Tag: cuplu

Vacanta fara copil? Cum procedam?

“Nu concep asa ceva! Cum sa las copilul si eu sa ma duc sa ma distrez?!”

“Un weekend cu sotul meu este binevenit macar o data pe an :)”

Vacantele nu mai sunt ce-au fost odata. Cel putin nu pentru proaspetele mamici. Oi fi eu subiectiva, dar asa se vad lucrurile din ograda mea.

Fac parte din categoria persoanelor care pleaca des in vacante, minivacante, city break-uri etc. Cum prindem un weekend liber, cum plecam la munte, la mare, la bunici sau iesim undeva in apropiere, vizitam un oras, mai stam la iarba verde. De cand a aparut primul copilas, lucrurile s-au schimbat putin. Intr-adevar, nu am renuntat la vacantele noastre, dar am mai redus un pic din numarul lor.

Anul acesta spre exemplu am fost cu bebelusul la mare in Romania (de 2 ori) si in Grecia, la munte (de vreo 3 ori), in Republica Moldova (de vreo 3 ori) si prin tara (in Sibiu, Brasov, Rasnov etc.). Pentru primele 6 luni din viata lui Damian, s-a plimbat destul de mult. 🙂 Nu am vrut sa stam in casa. Inca de mic am incercat sa-l obsinuim cu vacantele si plecarile. Vrem sa cunoasca lumea si sa se dezvolte cu fiecare experienta prin care va trece. Doar calatorind va ajunge sa priveasca lucrurile diferit si sa-si faca o idee mai cuprinzatoare despre viata si oameni.

Insa calatoriile cu bebelusii nu sunt foarte relaxante. Uneori pot fi morocanosi pentru ca le-am schimat mediul, alteori vor sa ii tii numai in brate,  mai e si ora mesei, care poate fi dificila. La fel si somnul. In cazul nostru, Damian se trezea de cateva ori pe noaptea, iar ziua era foarte energic si voia sa ii acordam toata atentia. Ajungeam deseori seara storsi de putere, dar el inca avea chef de joaca. Dar acelasi lucru era si daca statea acasa, asa ca de ce sa nu plecam?!

10-common-travel-mistakes-you-can-avoid

Cu toate acestea, cateodata simteam nevoia sa fac o pauza, sa am timp pentru mine sau pentru noi. Oboseala s-a acumulat si o data cu ea si rabdarea a mai scazut. In aceste momente e bine sa te detasezi, sa-ti gasesti putin timp pentru tine, sa te odihnesti, ca sa ajungi sa fii iar bine cu tine, ca si relatia cu cel mic sa se indrepte in directia potrivita. Tocmai de aceea am decis sa plec intr-o vacanta. A coincis cu planurile pe care le-am facut cu prietenele mele. Si uite-asa am plecat 4 zile la Berlin. Cum a fost in vacanta v-am povestit aici.

Acum sunt iarasi cu planuri de vacanta, fara bebe. De data aceasta este despre noi, eu si sotul meu. Vrem sa mergem un weekend la munte, singuri. Initial ne gandeam sa il luam si pe Damian, dar intr-un final am decis sa mergem doar noi doi.  Nu e nimic rau si gresit sa ai o vacanta fara copil. Citesc adesea mesaje si impresii ale mamicilor cum ca ar fi total imoral si gresit sa pleci in vacanta fara bebelus, ca el ce “nu este tot om”?!  Atat timp cat ai pe cineva de incredere cu care sa il lasi si bebelusul este bine, ii place sa petreaca timpul cu persoana respectiva, poti pleca fara prea multe griji. In plus, nu e ca si cum ai pleca fara bebelus mereu. Poti face majoritatea vacantelor cu toata familia si unele sa le programezi doar pentru voi 🙂 Cu siguranta ca te vei gandi la el si o vei suna pe bunica sa o intrebi daca totul este bine, dar per total vei reusi sa te relaxezi si te vei odihni.

5 lucruri despre vacanta fara bebe:

  • Nu e nimci gresit sa ai o vacanta pentru tine/voi doi
  • Cand pleci in vacanta, lasa copilasul cu cineva de incredere: bunica, o prietena care e si ea mamica etc. In felul acesta nu vei sta mereu ingrijorata si vei reusi sa te relaxezi.
  • Pregateste pentru copil toate lucrurile de care crezi ca va avea nevoie pentru zilele in care vei fi plecata: hainute, mancare, jucarii etc.
  • Noteaza pe un carnetel cateva lucruri despre obiceiurile copilului: ce ii place sa faca, ce jucarie preferata are, ce mancare adora etc.
  • Nu te panica daca bunica nu raspunde imediat la telefon. Poate se joaca cu cel mic si nu aude 😛

Vacanta placuta tuturor!

 

*Sursa poza

Va invit sa frunzariti si alte pagini ale blogului meu, iar daca vreti sa fiti la curent cu articolele noi pe care le public, dati like la pagina de Facebook Frunzaresc si va voi tine la curent 🙂

10 lucruri care se schimba dupa nasterea bebelusului

Viata unui cuplu se schimba mult dupa aparitia unui bebelus. “Malocinii product” (produs din lapte), asa cum le spune socrul meu bebelusuilor, iti umplu viata de fericire, dar si cu atatea activitati, incat cea mai mare parte a obiceiurilor pe care le aveai pana atunci, devin amintire dupa cateva luni de la aparitia bebelusului.

10-things-you-didnt-factor-in-until-baby-was-born

Hadeti sa va povestesc ce s-a schimbat la noi de cand il avem alaturi pe Damian, cel mai dulce leu din jungla urbana:

Dormim putin, dar parem odihniti!

Va asteptati la asta? Presupun ca da! De cand s-a nascut Damian, eu am dormit mai mult de 6 ore doar cat am fost plecata in vacanta cu prietenele. In rest, noptile au devenit bucati de zi, iar diminetile clipe de rugaminte interioara sa mai doarma bebelusul un pic, ca sa pot sa ma mai odihnesc.

Avem weekend-uri matinale frecvent! 

Stiti weekend-urile acelea cand leneveati pana la 10.00-11.00 in pat? Eh, pentru noi sunt amintire! Chiar daca stam in pat pana tarziu, suntem treji de la 7.00-8.00, daca suntem norocosi. Depinde de perioada si de dispozitia lui Damian.

Garderoba se innoieste de (ne)voie! 

Dupa ce am nascut am renuntat la jumatate din hainele pe care le purtam pentru ca fie erau scurte, fie nu ma ajungeau la piept sau erau mici. Oricum, nu va ganditi ca m-am ingrasat foarte mult, dar cele 4 kg cu care am ramas dupa nastere isi pun amprenta 😀 In plus, pe unele hainute nu le mai puteam purta pentru ca imi era greu sa alaptez in ele. Asa ca de voie, de nevoie am renuntat la ele. Partea buna e ca trebuie sa-mi innoiesc garderoba. Partea mai putin buna este ca nu am reusit pana acum sa-mi cumpar nimic: fie pentru ca am probat si nu mi-a placut, fie ca nu m-a lasat Damian sa probez cand eram la cumparaturi cu el 😀

 Mancam mai sanatos!

De cand am inceput diversificarea lui Damian, mancam si noi mai sanatos. Daca tot ii dam bebelusului fructe si combinatii de fructe, fac mai mult suc, ca sa bem si noi. Cu legumele e mai delicat, dar tot le gust pentru ca trebuie sa vad daca sunt ok pentru Damian.

Alcoolul sta prafuit pe rafturile din bucatarie. 

Cine alapteaza stie ca in perioada asta (aproape) renunti la alcool. Mai bei din cand in cand cate o gura de bere, dar asta dupa ce adoarme bebelusul si stii ca in urmatoarele ore nu alaptezi.

Vasele se impaca cu chiuveta si doua zile (uneori), iar curatenia este lasata la coada. 

Grija pentru bebelus este prioritara asa ca uneori renunti la obiceiurile casnice zilnice ca sa dedici mai mult timp celui mic si activitatilor care il ajuta sa se dezvolte.

Scutecele iau locul machiajului la cumparaturi.

Cand mergi la cumparaturi nu te mai intereseaza (ca inainte) raftul de produse cosmetice, ci cel de scutece, servetele, hainute si jucarii pentru copii.

Dusul/baia devine o placere de care te bucuri pe rand si cand apuci. 

Doar dupa ce bebelusul adoarme sau cand am norocul sa fie acasa sotul meu, ma pot bucura de o baie sau un dus relaxant. In rest doar visez sa stau cate 1 h in cada sa lenevesc citind o carte.

Timpul tau devine timpul tuturor.

Cand iesi in oras sau in vizita la prieteni, mai intai il pregatesti pe bebelus, apoi pe sot si cand te uiti, mai sunt 2 minute si trebuie sa iesi din casa. Asa ca arunci repede ceva pe tine, infoi parul cu mainile, te dai cu rimel si un pic de ruj sa nu zica lumea ca esti palida si esti gata. Te uiti la ceas si te miri ca ai reusit sa faci toate in mai putin de… 2 minute.

Viata de cuplu sufera usoare modificari.

Ai timp de viata de cuplu dupa ce bebelusul adoarme, dupa ce termini de facut mancare, dupa ce te odihnesti etc. Si da, exista viata sexuala dupa aparitia bebelusului! Partea mai putin frumoasa este ca depinzi de cel mic :)))

Ar mai fi cateva lucruri care se schimba, dar acestea sunt cele care mi-au venit primele in minte.

La voi ce s-a schimbat de cand il aveti alaturi ghemotocul vostru? 😛

 

*Sursa poza

Va invit sa frunzariti si alte pagini ale acestui blogul, iar daca vreti sa aflati cand public articole noi, dati like la pagina de Facebook Frunzaresc si va voi tine la curent 🙂

Vecini de coșmar

“- Cum sunt, tu, noii tăi vecini?
– Păi… tare de treabă.
– Păcat! Atunci hai să vorbim de altceva.”

Am avut tot felul de vecini până acum: de la tipul clasic care nu face nici un pic de gălăgie și care te taxează la fiecare zgomot și e în stare să sară la bătaie cu prima ocazie, la genul care se bucură de viață și te mai și cheamă pe la el să vă distrați împreună doar de dragul de a nu-i face reclamații.

Toți erau haioși în felul lor, însă până la o limită.

Tocmai vecinii sunt și subiectul acestui articol.

Ieri seară am vizionat filmul “Vecini de coșmar”, distribuit de Ro Image, de la care am plecat cu câteva idei în minte:

–          Până unde sau cât ești dispus să accepți, să suporți de la un vecin, mai ales când în viața ta apare o ființă drăgălașă precum este un copliaș?!

–          Ar trebui să existe o limită atunci când vorbim de distracție în timpul colegiului/liceului – perioada în care vrei să trăiești la maxim și simți că ai tot timpul din lume?

–          Cât la sută (%) dintr-o relație ar trebui să fie iubire și prietenie? Oare există o rețetă?!

2 generații diferite, prezentate cu toate atuurile și dezavantajele sale. De la petreceri, glume proaste și ritualuri de inițiere, la plimbări în parc, jocuri copilărești și timp liber de care te bucuri la maxim, toate fac din comedia “Vecini de coșmar” un film plin de umor și haz, dar și o sursă de exclamația când vine vorba de idee de familie și intimitate raportată la viața adolescentină.

vecini_de_cosmar__2014__92dfe2d

FAMILIA și DISTRACȚIA și-au dat întâlnire în filmul “Vecini de coșmar”, unde fiecare și-a scos în evidență cele mai bune arme, ca într-un final să câștige, așa cum ne așteptam de altfel, cea pentru care ne zbatem o viață întreagă.

Seth RogenZac EfronRose Byrne sau mai bine zis liderul excentric, vecinul pașnic și soția tupeistă și-au jucat cu tărie rolurile până la ultima replică. Rose Byrne m-a cucerit cu atitudinea ei de mamă tupeistă, prietenă la nevoie, impertinentă când vine vorba de familie și stingheră în pat.

Am râs, m-am amuzat și m-am relaxat fain la comedia “Vecini de coșmar”, pe care v-o recomand oricând simțiți nevoia să mai ieșiți din rutina zilnică a cuplului perfect.

O piesă deșănțată

Teatrul nu-mi mai e străin așa cum era odată, atunci când îi pășeam pragul cu vreo ocazie specială. A devenit o parte din viața mea, mai ales în ultima jumătate de an. De la piese calsice, la cele moderne, toate au trecut prin filtrul ochiului critic al Moscovei (cum obișnuiau să-mi spună 2 prietene în perioada studenției) și au primit un calificativ din partea mea.

În ultima periodă am ajuns mai la toate spectacolele de teatru în care joacă actorul Marius Manole. Piesa care m-a impresionat în mod special fiind Masculin/feminin, despre care am scris un articol aici. Săptămâna trecută însă am fost la “O piesă deșănțată”, de Lia Bugnar, unde am asistat la o comedie care m-a ținut cu zâmbetul pe buze mai tot timpul.

Cine încalcă limitele bunei-cuviințe în O piesă deșănțată? Cred că dacă stau bine să mă gândesc, aș îndrăzni să spun că toți o fac, fiecare însă în felul său. Piesa începe cu o scenă obișnuită, o discuție în cuplu, între Mihu (Radu Iacoban), care este căsătorit cu Ela (Lia Bugnar), despre invitația pe care i-au făcut-o celor 2 însurăţei – Niki (Marius Manole) şi Mira (Ilinca Manolache), care deși sunt căsătoriți de mai bine de un an, nu au făcut sex niciodată. Abia când apar cei 2 invitați în peisaj aflăm scopul acestei întâlniri – aceea de a face sex în 4 sau schimb de parteneri.

Complimente (bombă sexy), vorbe frumoase (“Mira e mai timidă, dar au și timidele farmecul lor”), avansuri, supravalorizări (“fac parte dintr-o specie de oameni supersexuali”, “eu cânt la zonele erogene ca la pian”), apropieri indecente și tot felul de discuții siropoaso-inteligente încep să domine peisajul până când disconfortul provocat de chiloții mov îl determină pe Mihu să stârnească o “revoltă” publică, care schimbă cursul normal al lucrurilor ce urmau să se întâmple (“Pe mine vă rog să mă scuzați, trebuie să-mi scot chiloții”). Din acel moment asistăm la tot felul de schimburi de replici (“mica și doapă, aschimodie”, “scândură de căcat, veche și răblăgită”), certuri, acuzații și crize – toate până intră în peisaj hoțul, care vrea să fure colița din ’31 a lui Mihu, singurul lucru la care ține cu adevărat “celebrul” arhitect și traducător de limbă curdă.

Moral, organziat, sensibil și îngrozitor de politicos, hoțul aduce în lumina reflectoarelor 2 subiecte de discuții foarte delicate: pe de o parte, sexul în grup și moralitatea, pe de altă parte furtul și moralitatea. Asistăm la o paralelă furt/moralitate/condamnare, sex în 4/moralitate/înșelare, care scoate în evidență aspecte interesante ale vieții cotidiene de cuplu (“să-ți călărească nevasta e ok, dar nu e ok să se dea cineva la ea”) și face ca situația neprevăzută, dusă până la grotesc (datorită cauzei jafului neobișnuit – țestoasa care trebuie operată și dărnicia Mirei), să pară cu atât mai interesantă cu cât pistolul hoțului ajunge în mâinile tuturor. Dintr-un furt obișnuit, în care oamenii reacționează într-un fel anume (se panichează, plâng etc.), se ajunge la situația în care victimele devin agresori și se implică într-un joc al cărei finalitate îi face să conștientizeze problemele pe care le au și îi determină să accepte valoarea partenerului din viața lor.

O experiență de neuitat din care toți avem de învățat și care scoate în evidență un lucru foarte important legat de relațiile umane: deși încercăm, ne entuziasmăm la tot felul de idei trăsnite, vrem să experimentăm, când realizăm și suntem conștienți de valoarea reală a omului de lângă noi, abia atunci ajungem să îl apreciem, să îl iubim, să îl râvnim și să îl adorăm.

Ce poate fi mai frumos decât atât?!

Fidelitatea față de sine însuși

M-a făcut să înțeleg multe lucruri;

M-a făcut să mă pun în situația celuilalt;

M-a făcut să descopăr adevăruri despre oameni;

M-a făcut să văd fericirea în “a fi”:

M-a făcut să cred în iubire prin autodepășire.

Dar cel mai important, m-a făcut să realizez cât de importantă este fidelitatea față de sine însuși. Toate acestea în cartea “Cum să fim fericiți în cuplu. Între fidelitate și infidelitate”, scrisă de Dr. Gerard Leleu.

Cums a fim fericiti in cuplu

(Sursa)

Ca să înțelegeți despre ce este vorba, am selectat câteva idei care mi-au atras atenția și pe care vreau să le împărtășesc cu voi:

“Iubirea este dificilă (…). Iubirea unei ființe umane pentru o alta este poate încercarea cea mai dificilă pentru fiecare dintre noi. Este cea mai înaltă mărturie despre noi înșine, opera supremă pentru care toate celelalte nu sunt decât pregătiri. (Rainer Maria Rilke)

Spiritualitatea este aceea care permite trecerea de la o conștiință mărginită asupra eului la o conștiință deschisă lumii. Această evoluție a spiritului ar trebui să fie scopul întregii existențe umane.

Iubirea în doi, atunci când reușește, este începutul iubirii universale.

Conștiința proprie este singurul judecător, judecător fie prea permisiv, fie prea sever, în funcție de supraeul fiecăruia.

În fond, singura fidelitate care trebuie recunoscută este fidelitatea față de sine însuși, care constă în afirmarea fără concesie a ceea ce suntem în profunzime și în împlinirea acelor lucruri pentru care suntem făcuți.

Asistăm oare la o nouă etapă, aceea a trecerii de la iubirile succesive la o iubire multiplă simultană, pe care unii o numesc iubirea în arhipelag?

Cel care îmbrățișează prea mult, strânge prea puțin.

Lipsa de permanență este prea adesea alibiul filosofic al unei negări a voinței , al unei renunțări la responsabilități.

Despărțirea survine numai dacă unul evoluează și celălalt nu sau unul evoluează fără să țină cont de celălalt.

O viață, chiar făcută din curente și cascade, poate fi o unitate; un cuplu, chiar asaltat de vârtejuri, poate fi o operă continuă.

Fericirea autentică se găsește în “a fi” și nu în “a avea”. A fi înseamnă a fi bine în corpul tău, în strâns contact cu viața care îl străbate, a fi atent și a te bucura de toate minunatele senzații pe care acesta le procură.

A fi înseamnă a dezvolta talentul pe care fiecare dintre noi îl are, până aproape de perfecțiune.

A fi înseamnă a pune în acord ceea ce ești, ceea ce vrei și ceea ce faci, înseamnă a da un sens propriei existențe.

A fi (…) înseamnă mai degrabă a fi demn de iubire decât demn de a avea un iubit.

Ceea ce contează nu este să reușești, ci să te împlinești și, pentru aceasta, trebuie să te cunoști și să te iubești.

A crește înseamnă a accede la maturitate și la înțelepciune, depășindu-ți ego-ul și scăpând de nevrozele constituite în copilărie.

A te împlini înseamnă să-ți dezvolți aptitudinile, chiar talentele, cu scopul de a realiza din plin ceea ce ți se potrivește.

A fi înșelat înseamnă a muri puțin.

Furia este cel mai prost sfătuitor.  Ea trebuie lăsată să se retragă și chiar să se domolească înainte de a lua orice decizie.

A iubi înseamnă și, câteodată, să nu dai ca să încurajezi inițitiva celuilalt.

A iubi nu înseamnă să te distrugi prin sacrificiu, ci să crești prin autodepășire, mișcare care umple, regenerează și te face fericit. În fond, iubirea este în același timp generoasă și egoistă pentru că face bine atât celorlalți, cât și ție însuți”.

Concluzie: Dacă ajungeți la starea în care sunteți bine cu voi, sunteți capabil să fiți bine cu și pentru ceilalți!