Interviu Adriana Mitu: Inteligenta emotionala a copiilor si mecanismele de eliberare

Inteligenta emotionala a copilului este un subiect caruia adesea nu i se acorda foarte mare importanta, desi ar trebui. Emotiile si felul in care copilul interpreteaza anumite lucruri si reactioneaza la ele influenteaza caracterul celui mic, cat si felul in care se va comporta in anumite situatii. Astazi v-am pregatit un interviu cu Adriana Mitu, Parenting Trainer, despre cum influenteaza jocurile inteligenta emotionala a copilului. Adriana organizeaza numeroase ateliere de dezvoltare emotionala pentru copii si este autoarea mai multor carti de parenting si povestiri terapeutice (Puterea parintilor. Succesul copilului tau depinde de tine, Povestea celor  trei prieteni etc.). Mai multe despre activitatea ei gasiti pe site-ul adrianamitu.com

Adriana Mitu poza_Frunzaresc

Frunzaresc.eu: Lucrurile pe care le facem zi de zi ne provoaca anumite stari si emotii. Si in cazul celor mici se intampla la fel: ei se confrunta cu situatii si lucruri noi, care le pot provoca diverse emotii (curiozitate, frica, neliniste etc.). Cum ii putem ajuta sa dea frau liber acestor emotii, sa se descarce?

Adriana Mitu, Parenting Trainer: Fiecare dintre noi are mecanismele naturale de eliberare emoționala: plansul, rasul, tremuratul si verbalizarea. Acesta din urma este specific adultilor, copiii avand tendinta sa-si verbalizeze foarte putin emotiile, mai ales pana la opt-noua ani. De aceea, rasul si plansul sunt folosite mai des. Daca rasul il toleram cu usurinta, plansul este mai greu de suportat pentru noi, uneori chiar neintelegand ce se intampla, de ce plange copilul, pentru ca motivele sale ne pot parea neinsemnate. Vorbesc despre faptul ca de exemplu nu poate bea din cana rosie, el o vrea pe cea verde, ca nu se poate imbraca cu o anumita bluza, care i-a ramas mica si fix acum si-o doreste si toate aceste situatii care la inceput par fara sens pentru noi.

Lacrimile au un rol vindecator pentru ca prin intermediul lor noi descarcam cortizolul din organism (unul dintre hormonii stresului). De asemenea, de multe ori, dupa joc si mult ras, vine plansul, pentru ca odata ce copilul se simte conectat si in siguranta, el simte ca isi poate descarca emotiile pe care le-a indesat in “rucsacul” sau emotional atunci cand nimeni nu era disponibil sa-l asculte. Desigur ca exista si perioade puternic incarcate emotional, cand copilul are nevoie sa isi descarce emotiile mai mult decat in mod obisnuit: cand apar schimbari majore in viata sa, cand sunt perioade in care are multe achizitii si se poate confrunta deseori cu sentimentul de frustrare. Cele mai bune moduri in care ii putem sprijini pe cei mici sa-si descarce emotiile este prin a intelege ca rasul si plansul sunt mecanisme naturale de eliberare emotionala.

Frunzaresc.eu: Ce implicatii au emotiile (negative si pozitive) asupra dezvoltarii copiilor?

Adriana Mitu, Parenting Trainer: Emotiile fac parte din viata noastra, fiecare emotie a evoluat pentru a ne ajuta sa supravietuim. Emotiile nu sunt altceva decat mecanisme de supravietuire, asadar nu exista emotii pozitive si emotii negative. Este important sa intelegem ca modul in care copilul invata sa-si gestioneze emotiile in primii ani de viata, va determina dezvoltarea sa ulterioara, inclusiv succesul scolar, deoarece un copil pentru a fi capabil sa invete, are nevoie sa fie echilibrat si sa atinga nivelul de maturitate emotională specific varstei sale.

Cum dezvolta copiii reactii de raspuns la propriile emotii?

  • Copiii invata sa-si gestioneze propriile emotii din felul in care adultii raspund la emotiile lor. Amigdala (creierul emotional) inregistreaza tipare in relatia copil-parinte, pe care copilul le foloseste mai tarziu in viata.
  • Din felul in care parintii si ceilalti adulti isi gestioneaza emotiile. Copiii sunt foarte sensibili la limbajul nostru non-verbal (gesturi, mimica, postura etc.). Ei percep chiar si cele mai fine schimbari, mai ales cand este vorba despre mama sau tata. Copilul scaneaza permanent si aduna informatii care il vor ajuta sa-si construiasca tipare de gestionare emotionala.
  • Din modul in care adultii reactioneaza la emotiile celorlalti. Copiii invata zilnic din interactiunile pe care le observa acasa, la gradinita, in parc. Desigur ca ceea ce vad acasa cantareste foarte mult.

Frunzaresc.eu: De la ce varsta parintii ar trebui sa se preocupe de inteligenta emotionala a celui mic?

Adriana Mitu, Parenting Trainer: Este mai putin relevant de la ce varsta se preocupa de acest aspect si mai important ar fi sa intelegem ca dezvoltarea emotionala nu incepe la cincisprezece ani, nici la cinci si nici macar in momentul nasterii. Ea incepe cu mult timp inainte ca pruncul sa vina pe lume, pentru ca fatul preia semnalele emotionale transmise de mama si astfel se pregateste pentru mediul care il asteapta afara. Spre exemplu, acele mame care au suferit de sindromul de stres post-traumatic in al treilea trimestru al sarcinii, au transmis aceste simptome viitorilor bebelusi. La fel se intampla cu toate emotiile: frica, furia, dezamagirea, bucuria, iubirea, relaxarea etc. Mai apoi, in primii doi ani de viata, inteligenta emotionala tine de cat de prompt raspund cei din jurul lui la semnalele emotionale transmise de copil si desigur, aici este inclus si stilul de atasament. Spuneam mai sus ca un copil invata cum sa se linisteasca din modul in care parintii si toate persoanele implicate in cresterea sa, raspund la emotiile sale.

Un alt aspect important este sa facem diferenta intre emotie si comportament. A-i valida emotia copilului inseamna sa intelegi ca in clipa respectiva simte acel lucru si ca o “interdictie” logica nu-l va ajuta in niciun fel. Degeaba spui: “nu are de ce sa-ti fie frica”, “nu trebuie sa fii furios”. El simte frica, furie in acele momente si poti empatiza cu emotia sa: “inteleg ca ti-e frica de scurgerea de la cada”, sau “inteleg ca te simti furios pentru ca ti-a luat fratele tau jucaria”. Mai apoi, dupa ce emotia este acceptata, dupa ce copilul se linisteste si poate auzi explicatiile logice referitoare la comportament, putem discuta cu el despre consecintele actiunilor sale. Este un drum lung care nu se termina niciodata, pentru ca si noi, adultii, avem momente in care ne simtim coplesiti de emotii, precum furie sau teama, si reactionam impulsiv.

Frunzaresc.eu: Cat de important este rolul lor in dezvoltarea inteligentei emotionale a copilului? Conteaza daca un parinte se implica mai mult decat celelalt?

Adriana Mitu, Parenting Trainer: Bineinteles ca este esentiala implicarea ambilor parinti in viata emotionala a copilului, mai ales ca fiecare are rolul sau. Spun viata emotionala, pentru ca un parinte poate fi prezent fizic si absent emotional. Parintele de acelasi sex este parintele identitar, cel cu care copilul se identifica si prin care se raporteaza la lumea din jurul sau si de la care invata sa ofere iubire. Parintele de sex opus este parintele prin care copilul se raporteaza la relatiile cu sexul opus, de la care invata sa primeasca iubire. Orice dezechilibru poate duce la carente mari pe aceste laturi. De aceea se intampla ca ajunsi la adolescenta copiii sa caute acceptarea si iubirea in locuri nepotrivite.

Frunzaresc.eu: “Playful parenting” este concept care poate ajuta? Daca da, in ce fel?

Adriana Mitu, Parenting Trainer: Aici sunt multe de spus, dar pe scurt, da este un concept care poate ajuta foarte mult mai ales pentru ca sunt anumite jocuri prin intermediul carora se pot atinge puncte sensibile si se pot rezolva diferite situatii. Spre exemplu, temeri pe care le manifesta copilul: de separare, de intuneric, de a nu putea face un anumit lucru, de cosmaruri, de straini, de medic, de tuns, de apa si asa mai departe. Sau lipsa de cooperare, ori limbajul nepotrivit, manifestari agresive, rivalitatea intre frati, responsabilizare si multe altele. Asa ca ii astept pe tatici la evenimentul Modern Dad’s Challenges, din 7 Iunie, unde vor afla jocuri si exemple concrete pentru toate aceste situatii. 🙂

Frunzaresc.eu: Ce tipuri de activitati si jocuri recomanzi sa facem cu cei mici astfel incat sa-i ajutam sa invete mai multe despre gestionarea emotiilor? Da-ne te rog cateva exemple pentru urmatoarele categorii de varsta: 0-6 luni, 6 luni-1 an, 1-3 ani.

Adriana Mitu, Parenting Trainer: Iata cateva activitati, pe categorii de varsta:

  • 0-6 luni – gestionarea pe cat posibil a propriilor emotii, iar acest lucru inseamna inclusiv a cere ajutorul atunci cand ati ajuns la limita. Oferirea copilului de iubire si afectiune pentru a se calma in momente dificile pentru el, iar parintele sa raspunda cat mai prompt nevoilor copilului.
  • 6 luni – activitati de oglindire (de altfel, ne vine natural sa oglindim bebelusul), adica sa transpunem expresiile, sunetele, gesturile copilului in propriul corp, este ca o sincronizare a acestor manifestari care ajuta la dezvoltarea sa.
  • 1-3 ani – este foarte mare acest interval, la 3 ani poti face o multime de activitati pe care nu le poti face cu un copil de un an.

Poate cel mai important aspect aici este sa puneti in cuvinte emotiile copilului, chiar inainte ca el sa vorbeasca, astfel incat sa fie familiarizat cu un vocabular emotional. Acesta ar fi primul pas catre constientizare, sa inteleaga ce emotii simte si cum reactioneaza corpul sau la acele emotii: “te simti furios, iti strangi pumnii si te-ai incruntat”. Eventual oglindim reactia pentru ca el sa inteleaga mai bine. De asemenea, puteti pune in cuvinte emotiile celorlalti in raport cu actiunile sale: “i-ai luat jucaria Mariei, iar ea s-a simtit trista si a inceput sa planga.” Aceasta modalitate este si o componenta a disciplinei. Mai apoi, pe masura ce copilul creste, puteti introduce o serie de jocuri prin care il invatati sa isi gestioneze emotiile, spre exemplu, cum sa respire pentru a se calma. Insa, aceste jocuri vor functiona mai bine dupa varsta de patru ani, cand copilul reuseste sa se raporteze la sine.

As mai adauga aici si a avea asteptari adaptate varstei copilului. Spre exemplu, nu ne putem astepta ca un copil de doi-trei ani, care este in perioada crizelor de tantrum si al carui sistem de autocontrol este inca imatur din punct de vedere cerebral, sa fie capabil sa-si gestioneze emotiile puternice. Insa, dincolo de aceste jocuri si tehnici, cel mai important este modelul parental pentru ca acesta este principalul reper emotional al copilului si principala sa sursa de intiligenta emotionala.

 

comments

Adauga comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *