Damian_Sedinta_foto_Frunzaresc,eu

Leutul la 12 luni

Dragilor, este ultimul mesaj pe care il scriu din postura de bebelus. E asa ciudat sa treci de la un statut la altul si nici sa nu simti vreo diferenta. Ieri eram bebelus, iar de astazi sunt copilas. Gata cu bebeluseala, trecem la alta etapa! 😛

Stiu, lucrurile acestea par atat de banale privite dintr-o parte, dar credeti-ma, sunt foarte importante! Fiecare luna pe care am petrecut-o alaturi de parintii mei a fost minunata. Descoperiri peste descoperiri zi de zi, experiente noi si multe lucruri captivante am invatat. Mami si tati au fost alaturi de mine si m-au sustinut, m-au incurajat, m-au protejat, m-au iubit si m-au apreciat asa cum sunt. Si pentru asta ii iubesc mult 🙂

La un anisor stiu sa fac multe lucruri si sunt foarte curios:

  • sunt curios cum e sa mergi pe piciorusele tale si sa ajungi de la un punct la altul
  • sunt curios ce gateste mama si mai ales cum foloseste toate ustensilele din bucatarie
  • sunt curios ce sunt chestiile acelea colorate pe care le mananca parintii mei
  • sunt curios cum se foloseste lingurita pentru a manca
  • sunt curios de sunetele pe care le scot masinutele, de rotile care se invartesc atat de interesant
  • sunt curios ce se intampla cand arunci un obiect jos sau cand mesteci lingurita intr-o cana cu apa
  • sunt curios (dar ma tem in acelasi timp) de zgomotul scos de aspirator, feon, mixer sau alt dispozitiv din bucatarie
  • sunt curios ce gust au jucariile, sticlele, creioanele, cablurile
  • sunt curios cine suna la interfon sau la telefon si mai ales ce face mama cu dispozitivul ala dreptunghiular
  • sunt curios cand vad un catel pe strada sau aud suntele pe care le scot animalele
  • sunt curios si ATAT!

Important este ca mama si tata sa tina pasul cu mine. Sa fie acolo ori de cate ori arat cu degetul si rostesc expresia de care ei se amuza atat de mult: ei! Eu de fapt intreb: ce e aia sau ce se intampla acolo? 😛 Oricum, ei inteleg, ca ma cunosc foarte bine.

Acestea fiind spuse, imi iau bavetica si ma apuc de explorat ce mi-a pregatit mama in farfurie. Imi ia ceva timp, mai ales ca nu e atat de usor sa duci lingura la gura, fara sa scapi ce e in ea pe jos sau pe hainute. Incercati si voi, dar cu experienta de la 12 luni 😀

 

*Sursa foto: mariusniculae.com

comments

Adauga comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *