Evoluția practicilor de CSR

De la filantropie – o formă “primitivă” de asumarea a responsabilității sociale, la proiecte și programe sociale

(Sursa)

Prin natura activităților pe care le desfășoară, companiile aduc atât îmbunătățiri, cât și efecte nocive sau prejudicii asupra comunității în care își desfășoară activitatea. Impulsionate de nevoia de a obține profit, acestea produc din ce în ce mai multe bunuri și servicii, fără a ține însă seama de necesitățile reale ale cumpărătorilor, de risipa înregistrată la nivelul procesului de producție, utilizarea ineficientă a resurselor naturale sau efectele activitățiulor proprii asupra bunăstării societății în care activează. Treptata însă, ca urmare a creșterii competiției la nivel global, companiile au conștientizat importanța și necesitatea unor schimbări atât la nivelul procesului de producție, cât și în relația cu grupurile cointeresate ale acestora.

Dacă în trecut marile afacerile erau conduse după reguli care nu erau acceptate în mod unanim (vezi princiipiile după care își ghida afacerile Don Vito Corleone în filmul “Nașul”), la momentul actual există un cod legal și etic care reglementează activitățile comerciale ale unei companii ce activează pe piața locală sau globală.

Adoptarea principiilor de CSR la nivelul strategiilor de management și marketing al unei companii este o practică relativ nouă (apărută la sfărșitul anilor ’50), care s-a implementat treptat și este încă la acest moment în perioada “adolescenței”. Inițial practicile de CSR implementate de companii se rezumau la realizarea unor acte de caritate, filantropice sau asigurarea tutelei. Actele filantropice (filantropia în limba elenă înseamnă “dragoste” sau “prietenie”) erau realizate în special de proprietarii companiilor, care aveau un anumit statut social și financiar. Aceștia donau anual, în preajma sărbătorilor de iarnă, o sumă impresionantă de bani către casele de copii, azilele de bătrâni sau susțineau o cauză nobilă, gest care era interpretat ca fiind atât un act de caritate personal, cât și unul făcut în numele companiei. Treptat însă, acest comportament a fost preluat și adoptat la nivelul întregii companii.  Acesteau au realizat că donațiile pe care le fac aduc un capital pozitiv companiei și contribuie la consolidarea relației cu grupurile cointeresate ale acesteia. Astfel, marile companii sau corporații au început să adopte în cadrul strategiilor de marketing și alte principii de CSR precum: derularea unor activități și proiecte sociale sau de mediu, programe educaționale etc., care pe termen lung le aduceau beneficii considerabile atât la nivel de imagine, cât și în ceea ce privește câștigurile economice.

Chiar dacă este vorba de acte de caritate sau poiecte și programe sociale sau educaționale, este apreciabil faptul că marile companii au înțeles necesitatea realizării acestora și dublul avantaj pe care îl capătă în final. Într-adevăr, responsabilitatea companiilor față de mediul în care activează nu ar trebui să se rezume la actele de caritate ocazionale sau la obținerea unui profit imediat, însă prin însăși faptul că adoptă o atitudine responsabilă în anumite situații companiile demonstrează că le pasă, că doresc să-și aducă o contribuție la societatea în care își desfășoară activitatea.  Marea provocare rămâne însă la nivelul întreprinderilor mici și mijlocii, care uită că succesul unei companii depinde de implementarea și integrarea practicilor de CSR la nivelul startegiei de management și marketing al acesteia.

comments

Adauga comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *