Oameni ai nimănui…

Suntem oameni ai nimănui imediat ce am trecut granița…

Nu contează că am ales Est sau Vest, nu contează că e Federația Rusă sau Europa. Ștampila aplicată în pașaport devine un fel de etichetă pe fruntea noastră. Se vede “de la o poștă”, cum s-ar spune în Moldova, că suntem străini. Ieșim în evidență prin felul de a fi, comportament, atitudine, stil vestimentar, limbaj etc. Facem totul pentru a le împlini așteptările celor care ne asigură sursa de venit și uităm de noi, de valori, de principii… Ne lăsăm intimidați, ne lăsăm călcați în picioare, ne lăsăm umiliți și înjosiți.

Despre stările și trăirile prin care trec moldovenii care aleg calea străinătății scrie și Dumitru Crudu, în piesa “Oameni ai nimănui”. Am citit-o pe nerăsuflate. Am întors fiecare filă fiind ghidată de un sentiment profund de înțelegere și în același timp de tristețe. M-am regăsit în unele momente, am făcut conexiuni cu situații din viața mea și am lăsat gândurile să-și imagineze lucruri pe care e bine să le ștergi din minte.

Alexandru, personajul principal al piesei (care a fost jucată pe 25 noiembrie 2005 la Teatrul Eugen Ionescu din Chișinău),  proaspăt concediat de la o cafenea din Moldova, unde era paznic, alege să plece în Italia (sau LA ltalia). Vrea să-și ajute familia și să scape de sentimentul de inutilitate care îl inundă. Vrea să facă și el ceva util în viața sa. Este o piesă înspirată dintr-o poveste reală, care este pe cât de tristă, pe atât de șocantă…

Cunosc și am în familie rude care au plecat în Italia, Grecia, Spania, Rusia etc. Discut cu ei și le ascult supărările și frustrările. Se plâng că sunt departe de casă, că nu sunt respectați, că sunt discriminați, că se umilesc. Profesori, ingineri, economiști, medici – toți renunță la funcțiile pe care le dețin și fac pasul care le schimbă total viața. Există și cazuri fericite, recunosc, dar majoritatea celor care pleacă au soarta personajelor care sunt descrise în piesa “Oameni ai nimănui”.

Oameni ai nimanui

(Sursa)

Vă invit să acordați o oră sau maxim 2 lecturării acestei cărți și după aceasta să le scrieți un mesaj de bine rudelor care sunt plecate peste hotare. Spuneți-le că le iubiți, că vă este dor de ele, că le așteptați acasă, că indiferent de provocările prin care au trecut, le respectați și le acceptați așa cum sunt.

Spuneți-le! Dacă nu voi, cine?

comments

Adauga comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *