Priviri neobservate

Il intalnesc zi de zi pe strada pe care trec in drum spre munca. La inceput nu-l observam, era un simplu trecator aflat in graba, la fel ca mine.

Ne-am revazut zilnic, luna de luna, pe soare, pe frig, pe ploaie, pe vant, iar intr-o dimineata privirile noastre s-au intersectat. De-atunci o curiozitate, o serie de intrebari au aparut in gandul meu si s-au tot repetat…: Ma cunoaste de undeva? Oare m-a observat?

Il caut cu privirea in fiecare dimineata. Ma uit la sirul lung de trecatori multicolori care se preinda pe langa mine pana il zaresc. Inevitabil un zambet apare pe fata mea si imi schimba expresia ganditoare si usor adormita. Ma priveste in ochi de fiecare data, dar nu ma las intimidata. Ma uit la el, la ochii verzi si patrunzatori, la parul lui saten si cret, la stilul lui vestimentar, care imi place.

trecatori 2

 

(Sursa)

Azi nu l-am zarit si-n mintea mea a aparut inevitabil un semn de intrebare: Oare i s-o fi intamplat ceva?!/N-o sa intarzie la munca? Il vad atat de des si mi-a devenit atat de familiar incat ajung sa-mi griji pentru el. Pentru necunoscutul despre care nu stiu nimic, nici cum il cheama, nici ce ii place, nici daca m-a observat…

Astazi este ultima zi in care-l voi vedea…

Traseul matinal se va schimba

Si noi nu ne vom mai intersecta.

Azi am vrut sa il opresc sa-i spun ceva, orice!

Dar nu am indraznit…

Sfarsit!

comments

Adauga comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *