Tag: copilarie

Sarbatoreste copilaria la Cismigiul Copiilor

Se apropie cea mai frumoasa zi din an – Ziua Copilului. Chiar daca suntem maturi deja, inca ne bucuram si ne amintim cu drag de copilarie si de copilul din noi, pe care il scoatem la iveala ori de cate ori simtim nevoia. Si e normal sa facem asta! Pana la urma vom fi mereu copii pentru parintii nostri.

Si ca sa nu treaca neobservata aceasta zi, ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului Bucuresti va invita sa o petreceti alaturi de copii, in cadrul unui eveniment intrat deja in traditia orasului – Cismigiul Copiilor, ajuns in acest an la cea de-a 15-a editie.

Cismigiul Copiilor 2016 Poster jpg

Intre orele 11:00 și 21:00, aleile parcului se vor transforma intr-un spatiu al atractiilor, in care cei mici, alaturi de adultii vor petrece ore in sir de amuzament si activitati antrenate. Atmosfera de poveste a evenimentului este asigurata de spectacolele sustinute de corurile de copii si trupele de dans. Pe copii ii asteapta multe jocuri, piese de teatru, sesiuni de treasure hunting și reprize de face painting. De asemenea, acestia isi vor putea demonstra talentul pe Aleea desenului, in timp ce pe Pajistea Jocurilor copiii se vor distra cu jocurile gonflabile. Programul complet al evenimentului Cismigiul Copiilor il gasiti aici!

Cismigiul Copiilor sustine candidatura orasului Bucuresti la titlul de Capitala Europeana a Culturii in 2021, asadar evenimentul central se va conecta cu zonele periferice ale Capitalei. Prin urmate, pe 29 mai va avea loc si un eveniment conex – Humulestiul Copiilor. Acesta se va desfasura intre orele 11:00 și 19:00, in parcul Humulesti din sectorul 5. Program activitatilor care vor avea loc in parc il puteti accesa aici!

Iar daca le indragiti si admirati pe Sore si Lidia Buble, trebuie sa stiti ca acestea vor sustine concerte in cadrul celor două evenimente 🙂
Sarbatoarea frumoasa!

Review: Snoopy & Charlie Brown: The Peanuts

“Nu renunta niciodata”, cu acest gand am plecat de la animatia 3D Snoopy & Charlie Brown: The Peanuts. Filmul prezinta povestea lui Snoopy, un catelus jucaus care porneste intr-o misiune imaginara periculoasa, alaturi de echipa sa. Ei cuceresc cerul si se aventureaza pe taramuri necunoscute cu scopul de a-si duce la bun sfarsit razbunarea pe avionul rosu si pilotul care a luat-o ostatica pe catelusa simpatica.

In paralel, stapanul lui Snoopy, Charlie Brown, incepe propria lui calatorie, din care va invata multe lucruri, printre care despre stima de sine, despre talentele pe care le are, despre puterea lui interioara si capacitatea de a fi un copilas mai bun si multumit de persoana care a devenit.

Uneori zici ca toate astrele comploteaza importiva noastra. Indiferent de ceea ce alegem sa facem, nimic nu iese bine. Incercam, reluam, refacem, dar parca este din ce in ce mai rau. Iar aceste momente ne fac sa ne indoim de noi si sa ne punem unele semne de intrebare legate de calitatile pe care le avem. Asta nu se intampla doar cand suntem mici. Poate fi chiar si in perioada adolescentei sau de maturitate. Alteori trecem prin momente de incertitudine, ne intrebam daca oamenii ne plac asa cum suntem, daca ne accepta si ne iubesc pentru ceea ce am devenit. Iar in aceste momente, prietenii sunt de mare ajutor pentru ca ne pot confirma sau ajuta sa trecem mai departe.

Snoopy & Charlie Brown: The Peanuts este o poveste amuzanta, dar educativa in acelasi timp, care scoate in evidenta ideea de prietenie, curaj si provocarile copilariei. Sunt scene in care optimismul si buna dispozitie inunda marele ecran, iar altele care te pun pe ganduri si te fac sa retraiesti alaturi de personajele principale situatiile prin care trec. Insa partea frumoasa este ca filmul transmite si o serie de emotii si invataminte foarte importante pentru cei mici: sa incerce, sa nu se dea batuti, sa creada in prietenie si sa se bucure de copilarie.

Copilaria este o perioada minunata, iar cu ajutorul desenelor animate si noi, adultii, mai calcam un pic in trecut si ne aducem aminte cu drag de momentele speciale pe care le-am avut. Eu cel putin asa am facut, asa ca va indemn sa va luati de mana copilasii si sa mergeti la animatia 3D Snoopy & Charlie Brown: The Peanuts. Filmul apare in cinematografe pe 25 decembrie si este distribuit in Romania de Odeon Cineplex.

the-peanuts-movie-791000l-1600x1200-n-4d09a311

Regia: Steve Martino

Actori: Bill Melendez, Hadley Belle Miller, Noah Johnston, Noah Schnapp

Premiera in Romania: 25.12.2015

Distribuit in Romania de Odeon Cineplex

Viața ca joc

Viața e ca un joc!

Un joc în care noi suntem protagoniștii principali, iar acțiunea se petrece într-un prezent continuu.

Un joc pe care ajungi să-l iubești, să-l detești, să-l apreciezi, să-l urăști sau să-l trăiești.

Un joc în care există reguli, stadii/etape, pedepse, învinși și învingători.

Tu decizi care este pasul următor!

Tu alegi dacă e bine să continui în aceeași direcție sau trebuie să schimbi sensul, să găsești altă cale sau strategie, care implică noi provocări și responsabilități, însă care te poate ajuta să treci la o nouă etapă: de la copilărie către pasul firesc care urmează – al adolescenței și apoi al maturității. Oricum, mai devreme sau mai târziu tot trebuie să faci acest pas!

Este un drum lung de parcurs, cu multe opriri, cu suișuri și coborâșuri, dar foarte frumos și plin întâmplări și evenimente care merită trăite la maxim.

Cine nu-și aduce aminte de perioada copilăriei? Când “pierdeam” timpul, de dimineață până seara, jucând diverse joculețe și încropind planuri de atac, de luptă, de înaintare. Când totul se rezuma la o urzeală a binelui împotriva forțelor răului, împotriva dragonilor, a spânilor, a vrăjitoarelor, a mamelor vitrege sau a altor personaje negative din poveștile pe care ni le-au citit părinții. Eram inventivi, creativi chiar, plini de energie și capabili să răsturnăm munți, să schimbă soarta întregii lumi.

Construiam castele de nisip, înconjurate de ape, care să ne păzească de atacatori. Întăream castelul cu turnuri cât mai înalte, de unde să putem vedea inamicii, în care să tragem cu armele și să-i strivim cu sulițele. Puneam în practică ceea ce auzeam în povești și ne imaginam că suntem bravi eroi, care se luptă pentru dreptate. Câștigam războaie, luam prizonieri pe care îi țineam fără mâncare, angrenându-i în jocurile foamei, încoronam regi și regine și organizam festivități importante. Trăiam acele momente cu entuziasm și înflăcărare. Nu am renunțat la acest joc nici când ne-am maturizat, moment în care am înlocuit nisipul cu o planșă de carton – în cazul jocurilor de societate sau mouse-ul unui calculator – în cazul jocurilor video. În continuare  construim, cucerim, ne luptăm și câștigăm bătălii, însă de data aceasta cu strategii bine puse la punct și cu mișcări și mutări premeditate.

Urzeala Tronurilor

(Sursa)

Încet, încet ne-am desprins din lumea poveștilor și am renunțat să mai vedem totul ca pe o școală de luptă, dar am continuat, tot prin joc, să facem pași mici, dar importanți către altă etapă. Am început să imităm comportamente, activități, întâmplări, să ne atribuim roluri care există în viața de zi cu zi și, ușor, ușor, am ajuns să ne maturizăm.

Dar tot copii am rămas:)

Nici la maturitate nu am renunțat la jocurile copilăriei, doar am ales să le dăm altă interpretare. Un exemplu bun în acest sens este “telefonul fără fir”. Când eram mică, petreceam ore întregi, împreună cu alți copii, amuzându-ne de expresiile funny la care ajungeam în finalul jocului. Atunci, nu atribuiam o importanță specială acestuia, ci doar ne bucuram de el. Acum, sunt conștientă de valoarea și scopul său: acela de a ne arăta modul în care un mesaj poate fi denaturat în momentul în care este transmis de la o persoană la alta și nu direct. Am făcut acest joculeț și în teambuilding-ul organizat de compania în care sunt angajată, unde am fost trainuită să renunț la “telefonul fără fir”, în favoarea world of mouth.

Jocurile copilăriei sunt o amintire frumoasă din trecutul nostru, dintr-o perioadă în care am trăit la intensitate maximă fiecare moment, ne-am permis să fim noi, să greșim, să pierdem, să cădem, să încercăm, să experimentăm.

Ele nu diferă mult de cele ale maturității, dar nu pot fi comparate.

Fiecare sunt speciale în felul lor!

Articol scris pentru competiția SuperBlog 2013