Tag: CSRepublicaMD

De veghe… în căminul vieții

caminul

(Sursa)

Îmi pare rău că nu am citit-o mai devreme…

Îmi pare rău că uneori ajung să fac lucrurile mai târziu…, dar important este că le fac.

Așa s-a întâmplat și cu cartea „De veghe în lanul de secară”, de J.D.Salinger,  toată lumea o știe din liceu, dar la mine abia acum a ajuns…:)

Am citit-o fără răsuflare. Cum ajungeam acasă de la muncă, mă aruncăm pe ea și n-o lăsam din mână până nu mă dureau ochii. E fain când o carte îți place atât de mult. Cred că mi-a luat cel mult 7 ore s-o citesc. Iar când nu citeam, stăteam și mă gândeam ce-o fi în următorul capitol, făceam scenarii și abia așteptam să văd ce s-a întâmplat de fapt.

Poate că nu m-ar fi  cucerit atât de mult dacă nu aș fi stat la cămin pe vremea când eram la liceu și dacă nu aș fi trecut prin multe situații, care nu sunt chiar similare celor povestite de autor, dar care au un farmec aparte și stârnesc amintiri nemaipomenite.

Viața de cămin te maturizează mult, mai ales când ești licean (studenția nu se compară), dar îți oferă și multă libertate. Treci prin atâtea provocări: de la reguli legate de programul zilnic, până la ce mănânci și cu cine stai în cameră, nu mai zic de weekend-urile neconvenționale pe care le petreci (asta dacă faci parte din gașca “veselă”), care te aruncă cu un pas în față tuturor celor de vârsta ta. Te face mai responsabil, mai sociabil, mai serios sau, în cazuri extreme, ajungi de partea cealaltă a baricadei. Treci prin atâtea situații… Mi se umple inima de bucurie când mă gândesc la acea perioadă. Ce vremuri…! Aș umple o carte cu toate peripețiile prin care am trecut și eu nu sunt Holden Caulfield! De la serenade sub clar de lună, până la bătăi cu uși încuiate și stropeală în ziua mare, toate sub văzul pedagogului care te supraveghează 24/24h.

N-o să scriu mai mult, vă las pe voi să dați frâu imaginației și să vă închipuiți, să reflectați, să visați sau, dacă e cazul, să retrăiți acele momente.

Bucuros să fac un anișor

Acum un an am acceptat o provocare și mi-am luat o responsabilitate pe care si acum mi-o asum.

La început totul părea simplu, eram entuziasmată și pregătită să încep ceva nou, care îmi putea aduce atât împlinire, cât și beneficii la nivel personal și profesional.

Îmi aduc aminte foarte bine cum a început totul. Am pus pe hârtie câteva idei, am scris propuneri de nume și m-am gândit la un logo. Ulterior am începu să scriu. La început era greu. Era dificil să mă mobilizez, să mă pun efectiv să scriu, ulterior însă mi-a intrat în obișnuița. Acum o fac din inerție și cu mult drag.

Astăzi este o zi specială.

Astăzi se împlinește un an de când scriu pe acest blog.

Dacă la început aveam impresia că nu mă citește nimeni, acum situația s-a schimbat. Primesc like-uri la articole, iar cititorii îmi scriu comentarii. Nici nu vă imaginați ce bucuroasă sunt când primesc un email în care scrie că am primit un like la unul dintre articole. E o senzație de nedescris.

Știu, poate o să vă gândiți că exagerez, dar cred că fiecare blogger începător trece prin aceste momente.

blog la

 

(Sursa)

La mulți ani, dragul meu blog!

În curând o să avem domeniu nou. Promit!

Muțumesc și vouă, dragii mei cititori : )

 

Romantism întunecat

Mă duc cu drag la fiecare lansare și mă umplu de energie si gânduri pozitive datorită felului în care echipa Revistei de Povestiri reușește  să facă dintr-un eveniment obișnuit, ceva spectaculos.

Nu, nu e doar lansarea unei noi ediții, e mai mult de atât. Este vorba de atmosferă, de sentimente, de exercițiu, concursuri și premii neobișnuite, toate într-un decor și local special alese pentru o seară de excepție.

Este locul și momentul în care neconvențional se bucură de atenția maximă. Totul este gândit și făcut astfel încât să iasă în evidență și să-ți capteze atenția: începând cu tema noii ediții, până la numele concursurilor și activităților care se desfășoară.

pov

(Sursa)

Pe 13 februarie am fost la lansarea ediției a 10-a a Revistei de Poveștiri, pe tema romantismului întunecat. Am rupt inimi și am dat papucii în direct, am vărsat lacrimi la un photoshooting special și m-am împrietenit cu stelele, care mi-au previzuit destinul pentru următoarele luni. Mi-am antrenat mintea și creativitatea într-un decor cu totul inedit și am rămas impresionată de povestioarele care au fost alese pentru această ediție a Revistei de Povestiri.

Revista de Povestiri îmi aduce aminte de altă publicație pe care o citeam acum 2 ani, tot pentru ideea neconvențională care stătea la baza sa: Revista la Plic (www.plic09.wordpress.com ).  Literatură, artă și atitudine, toate cuprinse într-o revistă sub forma unui plic, la modul cel mai direct. Prima oară când am văzut revista, eram într-un local din cadrul TNB, am zis că trebuie s-o cumpăr numai pentru faptul cum arăta. Ulterior, după ce am citit-o, am căutat să văd în ce localuri se distribuie și am achiziționat-o pentru conținutul său.

plic

(Sursa)

Vâ îndemn să citiți ce vă place, să mergeți la evenimentele care vă fac să plutiți în lumea irealului măcar pentru câteva clipe și să trăiți fiecare moment, dacă nu la maxim, măcar puțin peste nivelul obișnuit.

Miau : ) motanov

(Sursa)

"Spune-mi și voi uita. Arată-mi și voi ține minte. Implică-mă și voi înțelege", proverb chinezesc

Suntem bombardați în fiecare zi cu numeroase informații, însă pe câte dintre ele le mai ținem minte după o anumită perioadă?

Oamenii din jurul nostru ne arată ce trebuie să facem, însă câți au răbdarea să ne învețe ceva concret?!

Susținem cauze sociale și afirmăm cu tărie că ne pasă, însă câți dintre noi sunt dispuși să se implice cu adevărat, să facă mai mult pentru comunitatea și oamenii din jurul lor?

Atunci când ni se spune cum se face un lucru, abia dacă auzim, ne rămâne în minte pentru puțin timp. Dacă însă ni se arată cum să face, atunci ni se va întipări în minte pentru o perioadă mai lungă, dar la un moment dat tot îl vom uita. Abia în momentul în care suntem implicați în realizarea acelui lucru, atunci îl vom înțelege corespunzător și îl vom ține minte.

implica

(Sursa)

Renunțați doar la a spune!

Arătați ceea ce vreți să transmiteți!

Implicați-i mai des pe cei din jur!

Muzica á la MD

Se spune că „ muzica este o izbucnire a sufletului”, te face să evadezi din starea în care ești și începi să plutești, să vibrezi, să simți și să te relaxezi. În funcție de melodiile pe care le asculți, poți trece prin toate stările: dragoste, compasiune, furie, fericire, tristețe etc.

note muzicale

(Sursa)

Primul lucru pe care-l fac atunci când vin acasă după o zi obositoare de muncă, este să pun puțină muzică.  De obicei, ascult melodiile pe care le am în playlist, că sunt preferatele mele.

Îmi place să ascult și melodiile interpretate de artiștii moldoveni. Dacă ar fi să fac un top 5 al melodiilor pe care le ascult de obicei, ar arăta în felul următor:

1. Zdob și Zdub, Moldovenii s-au născut

2. Aternosfera, Orașul 311

3. Alexandrina Hristov, Om de lut

4. Carla’s Dreams, P.O.H.U.I

5. Bonus: veteranii de la O-zone, cu Dragostea din Tei

Voi ce mai ascultați?

Capete luminate, minți strălucite

La începutul acestei săptămâni am fost inivitată la Gala Ligii Studenților Români din Străinătate, unde  au fost premiați studenții români care își fac studiiile în toată lumea. Premiile au fost oferite pe câteva categorii: Europa universitar, Europa post-universitar, America de Nord universitar, America de Nord post-universitar, Alte continente, România, Erasmus și Arte.

Premierea excelenței academice și extra-curriculare românești este absolut  necesară în contextul în care tot mai mulți tineri aleg să-și facă studiile în străinătate și decid în final să rămână să-și construiască o carieră acolo. Tinerele minți, capetele luminate ale țării trebuie aduse acasă. Acesta a fost principalul mesaj al Galei, fapt care m-a bucurat enorm.

tinere talente

(Sursa)

Sunt unul dintre tinerii care au ales să plece să-și facă studiile în România, originară fiind din Republica Moldova. O decizie grea, dar cu implicații și cu rezultate de care sunt mândră la ora actuală. Consider că mulți tinerii basarabeni care își fac studiile în România doresc să se întoarcă în țara lor de origine să schimbe ceva acolo, să ajute la modernizarea statului, să contribuie și să aducă un plus de valoare societății. Cel puțin eu asta îmi doresc să fac, pe termen lung.

Așa cum LSRS încearcă prin diverse proiecte și acțiuni să încurajeze și să faciliteze întoarcerea tinerilor români în țară, în R.Moldova a existat un proiect, în anul 2011: „Susţinerea implementării componentei de migraţie şi dezvoltare a Parteneriatului pentru Mobilitate UE-Moldova,” finanţat de UE IEVP şi implementat de OIM în parteneriat cu Guvernul Republicii Moldova – care și-a propus să susțină revenirea a 30 de tineri basarabeni care își fac studiile în străinătate pentru a lucra în instituțiile din țară. Aceștia urmau să primească o îdemnizație de 200 de euro pe lună, timp de maxim 6 luni, pe lângă salariul pe care urmau să-l aibă în instituția respectivă, precum și acoperirea cheltuielilor de transport. Prin experiența și abilitățile dobândite, tinerii trebuiau să ajute cu idei noi și transfer de know-how instituțiile moldovene.

Pentru a se înscrie în program, tinerii completau un formular de aplicare și trimieteau un CV care cuprindea  experiența pe care au acumulat-o până în acel moment. În urma implementării programului, se pare că au fost obținute rezultate bune, Tudor Darie (Consilier Prezidențial) afirmând că s-au întors peste 40 de tineri, iar ca urmare a acestui fapt, în viitor va avea loc “un nou proiect finanțat de Uniunea Europeană, în valoare de 2 mln. de euro, care are același scop, prevenirea exodului de creiere din R.Moldova”.

Susțin și promovez implementarea unor proiecte precum cel implementat de OIM, în parteneriat cu Guvernul Republicii Moldova și sprijint de UE IEVP și consider că tinerele talente și mințile luminate ale țării trebui aduse acasă, trebuie susținute și încurajate să se integreze și să contribuie la dezvoltarea societății.