Tag: actor

Piesă pentru frate și soră

Fă un exercițiu de imaginație și pătrunde în lumea fascinantă a teatrului cu ajutorul spectacolului “Piesă pentru frate și soră”, de Tennessee Williams. Vei face parte dintr-o poveste în care și tu vei avea un rol important. Este cel pe care ți l-ai ales atunci când ai pășit pragul teatrului pentru a viziona piesa. Rolul tău este de a fi SPECTATOR.

Te-ai gândit vreodată cum este să fii de cealaltă parte a scenei?

Câte emoții, câte trăiri și gânduri te macină sau te tulbură?!

 

Piesa pentru frate si sora

Duminică seară am avut oportunitatea să văd, la TNB, în sala Mică spectacolul “Piesă pentru frate și soră”, în care este prezentată pe de-o parte povestrea a doi frați care sunt înfricoșați/speriați de ideea de a ieși afară dupa accidentul tragic care s-a petrecut în casa lor (tatăl a omorât-o pe mama lor, apoi s-a aruncat pe geam). Pe de altă parte, povestea a doi actori care rămân închiși într-o sală de teatru și care așteaptă, în orice moment, să joace piesa care le va aduce succesul și recunoașterea spectatorilor. La acestea se adaugă lupta interioară pe care o are fiecare legată de puterea de a trece peste fricile personale, lipsa încrederii reciproce (frate/soră) și a încrederii în oameni, claustrofobia, izolarea și chiar nebunia.

“Sunt oameni pe stradă? Sunt, de asta sunt străzile: pentru a circula oamenii pe ele”.

În general, frica este un sentiment care provoacă în noi cele mai dureroase trăiri, tocmai de aceea spectacolul “Piesă pentru frate și soră” este cu atât de tulburător și  te face să meditezi și să pornești într-o introspecție imaginară.

Cu o fire impulsivă, dar jucăușă, Clare (Ioana Marcoiu) m-a surprins pe parcursul spectacolului și m-a făcut să fiu atentă la fiecare replică. Pe Felice (Istvan Teglas) l-am admirat pentru atitudinea și prestanța lui. Însă spectacolul a rămas impregnat în mintea mea, în special, datorită decorului fascinant. Scena pe care au jucat cei doi actori a prin viață mai mult ca niciodată. Am simțit că trăiesc într-un basm sau că am un coșmar, în funcție de decorul fiecărui act. Este pentru prima oară când râmân atât de impresioantă de decorul unei piese de teatru.

 

Piesa pentru frate si sora

 

Piesa pentru frate si sora

 

Producția spectacolului “Piesă pentru frate și soră” este realizată sub auspiciile Centrului de Creație și Cercetare Ion Sava, în cadrul programului TNB pentru Noua Generație de creatori. Spectacolul “Piesă pentru frate și soră” a fost regizat de Iris Spiridon, iar scenografia a fost realizată de Cristina Milea.

Despre spectacol au mai scris Emil Călinescu și Raluca Uluiteanu.

Vizionare plăcută 🙂

Trași la xerox

Cum ar fi să mergi pe stradă să te întâlnești cu tine?

Să te uiți la persoana din fața ta și să o analizezi prin ochii tăi: cum arată, cum acționează, în ce este îmbrăcată, ce gesturi face? Poate chiar să te apropii să interacționezi cu ea?!

Cât de confortabil ar fi ca la întrebările pe care le-ai pus, să auzi exact răspunsuri pe care le-ai da tu? Să vezi același stil vestimentar și machiaj discret? Aceeași tonalitate și timiditate în exprimare?

Un om tras la xerox. Un om cu aceleași trăiri. Un om cu aceeși viață…

Ar fi mult prea ciudat, nu-i așa?

Mă bucur că asta se poate întâmpla doar în imaginația mea sau în teatru. Că nu există 2 oameni la fel în lumea asta. Că toți suntem diferiți. Că deși ne asumăm uneori alte roluri, tot la noi ne întoarcem indiferent că suntem țăran de oraș sau de la sat, că suntem artist sau proletar, că avem talente speciale sau pasiuni mărețe, că suntem Promca Lagutin sau un regizor de renume, că purtăm “șapcă bascată” sau pălărie din paie.

Jucăm alte roluri, dar cel mai bine îl interpretăm pe-al nostru!

Despre asta și dorința unui om simplu de la țară de a deveni artist, este și piesa Trasi la Xerox, în regia lui Dan Tudor, pe care am văzut-o la Teatrul În Cluise.

Trasi la xerox

Cei 3 actori – Ovidiu Cuncea, Afrodita Androne și Dan Tudor, înzestrați cu o carismă aparte în această piesă, reușesc să te scoată din starea în care ești și te duc cu gândurile pe meleagurile rusești, în perioada sovietică, când oamenii erau mulțumiți că prestează muncă fizică în brigada localității, în detrimentul creației, care necesită degajare fizică. De la sat la oraș, de la casa părintească la rude, de la șofat la jucat roluri într-un film, de la condiția de țăran la cea de muncitor într-o fabrică, de la poezii și versuri patriotice la țipete și îmbrățișări înfocate, de la isterie crescută la indiferență momentană, de la răbdare aproape de limite la acceptare, de la trecutul văzut cu o urmă de regret la strigătul puternic al prezentului, cu lovituri puternice în direct  – toate cuprinse în piesa care te lasă cu zâmbetul pe buze.

Muizcă bună pe fundal, oameni de valoare în sală și o atmosferă perfectă pentru o seară culturală de luni.

Mulțumesc Emil Călinescu pentru invitație 🙂