Impresii "la cald" despre alaptarea bebelusului

Sunt mai bine de 4 luni de cand alaptez. Damian se numara printre putinii bebelusi norocosi care se pot bucura de laptic direct de la sanul mamei. Spun “norocosi” pentru ca statisticile arata ca in Romania procentul mamicilor care alapteaza este foarte mic (mai putin de 15%). Si eu sunt o norocoasa pentru ca am laptic si il pot alapta pe Damian.

De curand imi spunea cineva, foarte indignat, de ce alaptarea este prezentata ca fiind o experienta placuta, cand de fapt multe mamici trec prin niste momente traumatizante, cel putin in primele luni. Ca sa raspuns la intrebarea de mai sus, voi povesti experienta mea si ce inseamna pentru mine cele 4 luni de alaptare.

Cand am devenit mamica, mi-am dorit foarte mult sa pot alapta. Stiam despre beneficiile alaptarii bebelusului si speram ca Damian se va putea bucura de ele. Primele zile au fost foarte frumoase. Damian apuca sanul foarte finut, iar eu il priveam entuziasmata si incantata ca mananca. Apoi au aparut si primele… provocari. Aveam atat de mult laptic incat era necesar sa-l scot cu pompa. Am incercat si manual, dar nu este foarte placut.

Atunci am simtit si primele dureri. Desi ma mulgeam constant, sanii se angorjau si ma dureau ingrozitor. Imi petreceam majoritatea timpului in baie: fie la dus pentru era mai usor sa storc sanii, fie langa chiuveta, cu comprese de apa cald si pompa in mana. Era obositor si al dracului de greu. Mai ales noaptea :(. Unul dintre sani s-a inflamat (s-a crapat) si desi foloseam o crema dedicata, durerile nu putea fi evitate, cel putin cand alaptam. Cand venea momentul alaptarii, evitam sa ii dau bebelusului lapte de la sanul inflamat pentru ca durerea era de nesuportat. Oricat mi-as fi dori in acel moment sa nu alaptez, trebuia sa o fac pentru ca Damian avea nevoie de lapticul meu, iar eu aveam nevoie de “pompita” naturala, adica gurita lui.

Erau momente cand alaptam cu ochii in lacrimi, cand ma incordam de durere si imi tineam rasuflarea. Pentru o clipa, mi-a trecut prin cap gandul ca poate ar trebuie sa nu mai alaptez. Macar din sanul la care aveam acele dureri. Imi doream sa se termine. Imi doream sa simt placerea despre care citeam in articolele despre alaptare. Ma gandeam oare cand voi ajunge sa ma bucur si eu de alaptare? Cand o sa pot sa stau cu Damian la san fara sa ma incordez si sa ma abtin sa plang de durere?!

Dar usor, usor toate AU TRECUT! Dupa o luna durerile s-au micsorat si apoi au disparut. Alaptarea la sanul drept nu a mai devenit o corvoada. In sfarsit ma puteam bucura de momentele in care Damian statea lipit de mine, fericit sa pape lapticul dulceag de la sanul mamei. Iar pe la 3 luni, alaptarea a devenit o activitate si mai placuta. Asta pentru ca Damian a inceput sa zambeasca atunci ca manca: papa un pic, zambea cu sanul in gura, apoi iar papa. Apoi a inceput sa se tina cu manuta de bluza mamei. O facea atat de fin si dragut, incat era o placere sa-l privesti. Iar acum, la 4 luni deja cauta cu gurita sanul meu si il “insfaca” cu putere, dar fara sa imi provoace durere. Uneori se apuca de sutien si se trage spre mine ca sa apuce sanul. Iar eu il privesc fericita si multumita cum se bucura de fiecare minut petrecut la sanul meu. Ii observ trasaturile, ii ascult respiratia, il apuc de manute, il pup de multe ori pe cap si il mangai cu toata dragostea mea.

Alaptare Damian

Acum, tot ce a fost in trecut, experienta mai putin placuta din prima luna, nici nu mai conteaza. S-a intamplat demult si parca nici nu a fost. De aceea, daca ma intreaba cineva ceva despre alaptare, tot ce pot sa spun este ca e o experienta minunata, iar mamicile care se pot bucura de ea, sunt niste norocoase 🙂

Mamici, va indemn sa alaptati bebelusii daca aveti oportunitatea sa o faceti! In prima faza nu va fi usor, insa cu timpul, veti ajunge sa va bucurati de fiecare moment perecut de bebelus la sanul vostru 🙂

comments

Adauga comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *