Am crescut, am 10 luni

Sunt mare, am 10 luni azi 🙂 Stiu, poate voua nu vi se pare mult, dar parintilor mei li se pare ca trece timpul atat de repede… Parca ieri eram un ghemotoc in bratele lor, iar acum ma agat de ei si ma ridic in picioare, uneori ma tin cateva secunde in picioare, apoi cad, merg de-a busilea prin casa si ii caut pe scumpii mei din camera in camera, ma plimb cu jucaria premergator, cobor din pat cu ajutorul tehnicii pe care o stiu de la tati si vorbesc mult, aproape ca stiu sa fac propozitii. Partea interesanta e ca numai eu le inteleg :))) Ma-ma, ta-ta, ba-ba, aga-ga, ba si multe altele le spun zilnic, imi place sa repet ce imi iese bine. Mai noi, incerc sa spun si consoane separat – rrrrrr. Ma fac francez din fasa. 😛

Vai ce mai trec zilele. Si cate activitati am: ma joc, mananc, ascult povesti (foarte putin, ca nu am rabdare), fac baita, ma odihnesc etc. In fiecare zi mai descopar cate ceva din casuta in care locuiesc. Sunt atat de multe lucruri interesante aici: de la cabluri, prize, cutii, dulapuri, hartii si multe altele, asta pe langa jucariile mele. Mami se cam sperie putin cand vede ca ma duc la priza. Deja vorbeste cu tati sa cumpere ceva de protectie. Oare de ce-s asa speciale prizele acestea? Cresc eu si o sa inteleg. La fel e si cu cablurile. Nu ma lasa sa trag de ele. Insa, uneori, imi mai da cablul de la incarcatorul de la telefon sa ma joc. Dar nu mai e asa interesant. Una e cand trag eu de el si mai cade telefonul sau ce mai e in priza si alta cand sta la mine in brate si faci ce vrei cu el.

Si tehnologia asta…. M-a innebunit. Laptop, telefoane, tablete, ecrane colorate si luminoase. Nu ai cum sa nu fii curios ce e cu ele. Cand vezi ca mami si tati stau pe telefon sau pe laptop, parca ai pierde si tu timpul pe ele, descoperindu-le. Ca momentan nu prea stiu ce sa fac la ele. Oricum, azi am apasat din greseala pe o tasta si am sunat pe cineva. I-am trimis si poza pe Facebook. Nu-i asa ca-i tare?! Hai ca nu mai e mult si ma descurc si la tehnica.

Parca ma roade un pic stomacul. Am plecat, ca nu sar peste mese. Stiti voi, sunt un gurmand inrait 😛 Mama nu mai stie ce sa-mi faca de mancare. Dar asta nu e o problema, se descurca ea. Mai greu e cu somnul, noaptea. M-am obisnuit sa ma trezesc des, ca deh, simt mirosul de laptic si nu am cum sa dormitez cand am langa mine asa o comoara 🙂 Dar mama, sarmana mama… O consoleaza zambetul meu dulce si fata adormita cand ma trezesc dimineata si uite-asa, a mai trecut o zi.

Semnat: buburuza lu’ mamica 🙂

comments

Adauga comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *