Marea mi-a atins piciorusul

Vad in fata o pata de culoare de un albastru stralucitor. Ma uit in departare, pana la orizont si inapoi, si totul este atat de uniform incat ma intreb daca are vreun sfarsit aceasta apa pe care oamenii mari o numesc MARE. Chiar, o fi ales numele pentru ca este intr-adevar mare?! 😀

Ma apropii de mare, stand in bratele mamei, si aud sunetul valurilor. Este unul dintre acele sunete care ma linistesc si imi provoaca o stare de somnolenta. Mami ma plimba timp de cateva minute pe plaja, in timp ce eu privesc din cand in cand marea si ma relaxez de la zgomotul valurilor. In cateva minute am si adormit.

Dupa ce ma trezesc, mami ma descalta de ciorapei si mergem sa-mi arate marea. Imi pun piciorusele pe nisip si nici nu apuc bine sa simt vreo senzatie ca vine un val spre mine si ma stropeste. Ce-a fost asta? E cam acelasi sentiment pe care il am ca atunci cand mami si tati imi fac baita, doar ca apa nu e calda. De ce marea e rece? Cred ca mi-ar fi placut mai mult daca era calda. Iar valurile te iau prin surprindere ca nici nu apuci bine sa intelegi ce sa intamplat cand a venit primul si deja te stropeste cel de-al doilea.

damian_mare

Cred ca anul acesta e suficient sa privesc marea si sa ascult sunetul valurilor din bratele mamei. De-aici totul e asa de placut si frumos, ca nu m-as mai da jos. Totusi sunt un pic curios cum e sa mergi pe picioarele tale? Asa ca in curand ma apuc de treaba. Pana atunci insa va las, vreau sa ma cuibaresc din nou in bratele mamei.

comments

Adauga comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *