Tag: experienta

Damian_Sedinta_foto_Frunzaresc,eu

Leutul la 12 luni

Dragilor, este ultimul mesaj pe care il scriu din postura de bebelus. E asa ciudat sa treci de la un statut la altul si nici sa nu simti vreo diferenta. Ieri eram bebelus, iar de astazi sunt copilas. Gata cu bebeluseala, trecem la alta etapa! 😛

Ani de liceu, varianta moderna

Nu stiu cum sunteti voi, dar eu cand ma gadesc la anii de liceu in vin in minte toate peripetiile prin care am trecut cat am stat in camin (petrecerile care nu se mai terminau, bataile cu apa, serenadele sub clar de luna etc.), profesorii care mi-au marcat adolescenta, concertele si evenimentele de la care nu lipseam, restrictiile impuse de pedagogii care aveau grija de noi, dar si iubirile care imi faceau inima sa bata cu putere sau sa nu reactioneze deloc (depinde de situatie).

Zilele trecute, cand o ajutam pe mama la curatenia de primavara/de Paste am gasit un carnetel in care erau notate cateva momente importante din perioada liceului. Mai exact din clasa a 11-a. M-am gandit sa le impartasesc cu voi pentru ca e pacat sa ramana necunoscute, mai ales ca pe mine m-au facut sa zambesc si in momentul in care s-au intamplat, si acum cand am recitit ce am scris in carnetel.

Ca sa intelegeti despre ce este vorba, va prezint urmatoarea situatie: “un coleg de clasa s-a indragostit de mine. Asa ca s-a gandit sa-mi scrie SMS-uri de dragoste. Pe vremea aceea inca nu aveam telefon, doar o cartela pe care o puneam in telefonul unei prietene, o data la cateva zile. Si uite-asa, in una din zile, ma trezesc cu zeci de mesaje de la domnul Y. Dar nu orice fel de mesaje, dar unele foarte MISTO, CREATIVE si INTELIGENTE, as spune!”

MESAJ:

Adolf Hitler, Vladimir Ilici Ulianov, Iosif Visarionovici, Djugasvili, Leon si ca sa-ti dai seama ce vreau sa spun FIDELCASTRO. Te asemeni cu ei, da sau nu?

EU ZIC CA DA:

  1. De neinduplecat
  2. Reci
  3. Tari (Stal = otel)

Tu esti semi, dar pentru o fata ai destule… Te iubesc atat de mult rusoaico, mor cand te vad.

MESAJ:

Implinirile anului 2004: 0 (niciuna). Regretul cel mai mare: faptul ca nu am reusit sa te conving sa te combini cu mine. Te iubesc pe zi ce trece din ce in ce mai mult. Nu te pot uita. Te iubesc.

MESAJ:

Daca incepi prin indoieli, vei sfarsi prin certitudini. Tu ai inceput prin indoieli si vei sfarsi printr-o certitudine: CA MA IUBESTI, cel putin asa sper. Sa stii ca te iubesc mult rusoaico.

MESAJ:

Am sa te mai deranjez pana imi termin creditul, adica iti voi trimite inca vreo 160 de mesaje sau chiar mai mult. Dupa aia fac o pauza de vreo 2 zile si o luam de la capat. Te iubesc.

In total am primit peste 800 de mesaje, pe care le-am notat intr-un caiet si i le-am citit mamei mele. Ea a fost foarte curioasa sa-l cunoasca pe misteriosul domn Y care s-a indragostit de mine, dar nu a avut ocazia… Nu stiu ce face acum domnul Y, sper ca si-a gasit jumatatea si ii scrie sau spune vorbe la fel frumoase ca cele pe care mi le-a scris mie.

Anii de liceu vin la pachet cu multe experiente, iar iubirile impartasite sau nu, fac parte din ele. Sper ca si voi v-ati bucurat de ele la fel de mult ca mine. 🙂

 

Sursa foto

Cum am tras cu arma!

Și-a îndreptat mâna către noi și s-a prezentat. Am răspuns politicoși și am mers spre direcția în care ne-a indicat. Am trecut printr-un hol, apoi am coborăt scările, după care am mai mers prin câteva holuri și gata, eram la destinație.

Înainte de a intra în cameră, am completat într-un tabel datele noastre (e o măsură de precauție) și am așteptat curioși și entuziasmați următoarele indicații.

Instructorul ne-a adus câte o pereche de căști și ochelari de protecție, apoi a început să ne explice câteva reguli. Ne-a arătat poziția corectă atunci când țintești, cum trebuie să ținem arma, ce faci în momentul în care obosești, cum încarci arma cu gloanțe etc.

Pentru a  ținti cât mai precis, am făcut un mic exercițiu: instructorul a pus o monedă pe armă și ne-a încurajat să apăsăm pe trăgaci, fără a mișca arma, astfel încât moneda să nu cadă. În acel moment arma nu era încărcată.

Amicul meu a fost primul care a tras cu arma, după care am urmat eu. Chiar dacă aveam căștile de protecție, zgomotul era foarte puternic. Mă întrebam oare ce făceau soldații în armată, pe câmpul de luptă?! Nu cred că aveau căști de protecție în acel moment.

Simțeam cum adrenalina îmi urcă prin vene, dar eram și puțin panicată de ce se întâmpla. Știam că atunci când apeși pe trăgaci, sare o parte a glonțului. Dar acum, pentru că auzeam zgomotul și vedeam bucățile de oțel care zboară cu putere în toate părțile, mi s-a părut puțin scarry.

A venit și momentul în care trebuia să trag cu arma. Ținta era la 5 metri distanță. Instructorul mi-a explicat încă o dată regulile și m-a lăsat să încerc această nouă experiență. După 5 gloanțe, am făcut o pauză. Am primit felicitări pentru preciziea și îndemânarea mea.

arma 2

Cum a fost? Foarte fain, dar destul de dificil.

Arma mi s-a părut un pic grea, iar după 3 gloanțe deja obosisem. Când apeși pe trăgaci, pistolul se ridică puțin în sus și simți cum te împinge în spate. Îți dă senzația că nu o să țintești niciodată pe mijloc. Cu fiecare glonț tras, ai din ce în ce mai multă energie și te ambiționezi să țintești cât mai bine.

După ce am tras 15 gloanțe, instructorul a mutat ținta la 10 metri. Aici a fost mai dificil, ai nevoie de mai multă experiență pentru a ținti pe mijloc.

Dacă mă întrebați dacă aș repeta experiența, aș spune: poate cu altă armă 🙂

Cel mai usor mod de autocunoastere este experienta, Lucian Ghinda

poza-Lucian-Ghinda.png-209x300Lucian Ghinda are o experienta de peste 5 ani in livrarea de training-uri pe Project Management, Leadership Situational, Inteligenta Comunicationala si Comunicare,  Comunicare-Persuasiune/Limbajul Trupului si Comunicare Constienta.Acorda o atentie deosebita metodelor si tehnicilor, cat si calitatii materialelor folosite in training-uri. Crede foarte mult in evolutie, deschidere, prietenie, iubire si respect.

BUZZ!Camp: Ai o experienta de cativa ani in livrarea de training-uri pe dezvoltare personala si comunicare. Cand ai descoperit aceasta pasiune?

Lucian Ghinda: Am descoperit aceasta pasiune acum aproximativ 6 ani datorita managerului meu de atunci, care imi povestea de experientele lui cu training-uri. Cred ca training-urile au reprezentat (si inca reprezinta) pentru mine punctul comun intre a cunoaste, a descoperi, a intelege lumea din jur si a lucra efectiv cu oamenii.

BUZZ!Camp: Care este motivatia oamenilor care aleg sa vina la training-urile pe care le sustii? Crezi ca autocunoasterea sau descoperirea propriei persoane este unul dintre motive?

Lucian Ghinda: Motivatia oamenilor care vin la astfel de training-uri, nu doar la cele pe care le sustin eu, ci in general, provine din 2 surse mari:

– Fie vointa de a rezolva o problema care opreste atingerea unui obiectiv sau implinirea unei dorinte;

– Fie vointa de a evolua si de a crea mai mult succes decat exista deja;

Am folosit, in mod constient, cuvantul “vointa” pentru a indica faptul ca participarea la un training este un act constient si o alegere.

In cazul ambelor tipuri de motivatie, autocunoasterea joaca un rol central si este de obicei instrumentul prin care se implinesc.

BUZZ!Camp: Cum putem ajunge sa ne autocunoastem si ce efecte poate avea asupra rezultatelor si performantelor individuale?

Lucian Ghinda: Cel mai usor mod de autocunoastere este experienta.

Din punct de vedere al instrumentelor concrete, unul este jocul si al doilea este experimentarea.

Jocul permite un cadru sigur, intr-un anumit fel suficient de confortabil sa iti ingaduie sa iti incerci limitele, sa te descoperi. Experimentarea inseamna pur si simplu a decide sa faci lucruri diferit fata de ceea ce faci deja si asta in timpul activitatilor normale.

Ambele instrumente ar trebui sa fie insotite de reflectie, pentru a determina ce a functionat si ce nu, ce iti place si ce nu, ce ai invatat din experienta asta si ce vrei sa faci in continuare.

Mai exista cel putin doua moduri de autocunoastere: reflectia asupra trecutului (adica sa te gandesti la ce ai facut in trecut, de ce ai facut acel lucru si ce poti invata din acea situatie despre tine) si imaginatia(abilitatea de a te pune, in mod imaginar, in situatii diferite si observarea posibilei reactii). Ambele moduri sunt mai putin raspandite, pentru ca necesita un efort foarte mare, cognitiv si senzorial, pentru a valida ceea ce vei descoperi despre tine.

Despre efectele autocunoasterii asupra rezultatelor si performantelor individuale, explicatia este simpla si logica: in lipsa autocunoasterii ramai tot timpul supus propriilor deturnari emotionale si este dificil sa atingi un nivel mare de performanta. Sa luam un exemplu: daca nu stii ce te enerveaza, ce te irita, intr-un mediu de lucru sau intr-un mediu personal, te vei trezi de multe ori la finalul unei rabufniri nervoase intrebandu-te: “ce m-a apucat?”.

Sau daca iti cunosti modul de lucru, ce anume te face sa dai tot ce ai mai bun, de ce ai nevoie pentru a performa, o sa iti fie foarte simplu sa intri intr-o asemenea stare de lucru de fiecare data cand vrei si ai nevoie.

Mai simplu de imaginat este diferenta dintre un sportiv de top si unul mediocru. Ambii pot sa aiba talent, dar cel de top se concentreaza sa isi cunoasca talentul, sa il educe, sa il antreneze, iar cel mediocru se multumeste doar sa il manifeste, bucurandu-se de fiecare data cand “ii iese”.

De fapt, este foarte greu sa opresti autocunoasterea. Ce vreau sa spun prin asta, este ca vei repeta aceleasi lectii, acelasi comportament sau seturi de actiuni indiferent ca ele iti aduc alt rezultat decat cel dorit, pana cand vei reusi sa constientizezi ceea ce faci si sa decizi sa faci ceva diferit, pana cand inveti ceva mai mult despre tine.

Autocunoasterea “constienta” este modul in care reusim sa rupem un automatism si sa avem posibilitatea de a ne alege reactia la ceea ce se intampla. Avem posibilitatea sa actionam si nu doar sa reactionam.

BUZZ!Camp: Procesul de autocunoastere poate fi facilitat? Daca da, in ce conditii?

Lucian Ghinda: Da, cred ca procesul de autocunoastere ar putea sa fie facilitat si implicarea unei persoane externe in acest proces ar trebui sa se rezume la facilitare. Lucrul acesta reprezinta chiar baza training-urilor pe care le organizez si pe care le descriu ca fiind invatare experientiala individuala, in context de grup, intr-un mediu teatral. In organizarea unor astfel de procese de invatare experientiala urmaresc cateva scopuri sau principii de baza:

1. Participantul decide care rezultate sunt valide si ce face cu ele mai departe;

2. Prezenta Trainer-ului/Facilitatorului in procesul de invatare este minima;

In mare, aceste doua principii consider ca ar reprezenta intr-un fel conditiile de facilitare ale unui proces de autocunoastere. Tot ce este in afara lor, inseamna influenta asupra procesului de autocunoastere si se poate intra intr-o zona destul de riscanta pentru participant.

 

Citeste interviul integral pe site-ul BUZZ!Camp