Era suficient un singur ucenic…

Se auzea din depărtare în fiecare zi. Nu aveai cum s-o ratezi.

Te surprindea cu sunetul său puternic, dar în același timp pur și fin.

Anunța cele mai importante momente ale zilei, dar și din viețile sătenilor pierduți între cele 2 văi.

Știai că odată ce i-ai auzit sunetul fie e timpul să te trezești, fie să-ți odihnești trupușorul după o zi lungă de muncă.

Își atribuia rolul de deșteptător, când abia se crăpa de zi, călăuzitor pentru cei pierduți în miez de noapte, aducător de odihnă, când anunța lăsarea serii.

Devenise deja o tradiție ca pe lângă responsabilitatea sa zilnică, să își atribuie un rol însemnat și de sărbători, când mărșăluia falnică printre oameni și le încânta auzul cu sunete greu de redat în cuvinte.

Nu mai spun de momentul în care se apropia un pericol. Era prima care știa acest lucru și își asuma rolul de protector al sătucului pierdut, dând semnalul deja arhicunoscut de către săteni. Behăia cu putere de-ți intra inima în călcâie și-ți treceau fiori reci pe șira spinării. Nu aveai cum să n-o auzi sau să nu te trezești de la sunetul ei.

Era instrumentul reprezentativ al zonei. Persoana care știa să cânte la el, era apreciată și iubită de toate femeile și fecioarele, era slăvită și chemată la toate ospețele și marile sărbători. Era mulțumită și recompensată așa cum puțini erau în acel ținut, iar recunoștința care i se aduce se ridica unoeri la cel mai înalt rang.

Și când te gândești că era un simplu instrument muzical… o tobă!

O meșterise cineva din lucruri aruncate la capătul sătucului: dintr-o conservă veche de sute de ani și două bețe șlefuite după un model. Cânta la ea doar când era trist sau supărat. Se retrăgea în cochilia sa și fredona melodii vechi, dar care-ți atingeau sufletul.

Toba

(Sursa)

Oamenii veneau adesea în jurul casei lui, ascultau pătrunși cuvintele cântecelor și se minunau de sunetul ciudatului instrument. Bătrânul, inițial se supără pe gestul oamenilor, însă ușor se obișnuise și chiar începu să-i placă. Într-o zi, când era binedispus, le spusese celor strânși în jurul casei sale: folosesc drept tobă o cutie de conservă, dacă vreți să meșteriți acest instrument, vă pot învăța! Puțini au fost cei care și-au arătat interesul pentru arta și cultura muzicală, dar moșul nu se supără, era suficient un singur ucenic… Și îl găsise!

Articol scris pentru competiția Creativitate fără nume!

comments

Adauga comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *