Miorița "bate" jocul!

Îți mai aduci aminte de jocurile copilăriei?

De orele care parcă treceau ca minutele atunci când te jucai?

Nu știu cum erați voi, dar mie îmi plăcea să stau cu băieții, meșterind cine știe ce lucru sau jucând în fața porții lapte-gros, Capra sau alte jocuri ale copilăriei. Pe atunci nu aveam calculator, în schimb mă jucam cu verișorii mei Mario, pe televizor. Mi-aduc aminte și-acum, cu drag, de acest joc și cât de fericită eram când reușeam să trec la alt nivel. Îmi așteptam cu entuziasm rândul (eram o gașcă formată din 5 copii) și săream în sus de bucurie dacă cineva pierdea. Era competiție acerbă: 4 băieți și o fată :).

Mario

                                               (Sursa)

Însă, pe măsură ce am crescut și m-am maturizat, jocurile copilăriei au fost înlocuite treptat cu cele reprezentative adolescenței și maturității (Conquistador, Sudoku etc.), care mă provocau din punct de vedere intelectual și mă făceau să analizez, să gândesc, să cercetez, să evoluez etc.

În acea perioadă, în rândul băieților din căminul în care locuiam, era la modă Counter Strike-ul. Fie că alegeau să-l joace individual, fie că reușeau să-și convingă prietenii să joace în rețea, un lucru era sigur: băieții erau greu de urnit din loc pentru câteva ore bune. Am încercat și eu să-l joc, dar recunosc, mi-au trebuit doar câteva secunde pentru a fi eliminată. Mi s-a părut destul de dificil, pentru că trebuia să ai o atenție distributivă foarte dezvoltată, spirit de observație, memorie vizuală ș.a.m.d.

Oricum, indiferent ce joc alegem să jucăm (cu un grad ridicat sau mai mic de dificultate), cu siguranță învățăm sau rămânem cu ceva: învățăm să avem răbdare, să respectăm regulile, să lucrăm în echipă, să gândim în perspectivă, să fim atenți, să facem strategii, să acceptăm eșecurile, să gestionăm victoriile, să legăm prietenii etc. Jocul este uneori similar cu situațiile din viața reală, când fie alegem să învățăm din propriile greșeli și trecem mai departe, fie ne lăsăm afectați, ne întristăm și luăm lucrurile prea personal.

Mi-am trăit perioada studenției la cămin. Acolo, băieții discutau mereu despre ce jocuri noi au mai apărut și cât de importantă este placa video pentru orice sistem de gaming. Auzeam deseori expresia: “dacă procesorul este regele,  atunci placa video este regina!”. Povesteau cât de important este ca placa video să aibă memorie dedicată și cum influențează acest lucru performanța unui jucător. Se informau de pe forumurile speciale – forum gaming – legat de noile serii de plăci video și visau ca într-o zi să ajungă să-și cumpere unele precum cele pe care le folosesc jucătorii profesioniști: plăci video nVidia. Când mi-am cumpărat primul laptop, am apelat la ajutorul lor (nu prea le aveam cu partea tehnică). Băieții mi-au spus atunci că pentru necesitățile mele, o placă video ATI RADEON este mai mult decât suficientă. Le-am urmat sfatul și tind să cred că am făcut bine, mai ales că pe parcurs am devenit mai degrabă un spectator, decât un jucător.

Ceea ce m-ar determina însă să trec de la statutul de spectator, la cel de jucător, ar fi inventarea unor jocuri video în care să fie incluse obiective turistice românești. De exemplu, acțiunea să se petreacă la Castelul Bran și să îl aibă ca protagonist principal pe Dracula. Cu siguranță se va găsi cineva care să inventeze un joc video capabil să atragă nu doar românii împătimiți de jocuri, ci și pe străinii care au auzit de faimosul Castel “Dracula” și pe care îl vor vizita prin intermediul jocului. Sau un joc video, cu mașini de curse, în care întrecerea să aibă loc pe cel mai frumos și cunoscut drum autohton – Transfăgărășanul, care îți oferă o priveliște extraordinară și este perfect pentru o competiție strânsă, la finalul căreia există doar un învingător (ca să nu spun supraviețuitor). De ce să nu ne promovăm patrimoniul cultural național și prin intermediul jocurilor?!

În opinia mea, viitorul jocurilor online depinde foarte mult de creativitatea autorului, dar și de evoluția noilor tehnologii. Cu ajutorul creativității poți inventa povești care să atragă jucătorul, te poți juca cu mintea și sentimentele lui, poți exploata cele mai mari frici și fobii ale acestuia sau, din contra, te poți axa pe lucrurile care îl atrag și îl fac fericit. Însă doar tehnologia este capabilă să pună în practică aceste idei. De la crearea unor costume pe bază de senzori, care să îi permită jucătorului să simtă lumea virtuală ca fiind reală (simț, miros, atingere), până la senzația de putere absolută pe care i-o poate da atunci când devine câștigător, toate acestea sunt realizabile doar prin intermediul noilor tehnologii. Și știm foarte bine cât de mult au evoluat acestea  în ultimii ani. Vom ajunge în curând să anunțăm pe rețelele sociale la ce nivel al jocului am ajuns, ce punctaje am obținut și ce mașină (virtuală) ne-am cumpărat, asta dacă nu se întâmplă deja (prin Japonia)!

Viitorul jocurilor online sună bine, nu-i așa?

Până vom ajunge însă la nivelul la care vă povesteam, vă invit să vă bucurați de cele mai noi jocuri ale momentului, pe care le găsiți în orice magazin online și pe care le puteți juca atunci când vreți să vă relaxați sau pur și simplu simțiți nevoia de a concura într-o competiție în care știți că finalul vă poate aduce statutul de învingător.

Nu mai așteptați, start joc!

playstart-wordpress-1_resize

(Sursa)

Articol scris pentru competiția SuperBlog 2013

comments

Adauga comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *