Alapatare_Frunzaresc

Impresii despre alaptare dupa intarcarea copilului

In perioada 1-7 august sarbatorim Saptamana Monidala a Alaptarii la San. Se scriu multe pe acest subiect si se discuta si mai multe. Informatii despre beneficiile laptelui matern si ale alaptarii fatului nu are rost sa va dau aici. Gasiti materiale pe site-ul OMS sau pe toate site-urile si blogurile de parenting. Astazi vreau sa va povestesc despre momentul in care am decis sa il intarc pe Damian si cat de mult am apreciat in ultimele saptamani clipele in care il alaptam 🙂

Ma numar printre mamele care si-au dorit sa alapteze cat mai mult. Au fost multe provocari in primele luni, dar am trecut cu brio peste ele. Am alaptat ori de cate ori am simtit ca Damian are nevoie. Am alaptat in public chiar daca la inceput mi-era putin jena (recunosc) sau simteam ca oamenii ma privesc ciudat. Dar am trecut peste acest sentiment repede. Nevoile puiului meu erau mult mai importante 🙂

In momentul in care am decis ca e timpul sa il intarc pe Damian, am luat lucrurile usor, usor. Am vrut ca trecerea sa nu fie resimtita de el. Sunt adepta conceptului de intarcare blanda, despre care o sa va povestesc mai multe intr-un articol in curand. Desi existau cateva presiuni asupra mea, venite din partea unor persoane apropiate, legate de faptul ca e timpul sa il intarc pe Damian, am rezistat destonic. Nu am trecut la actiune pana nu am simtit ca atat eu, cat si copilul suntem pregatiti sa facem acest pas (daca pot spune asa).

Feeling-ul matern a fost cel mai important in alegerea momentului intarcarii. Desi initial am decis ca e timpul sa fac primii pasi, dupa cateva zile am amanat acest proces pentru inca o perioada. Nu stiam exact pentru cat timp… Pur si simplu asa am simtit. In acele saptamani Damian a stat la san mai des decat de obicei. I-au aparut 2 masele si a fost o perioada in care era mai plangacios, statea mai mult in brate, se trezea des noaptea etc., iar faptul ca il alaptam in continuare i-a alinat durerea. In acele zile eu am inceput sa apreciez parca mai mult fiecare moment in care bebelusul statea la san. Il priveam cum mananca fericit si mi se topea inima cand se uita la mine si imi zambea. Uneori, isi trecea mainile prin parul meu si se juca in timp ce facea o pauza de la san. Eu il priveam si ma gandeam, cu o tristete in suflet, ca nu voi mai avea parte de astfel de momente…

Sunt printre ultimele clipe in care pot sa il tin la sanul meu, in care el ma va trage de tricou sa ceara “tita”, in care va inhata cu pofta sanul si va zambi fericit ca are parte de cea mai buna masa, in care il voi simti atat de aproape, atat de conectat si “dependent” de mine. Momentul alaptarii a devenit foarte special si emotionant in acea perioada. Nu stiu ce a simtit leul meu, dar pentru mine a fost o lectie de viata importanta, un moment de constientizare a importantei alaptarii si a conexiunii unice care se leaga intre mama si copil.

Asadar, sfatul meu este sa va bucurati la maximum de momentul alaptarii si sa fiti prezente, sa fiti acolo pentru puiul vostru, sa il priviti cu blandete, sa il mangaiati si sa ii aratati cat de mult il iubiti si apreciati faptul ca este atat de aproape de inima voastra 🙂

 

*Sursa poza: Pexels.com

comments

Adauga comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *