Urania Cremene_ interviu

Urania Cremene: Invata despre copilul tau (INTERVIU)

Dupa ce am fost la primul eveniment sustinut de Urania Cremene, mi-am zis ca trebuie neaparat sa fac un interviu cu ea pe blog. Evenimentul a fost revelator si foarte interesant, cu multe exemple concerete de situatii si solutii posibile pentru a raspunde nevoilor psihologice ale copiilor si a le fi alaturi in procesul de dezvoltare si evolutie.

Asadar, va invit sa cititi interviul acordat de Urania Cremene, Parenting Trainer si sper sa gasiti macar cateva raspunsuri la intrebarile pe care le aveti legate de cresterea copiilor, activitatile pe care le puteti face cu cei mici, ce rol joaca tatal in dezvoltarea copilului si cat de important este timpul petrecut in familie. 🙂

Frunzaresc: La evenimentele pe care le organizezi vorbesti des despre cele 3 nevoi psihologice ale copilului: conectare, competenta si control/autonomie. Povesteste-ne putin despre rolul lor in dezvoltarea copilului?

Urania Cremene, Parenting Trainer: Aceasta teorie – Self Determination Theory, apartine lui Richard Ryan si Edward Deci si sta la baza metodologiei de parenting pe care am creat-o. Ceea ce ne-am dori, ca parinti, este sa satisfacem copiilor aceste 3 nevoi, beneficiile pe termen scurt si lung fiind uriase. Pe de o parte, odata satisfacute aceste 3 nevoi simultan copiii devin echilibrati, cu stima de sine ridicata, autoreglati, responsabili, competenti, cea mai buna varianta a lor. Cu relatii armonioase, conectati. Pe de alta parte, pe termen lung, scopul ar fi acela de a-i ajuta pe copii sa constientizeze nevoile pe care le au si sa aiba mecanismele invatate, de-a si le satisface singuri, intr-un context sau altul, pentru a ramane cat mai mult timp in aceasta stare de echilibru.

Frunzaresc: Fiecare copil are dezvoltata predominat una dintre cele 3 nevoi. Cum ne dam seama care este cea predominanta si cum o putem valorifica?

Urania Cremene, Parenting Trainer: O nevoie nu este mai dezvoltata decat alta. Fiecare dintre noi avem aceste 3 nevoi psihologice de baza innascute si nu ne parasesc, toata viata. Este adevarat in schimb, ca una dintre cele 3 nevoi se poate manifesta mai pregnant, fie din nastere, fie in functie de schimbarea mediului in care traim. Comportamentele noastre sunt doar un simptom. Baza comportmanetelor noastre sta in nevoia pe care incercam (constient sau nu), sa ne-o satisfacem la un moment dat, sau altul. Fiecare fiinta umana incearca sa atinga o stare de echilibru (din nou, constient sau nu). Aceste nevoi pot fi satsfacute deopotriva de comportamente “negative” sau “pozitive”. Am asezat aici ghilimele, pentru ca nu exista comportamente negative sau pozitive, per se. Totul tine de filtrul valorilor celui care le judeca.

Acum pentru a raspunde la intrebare: ar fi necesar ca parintii sa invete despre aceste nevoi si felul in care ele se manifesta comportamental. Mai apoi, drumul pana la a realiza ce nevoi incearca un copil sa-si satisfaca printr-un comportament sau altul, este destul de scurt. Invata despre copilul tau. Aceasta este calea.

Frunzaresc: Ce activitati ne recomanzi sa facem cu un bebelus de pana la un an?

 Urania Cremene, Parenting Trainer: Bebelusii au nevoie de conectare, asta in primul rand. Prezenta mamei este cruciala in aceste prime luni de viata, iar contactul (inclusiv fizic) cu ea, extrem de important. Copiii invata in fiecare zi ceva nou, primii doi ani reprezentand o revolutie la nivelde crestere a creierului. De aceea, nu este vorba atat de activitati, cat de permiterea acestor informatii sa se acumuleze. As sugera parintilor sa vorbeasca cat mai mult copilului, chiar daca senzatia este ca nu te intelege. Sa-i includa in programul lor zilnic si sa le arate lumea. O simpla plimbare in parc, insotita de povesti despre natura, plante, pasari, apa, vreme – conteaza enorm.

Mai apoi, pe masura ce copilul incepe s-o ia de-a busilea prin casa, permiterea nevoii de explorare este de asemenea foarte importanta. Jucariile – mult mai putin importante, cel putin pana la doi ani. Copiii se pot “juca” cu orice: linguri, capace de oala, castane, chei, orice obiect din casa ar putea fi explorat, atins, bagat in gura (o alta modalitate in care copiii invata).

Frunzaresc: Cum putem elimina anumite deprinderi negative ale bebelusului? Spre exemplu, bebelusul meu isi da uneori cu palma in cap. Nu stiu de ce face acest lucru, dar as vrea sa-l ajut sa treaca peste aceasta faza.

Urania Cremene, Parenting Trainer: Nu exista deprinderi negative la un bebelus. Exista doar anumite reflexe, un anumit fel de-a elibera emotiile, de-a-si manifesta frica, entuziasmul sau furia. In functie de cauza acestui comportament, exista o alta abordare. De fiecare data – alta. Stiu, este frustrant pentru tine ca nu-ti pot raspunde printr-o reteta. Foarte multi parinti se simt asa, cand incerc sa le spun ca nu este vorba despre schimbarea comportamentului (“cum il fac pe copil sa..”), ci este despre cauza acelui comportament si, foarte important, despre copilul respectiv, in special. Nu ofer niciodata sfaturi (mai cu seama atunci cand este vorba despre manifestarea emotiilor), inainte sa inteleg contextul in care se petrec acele comportamente, cine este copilul, cum reactioneaza parintii, ce a generat acel comportament, de cand a inceput si o serie de alte detalii, care ma ajuta sa ajung la cauza.

Frunzaresc: Cum e mai bine: bebelusul sa creasca cu multe jucarii in jurul lui si noi sa ii fim alaturi doar cand are nevoie sau sa stam langa el sa-i aratam fiecare jucarie si functionalitatile ei?

Urania Cremene, Parenting Trainer: Depinde de varsta copilului si de jucarii. Am amintit mai sus, ca pana la varsta de 2 ani, cele mai multe jucarii sunt inutile. Contraindicate, chiar. Fiind intr-o faza a invatarii accelerate despre mediu, la aceasta varsta totul este explorare. Pentru copil, o bucata de lemn sau o piatra este la fel de interesanta ca si o jucarie din plastic colorat, scumpa si pretentioasa. As pastra lucrurile simple, la varsta mica. In plus, as sugera sa lasam copilul sa exploreze obiectele, fara sa ingradim jocul prin indicatii. Vine ea, si vremea aceea.

Frunzaresc: Recompensam bebelusii pentru reusitele lor? Ce expresii sa evitam?

Urania Cremene, Parenting Trainer: In niciun caz :). Copiii se bucura cand le iese ceva si acea recompensa – interna, este suficienta. Putem intari bucuria copilului, spunand ceva de genul: “grozav ca ti-a reusit! N-ai renuntat, si pana la urma ai reusit!”. As evita clasicul “Bravo”, la fel l-as evita si pe “sunt mandru/mandra de tine”

Frunzaresc: Atat mama, cat si tatal au diferite roluri in dezvoltarea copilului. Povesteste-ne putin despre rolul taticilor si pe ce sa puna accent in relatia cu copilul?

Urania Cremene, Parenting Trainer: Rolul figurii masculine in viata copilului (si poate fi bunicul, un var, un prieten bun de familie – in absenta tatalui), este sa rupa cordonul ombilical dintre mama si copil. Explic ce inseamna asta. Nevoia de competenta – de explorare a copilului este de foarte multe ori ingradita de catre mama, dintr-o teama (de multe ori nefondata), a vreunui accident, julitura sau esec. Tatii au de regula mai mult curaj (femeile l-ar numi inconstienta) si permit copiilor sa se catere mai sus decat o mama ar putea s-o faca, sa riste, sa se loveasca, sa cada, sa bage obiecte in gura. Mamele sunt de multe ori siderate de comportamentul tatilor! Dar exact acesta este rolul lor: sa dea ripi copiilor, sa-i ajute sa-si depaseasca limitele fricii, sa mearga mai departe cu un pas, sa se murdareasca, sa faca acele activitati pe care mamele le fac mai rar, cu copiii: catarare, bicicleta, schi, alergare, orice tine de sport, miscare, natura. Sa foloseasca o harta :). Sa monteze un cort, sa faca focul, sa schimbe uleiul la masina si sa monteze o mobila, sa schimbe un bec si sa repare robinetul. Nu afirm prin asta ca mamele n-ar fi capabile de toate cele de mai sus. Discutam, nu-i asa, despre generalitati.

Frunzaresc: Pe ce sa punem accent in cresterea copilului astfel incat sa aiba o dezvoltare echilibrata? “Timp de calitate in familie” – ce inseamna pentru tine acest lucru?

Urania Cremene, Parenting Trainer: Timp de calitate cu familia inseamna tot ce face familia impreuna. Inseamna implicare, in tot ceea ce parintele, sau parintii fac, impreuna sau separat. Sunt adepta implicarii copiilor in viata parintilor, cat de mult se poate. Astazi, din pacate, copiii sunt exclusi de la foarte multe activitati “de oameni mari”. Nu mai mergem in vizite cu ei, nu-i ducem la banca, la teatru, la service-ul auto, oriunde mergem si noi. Copiii ne incurca :). Mananca timp. Copiii simt ca timpul petrecut cu ei este de calitate, atunci cand suntem IMPREUNA in ceea ce facem. Putem gati impreuna, pune rufele in masina de spalat, putem juca carti sau sah, putem construi un castel din nisip, putem discuta in masina despre amintiri din copilaria noastra. In schimb, atunci cand mergem intr-un parc si copilul este singur – noi pe banca cu un telefon in mana, timpul este injumatatit, calitativ vorbind. Cand se uita la desene animate – chiar daca suntem langa el, de asemenea nevoia de conectare cu noi nu este satisfacuta.

 

*Sursa poza

comments

Adauga comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *