ONG-urile moldovenești – organizații apolitice invizibile?

Saltul politic major realizat odată cu desființarea URSS-ului și trecerea către un sistem politic democratic în Republica Moldova a marcat momentul cheie care a determinat apariția și dezvoltarea în masă a numeroase organizații nonguvernamentale (ONG-uri). După aproape două decenii de la declararea independenței Republicii Moldova, au apărut peste 7.000 de ONG-uri, care activează pe diferite domenii de activitate (social, economic, mediu etc.). Practic în R.Moldova există în medie câte 2 organizații nonguvernamentale la 1.000 de locuitori. Cu toate acestea, conform studiului realizat de Institutul de Marketing şi Sondaje IMAS-INC în perioada 22 octombrie – 4 decembrie, în 60 de localităţi, fiind intervievaţi 800 de oameni, 8 din 10 respondenţi nu au știut să definească ce înseamnă un ONG sau măcar să menționeze numele unui ONG care activează în R.Moldova. În acest context, întrebarea care apare este: De ce ONG-urile din R.Moldova nu au reușit să se impună sau să-și facă cunoscută activitatea în rândul cetățenilor statului moldovean? Care sunt principalele impedimente pe care le întâmpină și ce efecte au asupra activității și rezultatelor acestora?

   

(Sursa)       

  ONG-urile sau asociațiile obștești (denumire folosită uzual în R.Moldova) sunt, conform  Art. I. – Legea nr. 837-XIII din 17 mai 1996 cu privire la asociaţiile obşteşti, “organizaţii  necomerciale, independente de autorităţile publice, autogestionare, constituite benevol de persoane fizice şi juridice asociate, în modul prevăzut de lege, prin comunitate de interese profesionale şi/sau de altă natură, în vederea realizării în comun a drepturilor civile, economice, sociale şi culturale, care nu contravin ordinii publice şi bunelor moravuri, pentru satisfacerea unor necesităţi nemateriale”. Constituirea unui ONG se poate face la iniţiativa a cel puţin 3 persoane care au atins vârsta minimă de 18 ani şi au capacitate de exerciţiu deplină (cu excepţia funcţionarilor publici).

ONG-urile joaca un rol fundamental în dezvoltarea și consolidarea democrației unui stat.  Totodată, ele reprezintă un actor de bază în dezvoltarea durabilă și evoluția socio-economică a acestuia prin inițiativele și proiectele pe care le realizează și implemetează. De aceea, ONG-urile ar trebui să se bucure de sprijinul și susținerea statului, precum și de ajutorul și încrederea societății civile.

Dacă la începutul anilor ’90 sectorul asociativ din R.Moldova se bucura de o atenție scăzută din partea statului, la ora actuală situația s-a schimbat covârșitor. Cursul european al R.Moldova și demersurile realizate ca urmare a semnării Planului de Acțiuni Uniunea Europeană – R.Moldova a reprezentat punctul de cotitură în relația celor două entități și a contribuit la creșterea treptată a rolului ONG-urilor și a influenței acestora în cadrul societății. În acest context, ne-am fi așteptat ca ONG-urile care activează în R.Moldova să înregistreze numeroase reușite la nivelul inițierii și implementării unor proiecte și programe sociale, de mediu, economice etc., care ar fi avut repercursiuni pozitive asupra comunităților sau grupurilor beneficiare. Acest lucru nu s-a intamplat însă, ONG-urile fiind într-o situație dificilă datorată problemelor ce țin de: lipsa de expeți în scrierea de proiecte și accesarea fondurilor; lipsa unei culturi a donațiilor în rândul cetățenilor statului moldovean; reducerea finanțarilor interne și exetrne; sprijinul încă scăzut din partea statului și a sectorului economic în special (1% din venit poate fi donat ong-urilor); lipsa unei culturi a voluntariatului în rândul societății civile; atitudinea cetățenilor vis-a-vis de activitatea ong-urilor etc.

(Sursa)

Situația cu care se confruntă la ora actuală ONG-urile din R.Moldova se datorează atât lipsei de interes a statului în susținerea potențialului acestora, cât și a societății civile, care are o atitudine negativă față de activitatea realizată de ONG-uri: 1/3 din respondenţii studiului realizat de IMAS-INC au afirmat  că ONG-urile „spală bani” şi doar 2% consideră că ONG-urile au, într-adevăr, un impact pozitiv asupra societății fie că ne referim la diminuarea fenomenului corupţiei, protecţia consumatorului, apărarea drepturilor omului sau susținerea politicilor anti-discriminare etc. Totodată, lipsa exepienței ONG-urilor în promovarea și implemntarea proiectelor, precum și lipsa unei culturi a voluntariatului în rândul cetățenilor statului moldovean (doar 4% au declarat că sunt membri ai unor organizaţii sau au făcut muncă de voluntariat în ultimele 12 luni) reduc considerabil efectele pozitive pe care ar putea să le aibă acțiunile și inițiativele ONG-urilor.

În acest context, acțiunea care trebuie realizată primordial ține de evidențierea și promovarea principalelor beneficii pe care proiectele și inițiativele ONG-urilor le au atât asupra societății civile, cât și asupa dezvoltării socio-economice a statului moldovean. Un sector neguvernamental dinamic și implicat reprezintă un indicator concret al nivelului de dezvoltare al unui stat democratic și al mentalității oamenilor care îl compun.

comments

Adauga comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *