Category: Jurnal de BEBELUS

Damian_Sedinta_foto_Frunzaresc,eu

Leutul la 12 luni

Dragilor, este ultimul mesaj pe care il scriu din postura de bebelus. E asa ciudat sa treci de la un statut la altul si nici sa nu simti vreo diferenta. Ieri eram bebelus, iar de astazi sunt copilas. Gata cu bebeluseala, trecem la alta etapa! 😛

Damian_Frunzaresc.eu

11 luni si totul pe repede-nainte

Am facut 11 luni si totul parca merge pe repede-nainte. Haideti sa va explic de ce spun asta!

Daca ma gandesc la joaca si jocuri: iau o jucarie si nici nu apuc bine sa o studiez, ca vreau alta. Incep sa ma joc cu alta jucarie, dar o arunc si pe aceasta dupa cateva secunde. Nu, vreau altceva! Caut alta jucarie in cutia plina ochi si in sfarsit gasesc ceva care cred ca e ok. Dar nici asta nu ma multumesc. Si uite-asa procesul continua pana imi sare in ochi ceva mai… creativ. Un cablu, spre exemplu. Sau o cutie, o sticla, o caserola si orice altceva nu face parte din categoria “jucarii”. Parca sunt altceva, domn’le. Sunt mai interesante, mai originale, mai deosebite. Mai altfel si asta imi place 🙂

Am crescut, am 10 luni

Sunt mare, am 10 luni azi 🙂 Stiu, poate voua nu vi se pare mult, dar parintilor mei li se pare ca trece timpul atat de repede… Parca ieri eram un ghemotoc in bratele lor, iar acum ma agat de ei si ma ridic in picioare, uneori ma tin cateva secunde in picioare, apoi cad, merg de-a busilea prin casa si ii caut pe scumpii mei din camera in camera, ma plimb cu jucaria premergator, cobor din pat cu ajutorul tehnicii pe care o stiu de la tati si vorbesc mult, aproape ca stiu sa fac propozitii. Partea interesanta e ca numai eu le inteleg :))) Ma-ma, ta-ta, ba-ba, aga-ga, ba si multe altele le spun zilnic, imi place sa repet ce imi iese bine. Mai noi, incerc sa spun si consoane separat – rrrrrr. Ma fac francez din fasa. 😛

Vai ce mai trec zilele. Si cate activitati am: ma joc, mananc, ascult povesti (foarte putin, ca nu am rabdare), fac baita, ma odihnesc etc. In fiecare zi mai descopar cate ceva din casuta in care locuiesc. Sunt atat de multe lucruri interesante aici: de la cabluri, prize, cutii, dulapuri, hartii si multe altele, asta pe langa jucariile mele. Mami se cam sperie putin cand vede ca ma duc la priza. Deja vorbeste cu tati sa cumpere ceva de protectie. Oare de ce-s asa speciale prizele acestea? Cresc eu si o sa inteleg. La fel e si cu cablurile. Nu ma lasa sa trag de ele. Insa, uneori, imi mai da cablul de la incarcatorul de la telefon sa ma joc. Dar nu mai e asa interesant. Una e cand trag eu de el si mai cade telefonul sau ce mai e in priza si alta cand sta la mine in brate si faci ce vrei cu el.

Si tehnologia asta…. M-a innebunit. Laptop, telefoane, tablete, ecrane colorate si luminoase. Nu ai cum sa nu fii curios ce e cu ele. Cand vezi ca mami si tati stau pe telefon sau pe laptop, parca ai pierde si tu timpul pe ele, descoperindu-le. Ca momentan nu prea stiu ce sa fac la ele. Oricum, azi am apasat din greseala pe o tasta si am sunat pe cineva. I-am trimis si poza pe Facebook. Nu-i asa ca-i tare?! Hai ca nu mai e mult si ma descurc si la tehnica.

Parca ma roade un pic stomacul. Am plecat, ca nu sar peste mese. Stiti voi, sunt un gurmand inrait 😛 Mama nu mai stie ce sa-mi faca de mancare. Dar asta nu e o problema, se descurca ea. Mai greu e cu somnul, noaptea. M-am obisnuit sa ma trezesc des, ca deh, simt mirosul de laptic si nu am cum sa dormitez cand am langa mine asa o comoara 🙂 Dar mama, sarmana mama… O consoleaza zambetul meu dulce si fata adormita cand ma trezesc dimineata si uite-asa, a mai trecut o zi.

Semnat: buburuza lu’ mamica 🙂

Experienta unui bebelus la 9 luni

La 9 luni nu-i ca la 8 😀 Poate credeti ca nu s-au schimbat prea multe, ca deh, cate poti sa inveti in 30 de zile?! Va spun eu: MULTE! Sunt atatea lucruri noi pe care le experimentez zilnic, incat mi-ar trebuie ore intregi sa va povestesc. Dar va scriu aici, pe scurte, cateva dintre ele, ca sa fiti si voi la curent 🙂

Cred ca cea mai importanta realizare este faptul ca merg. Stati asa, nu va grabiti. Nu am zis ca merg singur, ci ca merg, si de obicei o fac sprijinit de ceva. Fie imping jucaria cea cu 4 roti si care se misca atat de repede, ca uneori nu reusesc sa tin pasul cu ea si mai cad, fie ma tin de scaun si il imping cand ma simt pregatit sa fac asta. Am dat deja cateva zeci de ture de sufragerie. Nu stiu cat o fi in km?! Dar il intreb eu pe tati 😛

Pe langa asta, am inceput sa mananc mai mult si mai diversificat. Asa cum e normal, de altfel. Ce eu nu pot sa gust omleta?! Numai voi sa stiti ce insemana asta… Sau paine cu unt, preferata mamei in fiecare dimineata. Am gustat grapefruit si avocado, ca na, cica are multe vitamine (vreo 20), minerale si fitonutrienti. La acestea se mai adauga lamaia. Va asteptati la un video cu reactia mea? Degeaba, nu a avut mama ce filma. Nici nu am clipit ochii cand am mancat-o, nu mai zic de grimasa fetei. Nimic! Ha-ha, uite-asa!

Mi-a facut mama si dovleac copt, foarte bun de altfel 🙂 Am mai mancat lapte cu hrisca, alta minunatie de cereala despre care am tot auzit de la parintii mei. Si lista poate continua. Nu o mai scriu aici, ca poate va fac pofta!

Ziua imi place sa mai vorbesc in limba mea. Spun ma-ma, ba-ba, da-da si alte silabe pe care numai eu le inteleg. Ma uit uneori mirat la parintii mei cand ii vad ca zambesc la fiecare silaba pe care o scot. Mai ales la ma-ma. O fi insemnand ceva pentru ei, ca momentan eu sunt la capitolul in care repet niste cuvinte pe care le-am tot auzit: hai la ma-ma, uite vine ta-ta etc.

Si mai e ceva diferit acum, incep sa ma coordonez mai bine. Cu mainile apuc lucruri, le misc in aer, le arunc, le apuc iar. Uneori e usor, alteori e un pic mai greu. Depinde si din ce materiale sunt facute. Dar recunosc, adesea special le dau jos, ca mami si tati sa intre in jocul meu: eu le arunc, ei le ridica :)))

Aaa, am uitat sa va spun ceva. Nu stiu cum sa-i fac pe parintii mei sa ma tina mai mult in brate 🙁 Nu mai merge faza cu plansul. S-au prins ei cand ma alint sau imit plansul si acum nu ma mai iau in brate la fiecare moft de-al meu. Dar lasa, gasesc eu alta strategie.

V-am lasat. Plang jucariile dupa mine 😛

img_9926

P.S: Craciun fericit la toti! La mine se anunta o vizita din partea Mosului. Cica am fost cuminte 😛

 

Am 8 luni si multa energie

Va oboseste un atrenament la sala?

Sa vedeti voi cum e viata la 8 luni. Nici nu se compara cu efortul depus la o sedinta de sport. Fiecare miscare, fiecare pas, fiecare incercare esuata de a ma ridica, ma aduce mai aproape de scopul meu: sa stau in picioare. Si cata energie si putere se pierde cu asta… Uneori pic mort de oboseala de la tot efortul pe care il depun zilnic. Ce sa-i fac daca am funduletul mare… :)) Imi ia mai mult pana trec de la o etapa la alta.

Intr-o zi ma tin de bunica si incerc sa ma ridic, in alta zi piciorul mamei devine un punct de sprijin potrivit, alteori tata ma sustine cu mana, dar e greu. Va spun sincer. Uneori ma enervez si renunt, dar nu pentru mult timp.

De cateva saptamani mama ma pune in picoare in scaunul de masa. E asa fain sa vezi lumea din acest unghi 🙂 In plus, e o provocare sa ma tin pe picoarele mele, mai ales ca eu sunt curios de fire si iau mana de pe speteaza scaunului sa vad cum e sa te sustii singur. Cand obosesc, ma asez si ma odihnesc. Ma tin din cand in cand cu o mana de speteaza scaunului, apoi cu ambele, incerc si fara maini. Asa e perioada asta, plina de incercari si descoperiri.

Iar de cand am invatat sa musc, ma tot amuz cu acest obicei. Mai ales ca dintisorii mei adora “sa roada” umarul bunicii, obrazul mamei, mana lui tati, asta pe langa multitudinea de jucarii speciale pentru rontatit. Noutatea este ca am si cu ce. Daca pana de curand ma laudam cu 2 dintisori, acum am 4 , iar 2 ma anunta deja ca urmeaza sa-si faca aparitia in curand.

In rest imi place sa stau in brate. Ridic mainile spre bunica/mamica/taticul sau oricine e in preajma mea. Daca nu vor sa ma ia in brate, stiu eu cum sa-i conving. Cateva sunete mai pronuntate, eventual la pachet cu niste tipete, ii determina mai mereu sa reactioneze. Nu stiu cat va merge aceasta strategie. Dar eu incerc, profit cat pot!

La mancare nu sunt foarte mofturos. Mananc mai tot ce imi da mami, dar cand vad ca ea rontaie altceva, imediat ma activez. Pai sa nu gust si eu ce papa mama?! Doar sunt baiat mare! Imi plac bananele, iaurtul, merele si perele. Nu zic nu nici la maiurica sau galbenus de ou 🙂

img_8560

Joaca imi ocupa o mare parte din zi. Insa renunt imediat la ea daca nu am alaturi pe cineva. Stiti si voi cat de frumos e sa ai un partener de joaca! 😛

Viata la 8 luni e minunata.

Am multa energie si chef de joaca.

Mananc cat sa cresc si sa ma simt bine.

Iar noptile ma odihnesc ca sa am putere si maine 😛

 

Va invit sa frunzariti si alte pagini ale blogului meu, iar daca vreti sa fiti la curent cu articolele noi pe care le public, dati like la pagina de Facebook Frunzaresc si va voi tine la curent 🙂

7 luni si multa joaca

Am 7 luni de cand am aparut pe lume, dar parca sunt aici dintotdeauna 🙂 Cu mami si tati alaturi timpul trece foarte repede. Daca nu ne jucam, papam, daca nu dormim, zambim si tot asa. Activitati avem toata ziua. Uneori si noaptea, cand nu ma ia somnul.

body-bebe

Cu fiecare luna cresc in lungime si greutate si invat lucruri noi si ma dezvolt. Spre exemplu acum, la 7 luni, stiu sa fac urmatoarele lucruri:

  • Stau pe fundulet si ma joc. Cred ca asta e cea mai mare realizare a acestei perioade. Ma tot chinuiam sa stau bine pe fundulet insa ma rostogoleam ba la dreapta, ba la stanga, ba in fata :))
  • Ma intorc de pe burtica pe spate. Pana acum reuseam sa am rostogolesc de pe spate pe burtica, dar invers nu reuseam. Eh, cu putin exercitiu am reusit si asta.
  • Mananc fructe, legume, carnita si branzica 🙂 Imi place mult branzica: fie in amestec cu un fruct sau pur si simplu.
  • Ma alint. Cand nu imi place ceva, imit plansul de bebelus si mami ma ia imediat in brate. Uneori se prinde ca de fapt ma alint si sta langa mine si imi distrage atentia cu jucariile. Dar nu reuseste mereu 😛
  •  Rontai tot ce prind. Imi place sa rontaiesc linguritele, scaunul de masa, jucariile, lemnul de la pat si tot ce imi ajunge in maini. De jucaria pentru dinti ma plictisesc repede.
  • Am invatat sa musc. Cum prind obrazul sau umarul mamei, ma pun pe treaba. Pana nu se lasa cu o muscatura, nu ma las.
  • Imi place sa topai. Daca m-ati vedea… Mami spune: topa-top, topa-top si eu dau repede din picioruse sa ajung in cealalta parte a patului. Ador momentele cand topaim prin casa.
  • Inca sunt la stadiul in care imi descopar mainile. Va povesteam aici ca e un mecanism pe care mi-e greu sa-l inteleg, dar pana la un an il descopar eu.
  • Trag de par pe oricine, cu placere.
  • Zambesc mult, dar mai ales cand ma vad in oglinda 🙂
  • Am cateva jucarii preferate. Veti spune ca e devreme, dar eu deja am cateva jucarii care imi plac la nebunie, iar altele pe care nu prea le inghit. Imi place soricelul suport pentru pasta de dinti din baie. Stiu, nu e o jucarie, dar e asa amuzant ca m-as juca zilnic cu el. Cum il vad, cum mi se face gura pana la urechi. Imi place sa molfai linguritele si jucaria de dinti, imi plac zornaitoarele si telefoanele. Plus alte lucruri care nu sunt permise pentru varsta mea.

Hai ca mi s-a facut pofta de joaca. V-am lasat 😛

 

*Sursa poza