Tag: carucior

ByKay

Carucior sau sistem de purtare? Ce alegem pentru cel mic?

Prima oara cand am vazut o mama care isi purta puiul la piept, a fost intro scena dintr-un film. M-am gandit atunci: ce idee ingenioasa! La noi oare de ce nu poarta asa mamele copilul?

Dupa cativa ani, am inceput sa zaresc si pe strazile noastre mamici care isi poarta copilul in sistem. Mi se pareau cool, nonconfomiste, indraznete. Sistemul de purtare le permitea sa se plimbe in voie cu puiul lor si partea faina e ca nu era nevoie sa care dupa ele un carucior. Mi se parea foarte practic si util. In sinea mea am spus ca la momentul potrivit, voi incerca si eu un sistem de purtare, sa vad cat de ok este. Si iata ca dupa alti cativa ani, cand am devenit mama, am inceput sa ma informez despre sistemele de purtare si cum sa il aleg pe cel potrivit pentru puiul meu. Insa, desi imi doream sa port copilul la piept, nu eram decisa daca mai e nevoie sa cumpar si un carucior sau e suficient sistemul de purtare?! Pana sa ma hotarasc, am primit in dar atat caruciorul, cat si sistemul de purtare (un Wrap tesut si un Mei Tai). Norocoasa mai sunt! Asa ca am trecut direct la testare 😉

carucior sport chicco ohlala silver

Plimbarile in stil Ohlala (Review)

Cum sunt plimbarile in aer liber cand ai alaturi un copilas de 1 an care vrea sa descopere lumea si tot ce vede in jurul lui si in burtica altul, care iti da semne ca vrea atentia ta?!

“Simpatice: este raspunsul meu. Dar il completez imediat cu alte detalii, desigur dupa ce respir adanc si ma odihnesc un pic. 🙂 Nu e usor sa iesi la plimbare cu un ghemotoc care in curand va ajunge la 1 metru inaltime si care incearca mereu sa atinga tot ce este in jurul lui si apoi sa testeze. O fi bun, o fi rau?! Pana nu gusta, nu are de unde sa stie :)) Alearga, merge, incearca, apoi fuge repede la mama, ca in bratele ei parca e mai frumos uneori sa privesti in jur. Asta pana apar masinile in peisaj. Mecanismul rotilor care se invart concureaza cu bratele mele. Dar nu ma supar, au nevoie si ele de mai multe odihna. Mai ales acum, cand stiu ca mai exista un bebelus care in curand va atenta la rezistenta lor.

Damian_Frunzaresc.eu

11 luni si totul pe repede-nainte

Am facut 11 luni si totul parca merge pe repede-nainte. Haideti sa va explic de ce spun asta!

Daca ma gandesc la joaca si jocuri: iau o jucarie si nici nu apuc bine sa o studiez, ca vreau alta. Incep sa ma joc cu alta jucarie, dar o arunc si pe aceasta dupa cateva secunde. Nu, vreau altceva! Caut alta jucarie in cutia plina ochi si in sfarsit gasesc ceva care cred ca e ok. Dar nici asta nu ma multumesc. Si uite-asa procesul continua pana imi sare in ochi ceva mai… creativ. Un cablu, spre exemplu. Sau o cutie, o sticla, o caserola si orice altceva nu face parte din categoria “jucarii”. Parca sunt altceva, domn’le. Sunt mai interesante, mai originale, mai deosebite. Mai altfel si asta imi place 🙂

Atentie! Bebelus on ratb

De cand am nascut, am iesit afara destul de des cu Damian. In afara de plimbarile in parc si vizitele la pediatru, am iesit si la cativa prieteni. Recunosc, am evitat o perioada transportul in comun. Am preferat sa iau un taxi sau sa merg cu masina unor prieteni. Saptamana trecuta insa am mers pentru prima oara cu Damina in transportul in comun.

Am iesit in prima parte a zilei, perioada in care de obicei nu este foarte aglomerat. Insa recunosc ca aveam emotii. Cand eram insarcinata si circulam cu metroul, mi s-a intamplat aproape mereu sa mi se ofere locul. Dar acum, cu bebelusul in ratb, oare vor fi oamenii draguti sa ma ajute sa urc sau sa cobor? Sau chiar sa imi ofere locul?

Atentie, bebelus on board!

Am ajuns in statie si cand a venit ratb-ul, m-am apropiat de usile din mijloc. Erau in jur de 10 persoane in statie si un domn s-a apropiat si mi-a propus sa ma ajute. Am acceptat fara nicio ezitare, chiar daca pot sa ridic si singura caruciorul. Desi era destul de aglomerat, calatorii mi-au facut loc si am reusit sa pun caruciorul in saptiul destinat acestuia. O doamna m-a ajutat sa validez cardul si gata, puteam sa stau linistita pana la destinatie. Am avut noroc ca Damian nu s-a trezit cat am mers cu ratb-ul. Altfel calatorii asistau la un “spectacol muzical” de neuitat :))

bus

Dupa aceasta experienta, am decis sa mai iau ratb-ul cand am nevoie sa ajung la o destinatie. Cat de rau poate fi?! Daca m-am descurcat o data, a doua oara va fi mai usor. Asa ca saptamana aceasta, pentru ca aveam treaba in Piata Romana, am luat iar ratb-ul. De data aceasta Damian nu a adormit, dar a stat cuminte pe toata perioada calatoriei. Troilebuzul nu era aglomerat, asa ca am reusit sa stau pe scaun. La coborare, un tanar m-a ajutat cu caruciorul si mi-a urat zi frumoasa. Unoeri ma gandesc: oare numai eu sunt asa norocoasa de am parte numai de experiente si oameni faini in viata mea?!

Mamici, voi prin ce experiente ati trecut?

 

Sursa poza