IuMaIm4-1-copy-1024x651-1024x651

Frunzareasca e mama imperfecta?

Am zile in care nu reusesc sa fac nimic.

Am zile in care seara adorm moarta de oboseala impreuna cu Damian.

Sunt zile in care visez la 2 h doar pentru mine, in care sa nu ma gandesc la probleme sau alte lucruri, ci doar sa ma relaxez.

Sunt zile in care simt nevoia sa vina mama sa ma ajute.

Sunt zile in care ma gandesc ca nu fac totul la capacitatea mea maxima.

Sunt zile in care ma intreb daca nu cumva sacrific prea mult timp pentru alte lucruri, in detrimentul lui Damian.

Sunt zile in care ma simt o mama imperfecta.

Sunt o mama imperfecta, desi nu sunt perceputa asa. Mamicile din comunitatea mea ma intreaba cum de le reusesc pe toate? Cum de sunt atat de activa in timp ce am acasa un bebelus de care trebuie sa am grija?! Cum de imi gasesc timp sa scriu, sa merg la evenimente, sa ies, cand se stie ca cei mici te storc de energie si necesita atentie 24h din 24 h?!

Raspunsul la aceste intrebari este chiar in prima fraza a acestui articol: sunt o mama imperfecta. Nu le reusesc pe toate in fiecare zi. Nu as putea nici macar daca as avea 5 maini si ziua ar fi dubla ca numar de ore. Am invatat sa prioritizez. Am invatat sa aleg care sunt lucrurile cele mai importante si sa le acord atentie.

Treburile din casa imi luau mult timp. Si-atunci mi-am spus ca nu e nevoie sa fac curatenie in fiecare zi. Nici sa spal vasele chiar dupa fiecare masa. Hainele le pot pune la spalat o data sau de doua ori pe saptamana. La cumparaturi merg doar in weekend. Si lista poate continua. Gatesc, cand pot, cand am timp, cand ma lasa Damian sau nu am alte lucruri programate. Daca nu reusesc, ajunge sotul acasa si sta cu bebelusul si gatesc atunci sau imi demonstreaza el ce bucatar extraordinar este. El face ciorbele, in special bors rosu, ca e preferatul lui. Eu am inceput sa fac mai multe bucate la cuptor, ca sa mai reduc din timpul petrecut in bucatarie. In plus, si mancarea este mai buna si mai sanatoasa.

In general, incerc sa gatesc pentru 2 mese, ca nu ma deranjeaza sa mananc acelasi fel de mancare 2 zile la rand. Dar mai sunt seri in care nu gatim. Uneori comandam, alteori improvizam ceva usor de facut si cina-i gata. Sotul meu se mai plangea la inceput ca nu e mancare seara cand ajunge acasa, apoi a ramas cu bebelusul cateva ore intr-o zi si a inteles ca nu poti face mare lucru in timp ce stai cu el si acum nu mai are cerinte asa mari.

Acum, timpul petrecut cu Damian imi ocupa cea mai mare parte a zilei si uneori si a noptii. Si e normal sa fie asa. Incerc sa ii acord toata atentia, dar uneori nu reusesc. Aleg sa scriu pe blog in timp ce el se joaca alaturi de mine si cand observa asta, vine si trage de mine. Alteori stau cu telefonul in mana si raspund la comentarii in timp ce il alaptez. Se prinde ca nu ii acord toata atentia si reactioneaza. Mai sunt zile in care poate am de lucru pentru diverse proiecte in care ma implic si trebuie sa le fac pe ambele in paralel. Ii distrag atentia cu diverse lucruri, jucarii, ca sa mai pot face cate ceva in paralel. Nu prea imi reuseste… In acele momente ma gandesc “oare cand adoarme, ca am atatea de facut…”, iar cand privesc in urma ma intreb daca nu cumva sunt o mama rea din cauza asta 🙁 Nu as vrea sa simta ca il ignor, ca nu ii acord atentie, ca nu e important, ca aleg calculatorul, telefonul sau orice alt dispozitov in detrimentul lui. Dar vreau si trebuie sa fac si altceva in afara de bebelusie. Nu stiu daca e gresit ca gandesc asa. Dar eu sunt o persoana activa si chiar daca stau acasa, nu pot doar sa stau… Stiu ca atunci cand stai cu bebelusul trebuie sa fii prezenta, sa fii cu mintea acolo,sa fii implicata 100%. De cele mai multe ori sunt, dar as minti daca nu as spune ca am momente cand mintea mea e cu totul in alta parte… Zboara departe, cauta solutii, pune la punct planuri si isi face liste de “to do”.

Pe langa timpul petrecut cu Damian, mai e si partea in care trebuie sa ii gatesc. Aici nu poti sa iei pauza cand vrei. El are nevoie de 3 mese pe zi, plus gustari. Sunt norocoasa sa am un bebelus tare mancacios, insa pe de alta parte uneori nu mai stiu ce sa-i gatesc. Caut pe internet retete potrivite pentru el si le adaptez sau improvizez daca e cazul. Dar nu am facut niciodata briose si alte mancaruri sofisticate pe care le vad la alte mamici. Nici nu am incercat toate semintele din lume sau combinatii de fructe cu cereale. Poate ca ar trebui, dar nu e stilul meu. Plus, nu as pierde timpul sa gatesc doar 2 briose. Cand va creste Damian poate ca ii voi face, dar acum… E corect, nu e corect, e bine, e rau, nu stiu?! Insa uneori ma gandesc iarasi ca nu sunt o mama buna din cauza asta…

Iar din putin timp liber care imi ramane (asta daca putem spune ca mamicile au timp liber), incerc sa fac ceva pentru mine. Care de obicei se rezuma la a scrie pe blog, a merge la evenimente, a raspunde la email-uri,  a citi, a ma informa si doar uneori (sau chiar rareori) a ma relaxa, a ma uita la un film sau a merge la coafor. Dar aceste lucruri ma umplu de energie, tocmai de aceea le dau importanta.

Sunt constienta ca nu voi fi nicioadata perfecta. Si nici nu mi-am propus asta. Vreau sa fiu o mama buna, asa cum imi imaginez eu ca ar trebui sa fie o mama. Stiu ca intotdeauna vor fi multe provocari la care trebuie sa fac fata si chiar daca unoeri lucrurile nu se intampla asa cum mi-am dorit, nu inseamna ca sunt mai putin buna. Dar asta trebuie sa invat sa accept. Si nu e usor… Sau, in unele cazuri, cand gresesc, sa invat sa ma iert si sa incerc sa fac mai multe.

Am scris aceste randuri in cadrul campaniei initiate de “Eu, parinte ghemotoc” – Iubim Mamele Imperfecte, care isi propune sa contribuie la cresterea increderii de sine in rolul de mama si a auto-acceptarii pozitive neconditionate. Detalii despre campanie gasiti aici si va invit sa va alaturati daca va regasiti in ea.

Inchei prin a va spune ca e ok sa fii mama imperfecta. Imperfect nu inseamna defect. Incercati sa faceti ceea ce considerati ca este mai bine pentru voi, puiul vostru si familie, sa fiti impacate cu ceea ce se intampla in viata voastra si veti avea energia si vointa sa faceti si mai multe. Va imbratisez 🙂

 

Sursa poza: Eu, parinte ghemotoc

comments

Adauga comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *