Cum devii o mama “paria” a societatii

Am devenit fara sa vreau un paria al societatii. Sau mai bine zis un paria al comunitatii din care face parte. O mamica “paria”, ca sa fiu mai exacta. Totul a inceput de la un biscuite pentru copii. Da, un biscuite obisnuit pe care il gasesti la orice supermarket. S-a extins apoi la pufuleti, nu conteaza daca erau cu sau fara sare sau zahar. Dupa s-a extins la chipsurile in forma de ursuleti. Si nu s-a oprit aici.

Continuarea este despre bomboanele Sugus. Acelea care seamana cu guma, dar de fapt se topesc in gura. S-a alaturat si ursuletul Barni. Pai cum sa lipseasca si el din toata gasca asta de dulciuri apetisante pentru cei mici?! 😀

Va intrebati oare ce oi fi avand eu cu toate aceste dulciuri? De ce fac atata zarva de la ele? Ce parca eu nu le-am consumat pana acum, cu diverse ocazii? Ei bine, scriu despre ele pentru ca am un copilas de 1 an si 2 luni, care inca nu stie ce gust au aceste dulciuri si care nu as vrea sa stie inca cel putin cativa ani inainte. Dar viata bate filmul “imaginar” din capul meu. Fiecare plimbare in comunitatea unde locuiesc este o provocare noua. Fiecare iesire vine la pachet cu dulciuri care mai de care mai apetisante. Daca ma atrag si pe mine, d-apoi pe cel mic!  Si cand toti copilasii tin in maini cate un ursulet, cum credeti ca reactioneaza puiul meu? Va spun eu: sta cu mana intinsa sa primeasca si el ce mananca ceilalti pitici de varsta lui sau mai rau, se duce si isi ia singur, eventual direct din mana altui copil.

Prima oara cand i s-au oferit biscuiti, am spus ca e ok, nu i se intampla nimic daca mananca un biscuite. Oricum, din cand in cand ii mai dau si eu (cumparati sau facuti in casa). Apoi a venit randul pufuletilor, despre care am citit diverse opinii. Dar fie, las de la mine si de data aceasta. Unul sau doi pufuleti o data la ceva timp nu i-o face prea mult rau. Dar cand a venit momentul chipsurilor in forma de ursuleti, instinctul meu de mama care vrea sa-si creasca puiul cat mai sanatos, a recationat imediat. La fel si la celelalte tentatii dulci si colorate. Acum, cand mamicile impart dulciuri la copiii de aceeasi varsta ca Damian, se uita la mine si zic: “A, dvs. nu ii dati.”.. si intind punga de pufuleti catre alt copil.

Simt o privire apasatoare asupra mea si de multe ori parca observ cum grupul de mame se muta catre partea cealalta a strazii. Nu stiu daca o fac intentionat sau nu. Nu stiu daca discutiile care urmeaza sunt despre mine sau nu. Dar, sincer, nici nu conteaza prea mult! Important este sa nu renunt la principiile mele si sa ma grija ca leutul meu sa creasca bine si sanatos.

V-am pupat. Ma asteapta o farfurie de cirese si cateva piersici. Leutului deja ii sticlesc ochii 😛

 

 

comments

Adauga comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *