Cutreierând Bucureștiul

Azi am cutreierat străduțele Bucureștiului la întâmplare. Am hoinărit timp de câteva ore partea de sud-est a orașului, într-o după-amiază parcă amorțită de starea vremii și picăturile de soare care răzbăteau din când în când norii fumurii.

Era o liniște mortală. Capitala era goală, iar străzile pustii. Mai auzeai uneori sirena ambulanței sau vreun tramvai rătăcit pe șinele scârțâitoare și ruginite.

Totul era atât de deprimant și de trist, încât aveai impresia că locuiești într-un oraș părăsit. Asta dacă luai în calcul tonele de hârtii și lucruri aruncate pe lângă casele gata să se prăbușească. Zburau în voie… fără nici o grijă!

Peste tot case cu arhitectură impresionantă, dar în degradare. Arareori se întâmpla să nu găsești elemente impresionante pe casele de pe străduțele pierdute și încâlcite, care duc spre bulevardele mărețe ale capitalei.

E verde. Copaci înfloriți. Magnolia și plante de toate culorile îți atrag privirea și te trezesc din povestea tristă, dar liniștitoare a unei călătorii care se încheie nicăieri în altă parte decât la Metrou. Și nu la oricare.

Am ajuns la Obor… Toată lumea se înghesuie la fast food-ul așezat strategic. Până și eu mă grăbesc să prind un loc liber la una dintre mesele colorate ascunse de privirile trecătorilor.

Pași în trecut, prezent și viitor într-o singură zi, care se opresc în același loc de care m-am legat de câțiva ani – Tineretului. Dintr-o dată nu mă mai simt singură. Sunt asaltată de privirile și tumultul oamenilor care se grăbesc să ajungă în parc.

Bucureștiul a prins viață.

comments

Adauga comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *