“Zestrea Mamei” by Mamushka

Frumosul este definit de fiecare în felul său. Viorica Balan Pușcaș a ales să-l imortalizeze păstrând tradițiile locale. Mamushka dă viață lucrurilor vechi, care nu și-au pierdut din valoare și frumusețe și care aduc fericire și zâmbete pe fețele oamenilor ce ajung să le poarte sau să le admire. Lucrurile realizate de bunica Vioricăi și refăcute de ea cu multă pasiune au ajuns deja în multe țări din Europa, iar traseul lor nu se oprește aici. Cum a început Mamushka această “aventură” în lumea frumosului mi-a povestit într-un interviu special, pe care vă invit să-l citiți mai jos 🙂

Mamushka

SoF : Ai crescut într-o familie care ți-a transmis iubirea față de frumos și tradiții culturale. Care sunt obiceiurile locale pe care le admiri în mod deosebit?

Mamushka: Recunosc că nu sunt o fană a tuturor tradițiilor și obiceiurilor din Moldova. Ba din potrivă, mi se par prea multe, învechite și exagerat de pompoase, cum ar fi nunțile, cumătriile sau înmormântările. Însă ceea ce apreciez cel mai mult la neamul nostru este obiceiul de a se aduna grămadă, la aceiași masă. Am crescut într-o familie unde cina se lua la o masă mare împreună cu toată familia. În weekend sau de sărbători primeam musafiri sau mergeam în vizita la cei apropiați, eram toți împreună. Așa îmi amintesc  eu de casa și de sărbătorile de acasă și asta vreau să vadă și copilul meu. Moldovenii sunt foarte primitori și generoși cu musafirii lor. Asta îmi place cel mai mult și cu asta chiar mă mândresc.

SoF : Bunica ta avea o pasiune pentru a țese covoare? Ai învățat și tu de la ea?

Mamushka: Da, bunica mea a țesut mult în viața ei.  A țesut mult cand era copil, împreună cu mama ei,  pentru a-și face zeste și dupa ce s-a măritat a continuat să țese pentru zestrea mamei mele. De-a lungul vremii a țesut multe covoare și prosoape. I-a plăcut enorm să facă lucruri frumoase pentru casă. Pe lângă țesut mai știa foarte bine să coase la mașină, să croșeteze și să tricoteze. Mama mea a învățat de la ea și eu de la mama. Regretul meu cel mai mare este că nu am învățat să țes covoare . Mi-o amintesc pe bunica cum își punea vara războiul într-un șopron și țesea, doar că, din păcate, eu nu eram interesată pe-atunci să învăț și asta.

SoF : Decizia de a reutiliza covoarele care s-au învechit și de a le da o nouă valoare ai luat-o ca urmare a faptului că vrei să păstrezi măcar o parte din creațiile bunicii tale?

Mamushka: Cum am mai spus, bunica mea a țesut foarte multe covoare. O parte au rămas în casa unde a trait, iar cealaltă parte le-a primit mama mea când s-a căsătorit. Vreau să menționez că în zona de unde vin eu covoarele cele mai frumoase erau țesute din lână și nu erau atât de groase ca cele țesute în bețe, care sunt specifice altor zone. Bunica mea le zicea covoarelor mari “poloage », iar celor înguste și lungi, « peretare ». Locul lor era pe perete și nu pe podea. Pentru podea se țeseau carpetele înguste și lungi, în dungi colorate, care nu erau din lână, ci din cârpe. Astfel hainele vechi se reciclau și se refoloseau. Mulți ani covoarele bunicii au stat la noi în casă pe pereți. Însă cu timpul “moda” s-a schimbat. Mama le-a dat jos și a pus tapet în locul lor. Covoarele însă au fost așternute pe jos. Îmi amintesc și acum cât suferea bunica mea atunci când venea în vizită și vedea acele covoare așternute sub picioare. Își amintea de fiecare dată despre fiecare în parte : când l-a țesut, în câte fire era făcut și cine a ajutat-o. Într-un final acele covoare au fost înlocuite cu altele noi și moderne, ele fiind « aruncate » într-o debara. Vara trecuta fiind acasă la mama, am găsit teancul de covoare vechi și uitându-mă mai atent la ele am descoperit că unele, pe partea din față, erau decolorate, urâțite și chiar roase de molii, însă pe partea din spate își păstrase perfect culorile. Culori superbe, aprinse. Și m-am gândit că trebuie neapărat să fac ceva cu ele, pentru că este păcat să le las să se distrugă complet. Era munca bunicii mele, care nu mai este printre noi și care ar fi suferit să le vadă distruse.

SoF : Care au fost pimele creații pe care le-ai făcut? S-au bucurat de admirația celor din jur?

Mamushka: Prima traistă am făcut-o pentru mine. Mi-a venit repede aceasta idée pentru că la un moment dat, fiind în liceu, eu mi-am mai făcut o astfel de traistă dintr-un palton vechi. Am purtat ulterior geanta până la sfârșitul liceului. Eram foarte mândră pe atunci de traista mea, pentru că era frumoasă și nu mai avea nimeni ceva similar. Când lucram la prima traistă, eram convinsă că va fi admirată, însă nu mă gândeam că va avea un așa succes și va fi atât de apreciată.

Peste câteva luni m-am întâlnit în București cu prietena mea Gabi Urda, care este o cunoscătoare în domeniul modei și al frumosului, care imediat a observat traista mea. I-a făcut o poză și a postat-o pe Facebook. Așa a fost remarcată de multe femei, care și-au dorit să aibă și ele o traistă de la Mamushka.

Mamushka

 SoF : Traista de la Mamushka este ideală pentru…?

Mamushka: Pentru oricine iubește și apreciază motivele tradiționale și dorește să aibă o geantă practică, încăpătoare, realizată manual și care poate spune o poveste. De exemplu povestea țării noastre și cea a femeilor din Moldova, care au știut mereu să facă lucruri minunate.

SoF : Cât costă o traistă de la Mamushka și cum poate fi achiziționată?

Mamushka: Prețul unei traiste este de 150 ron și poate fi comandată printr-un mesaj pe pagina de Facebook Mamushka sau pe pagina mea personală – Viorica Balan Pușcaș.

SoF : Ce planuri de viitor ai? Îți propui să extinzi mica afacere și să transmiți, prin creațiile tale, tradițiile locale?

Mamushka: Pe lângă traiste aș vrea să mai fac și gentuțe plic (clutch), care să fie potrivite pentru evenimente mai speciale și pentru femeile « fashioniste », care își doresc un accesoriu mai deosebit. De asemenea am și niste idei de haine, cu aplicații de pe covoare.

Mamushka

 

Mamushka

Pentru viitor mi-am propus să salvez cât mai multe covoare vechi de la distrugere și să le redau o nouă viață și valoare, chiar dacă sub o altă formă. Știu bine câtă muncă au depus bunicile și străbunicile noastre făcând aceste lucruri minunate de aceea doresc ca toată lumea să vadă și să admire frumosul care vine din Moldova. Sunt convinsă ca bunicile mele ar fi foarte mirate și mândre să știe că părți din covoarele la care au lucrat atât de mult sunt admirate la Paris, New York, Sofia, București, Chișinău și în multe alte orașe ale lumii.

SoF : De ce Mamushka?

Mamushka: Fiind din Republica Moldova, vrem nu vrem suntem asociați automat cu ideea că știm limba rusă. În România rusa fiind o limbă mai exotică, anumite cuvinte sună foarte interesant, (ca de exemplu babushka). De aici le-a și venit ideea colegilor mei de facultate din București să îmi zică Mamushka, eu fiind și mai mare ca vârstă decât ei.  Astfel, în urmă cu 6 luni, când am decis împreună cu prietena mea Ada să producem sisteme de purtat copii, ne-am gândit că Mamushka ar fi potrivit pentru un nume, mai ales că eu acum chiar sunt mămică.  Așa a apărut soft-taiul Mamushka pe care îl fac impreună cu hainedealaptat.ro.  Traistele și gențile din covoare se numesc “Zestrea Mamei” by Mamushka.

comments

  • ora exacta

    Am aflat aceasta pagina, dupa ce am cautat despre “Zestrea Mamei”by Mamushka pe Google. Se pare ca informatia dvs e foarte valoroasa, mai ales ca am mai gasit aicisi despre ora, ora exacta, lucruri interesante si folositoare.Mult succes in continuare!

Adauga comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *