mai ales la ma-ma. O fi insemnand ceva pentru ei, ca momentan eu sunt la capitolul in care repet niste cuvinte pe care le-am tot auzit: hai la ma-ma, uite vine ta-ta etc.

Si mai e ceva diferit acum, incep sa ma coordonez mai bine. Cu mainile apuc lucruri, le misc in aer, le arunc, le apuc iar. Uneori e usor, alteori e un pic mai greu. Depinde si din ce materiale sunt facute. Dar recunosc, adesea special le dau jos, ca mami si tati sa intre in jocul meu: eu le arunc, ei le ridica :)))

Aaa, am uitat sa va spun ceva. Nu stiu cum sa-i fac pe parintii mei sa ma tina mai mult in brate 🙁 Nu mai merge faza cu plansul. S-au prins ei cand ma alint sau imit plansul si acum nu ma mai iau in brate la fiecare moft de-al meu. Dar lasa, gasesc eu alta strategie.

V-am lasat. Plang jucariile dupa mine 😛

img_9926

P.S: Craciun fericit la toti! La mine se anunta o vizita din partea Mosului. Cica am fost cuminte 😛

 

comments

Adauga comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *