Tag: joc

Mirela-Retegan_blog

Joaca e cel mai bun mijloc prin care noi și copiii noștri ne putem conecta – Mirela Retegan (INTERVIU)

Jocul și joaca împreună reprezintă o activitate de bază în primii ani de viaţă ai copilului. Fiecare activitate și joculeţ alese pot avea numeroase beneficii atât asupra dezvoltării celui mic, cât și pentru părinte. Uneori, am senzaţia că am uitat să ne mai jucăm. Avem atâtea griji și nevoi încât, în momentele de joacă și relaxare alături de cel mic, este foarte greu să ne detașăm, să fim acolo 100%. Astăzi discutăm cu Mirela Retegan, femeia care antrenează părinţii pentru joacă, un om special, plin de energie, de vitalitate. Ea ne va învăţa cum să ne jucam cu cei mici 🙂

Frunzaresc.eu: Cum ajungem să ne relaxăm și să ne conectăm cu cel mic în momentele în care ne jucăm împreună?

Mirela Retegan: Eu reușesc să fac asta, în două moduri. Fie sunt relaxată complet și atunci vine firesc jocul, nici măcar nu mă gândesc la ceea ce fac, ci sunt în joacă pur si simplu, fie sunt perfect conștientă de ceea ce vreau să obţin în acele momente și apelez la joacă. Nu tot ce înseamnă joacă trebuie să fie neaparat și învăţare. Poate să fie bucurie, pur și simplu. Însă, cu siguranţă, joaca e cel mai bun mijloc prin care noi și copiii noștri ne putem conecta.

Clocked – escape room

Tu ce ai face daca ai avea la dispozitie 1 h sa iesi dintr-o camera incuiata (escape room)? Care sunt primele locuri unde ai cauta cheia care deschide usa si te poate ajuta sa fii liber?

Indrazneste sa-ti pui in aplicare creativitatea la www.clocked.ro, camera “Alter ego”, locul unde ai oportunitatea sa joci “meciul secolului” si sa spui SAH MAT intr-o competitie misto si plina de provocari. Nu este necesar sa stii neaparat sa joci sah. Trebuie doar sa-ti pui la contributie abilitatile de logica, lucru in echipa, comunicare, fizica, matematica, dar si inteligenta si creativitatea ta. Iti garantez ca vei pleca de-acolo plin de entuziasm si dornic sa mai ai parte de astfel de experiente, care te provoaca la maximum.

Clocked - escape room

Eu am fost la Clocked cu 5 bloggeri (Emil Calinescu, Raluca Uluiteanu, Andrei Ciobanu, Iulia Maria Boiu si Alexandru Ion), alaturi de care am cooperat foarte bine. Cum am intrat in camera am lucrat cot la cot pentru a gasi cheia. Am avut nevoie de 56 de minute pentru asta. Desi fiecare dintre noi a mai fost si la alte escape room-uri, la “Alter ego” nu ne-am plictisit deloc. Jocul nu fost usor, dar nici exagerat de dificil. Recunosc, cele 2 indicii pe care le-am primit au fost de MARE ajutor. Fara ele cred ne-am fi blocat. Am plecat de la Clocked incarcata de energie pozitiva si dornica sa mai trec pragul celorlalte camere care urmeaza sa se deschisa.

Imi place sa merg la escape room-uri pentru ca fiecare experienta este diferita si speciala. Ma provoca asa cum niciun alt joc online sau offline nu reuseste. Povestile de la care pornesc si modul in care este gandita fiecare camera te face sa devii creativ, sa-ti testezi limitele, sa-ti readuci aminte de lucrurile pe care le-ai invatat la scoala, sa gandesti “outside the box”, practic iti provoaca inteligenta.

Daca vrei si tu sa ai parte de o experienta inedita, iti recomand sa spui DA unei noi provocari – escape room, care iti testeaza limitele in decursul unui interval de timp fix – 1 h. Iti poti face o rezervare la Clocked aici, iar detalii despre costuri poti afla aici.

Astept comentarii tale legate de intervalul de timp in care ai reusit sa iesi din camera “Alter ego”. Succes! 🙂

Laser tag: țintește sau vei fi… vizat!

Mie îmi plac mult provocările. De aceea, atunci când trebuie să încerc ceva nou sau diferit, răspunul meu este DA, fără să stau prea mult pe gânduri. Am fost la escape room challenge, la paintball, am sărit cu parapanta, am tras cu arma, am escaladat munți, dar experiența mea nu se oprește aici.

Laser Megazone

Ieri am acceptat invitația unui prieten de a participa la un joc de calculator transpus în realitate: LASER TAG, la Laser Megazone. Pentru cine nu știe ce reprezintă laser tag, vă spun următoarele: este un joc de echipă, în care trebuie să elimini cât mai mulți adversari cu ajutorul armelor laser, într-un timp delimitat.

Când s-a dat start-ul jocului, prieteniile și amicițiile au fost lăsate deoparte și fiecare și-a făcut strategia de atac. Am jucat în echipă, dar ne-am aventurat și individual. Am avut parte de multă adrenalină, iar la final au curs apele de pe noi, la propriu! A fost o experiență pe cinste!

Ne-am adunat 20 de prieteni și pentru câteva jocuri 10 au devenit INAMICI noștri. Fiecare a dat ce e mai bun din el și a încercat să țintească cât mai mulți adversari. Eu am făcut parte din echipa albastră și am jucat două jocuri. Numele meu “de scenă” a fost Ghost Rider. Aș spune că mi se potrivește, chiar am încercat să fiu un fel de “fantomă”. Când nu se așteptau, inamicii se trezeau cu pistolul meu țintit asupra lor.

După ce se finaliza un joc, toată lumea era cu ochii pe punctaj. Curiozitatea era mare: cine pe cine?!

airlock4_b

Laser Megazone

Pe lângă joc, la Laser Megazone mi-a plăcut mult și decorul, muzica, dar și modul în care a fost amenajat spațiul, cu multe obstacole. Uneori te ajutau, însă de multe ori te expuneau în fața inamicilor, dacă nu erai atent. Oricum, spațiul este atât de mare încât ai impresia că te-ai pierdut și când nu te aștepți, te trezești cu cineva în fața ta! 🙂

Laser Megazone

Laser Megazone este foarte aproape de AFI Cotroceni, pe bd. Iuliu Maniu, nr.7 și poate fi jucat de oricine: fete, băieți, copii, pentru că nu prezintă riscuri. La un joc pot participa maximum 30 de persoane. Prețul și ofertele speciale le găsești aici!

În lume există peste 1.100 de locații în care se poate juca laser tag, dintre care 630 in SUA și 230 în Europa.

Dacă vrei să iei parte la o experiență unică, neobișnuită și interesantă, îți recomand să mergi la Laser Megazone. După prima tură vei dori să repeți experiența. 🙂

Escape Room – evadează acum!

Se spune că jocul este începutul cunoașterii. Când suntem mici învățăm multe lucruri prin joc, dar și prin intermediul experiențelor. Când ajungem mari, nu renunțăm la joacă, ci găsim alte modalități prin care ne putem juca și experimenta lucruri noi. Eu spre exemplu merg la bowling, paintball, laser tag, joc boardgame-uri, iar de curând am descoperit ceva nou: escape room challenge.

Smart Escape

Pentru cine nu știe ce reprezintă escape room challenge, vă spun doar atât : este un joc în care scopul principal este să găsești cheia de la camera în care ești încuiat, totul într-o perioadă de timp delimitată (de obicei 1 h). Ai la dispoziție câteva indicii și perspicacitatea ta.

Despre prima mea experiența la acest joc am scris aici. Acum însă vreau să vă povestesc despre cea de-a doua experiență, care a fost total diferită. Săptămâna aceasta am fost cu 7 bloggeri (Laura Pîrlog, Emil Călinescu, Raluca Uluiteanu etc.), care îmi sunt și amici, la Smart Escape.

Smart Escape este localizat pe Vasile Lascăr, nr.62. Cum intri în local, dai de prima provocare : trebuie să găsești cheia care deschide ușa spre camera în care este recepția. M-a surpins pozitiv această provocare și m-a făcut mai curioasă. Abia așteptam să văd ce urmează.

Smart Escape

La Smart Escape sunt 3 camere : “Închisoarea de maximă siguranță”, “Biroul Securității” și “Laboratorul de experimente”. Momentan doar una este funcțională: “Închisoarea de maximă siguranță”, prin urmare am intrat în această cameră.

Însă, până a păși pragul închisorii, ca la orice condamnat obișnuit, ni s-au pus cătușele pe mâini și apoi am fost conduși în celulă, unde ni s-a legat și un picior. A fost o experiență UNICĂ. Am trăit o senzație neobișnuită, un fel de curiozitate amestecată cu puțină panică.

Nu o să vă dezvălui nimic despre joc, însă o să vă spun că cel mai important este să vă implicați și să aveți spirit de echipă. În plus, un pic de matematică nu strică 🙂 . Noi, #blogger57 (așa am denumit echipa), am ieșit din cameră în 57 de minute. Eu sunt mulțumită de rezultat și abia aștept să merg și la “Biroul Securității” și “Laboratorul de experimente”, când vor fi gata.

Smart Escape

Pe cei de la Smart Escape îi găsiți pe Facebook sau pe site, iar prețul unui joc aici. Ia-ți gașca și hai la escape room! Cu cât sunteți mai mulți, cu atât aveți prețuri mai bune 🙂

Vouă v-ar plăcea să jucați escape room?

Viața ca joc

Viața e ca un joc!

Un joc în care noi suntem protagoniștii principali, iar acțiunea se petrece într-un prezent continuu.

Un joc pe care ajungi să-l iubești, să-l detești, să-l apreciezi, să-l urăști sau să-l trăiești.

Un joc în care există reguli, stadii/etape, pedepse, învinși și învingători.

Tu decizi care este pasul următor!

Tu alegi dacă e bine să continui în aceeași direcție sau trebuie să schimbi sensul, să găsești altă cale sau strategie, care implică noi provocări și responsabilități, însă care te poate ajuta să treci la o nouă etapă: de la copilărie către pasul firesc care urmează – al adolescenței și apoi al maturității. Oricum, mai devreme sau mai târziu tot trebuie să faci acest pas!

Este un drum lung de parcurs, cu multe opriri, cu suișuri și coborâșuri, dar foarte frumos și plin întâmplări și evenimente care merită trăite la maxim.

Cine nu-și aduce aminte de perioada copilăriei? Când “pierdeam” timpul, de dimineață până seara, jucând diverse joculețe și încropind planuri de atac, de luptă, de înaintare. Când totul se rezuma la o urzeală a binelui împotriva forțelor răului, împotriva dragonilor, a spânilor, a vrăjitoarelor, a mamelor vitrege sau a altor personaje negative din poveștile pe care ni le-au citit părinții. Eram inventivi, creativi chiar, plini de energie și capabili să răsturnăm munți, să schimbă soarta întregii lumi.

Construiam castele de nisip, înconjurate de ape, care să ne păzească de atacatori. Întăream castelul cu turnuri cât mai înalte, de unde să putem vedea inamicii, în care să tragem cu armele și să-i strivim cu sulițele. Puneam în practică ceea ce auzeam în povești și ne imaginam că suntem bravi eroi, care se luptă pentru dreptate. Câștigam războaie, luam prizonieri pe care îi țineam fără mâncare, angrenându-i în jocurile foamei, încoronam regi și regine și organizam festivități importante. Trăiam acele momente cu entuziasm și înflăcărare. Nu am renunțat la acest joc nici când ne-am maturizat, moment în care am înlocuit nisipul cu o planșă de carton – în cazul jocurilor de societate sau mouse-ul unui calculator – în cazul jocurilor video. În continuare  construim, cucerim, ne luptăm și câștigăm bătălii, însă de data aceasta cu strategii bine puse la punct și cu mișcări și mutări premeditate.

Urzeala Tronurilor

(Sursa)

Încet, încet ne-am desprins din lumea poveștilor și am renunțat să mai vedem totul ca pe o școală de luptă, dar am continuat, tot prin joc, să facem pași mici, dar importanți către altă etapă. Am început să imităm comportamente, activități, întâmplări, să ne atribuim roluri care există în viața de zi cu zi și, ușor, ușor, am ajuns să ne maturizăm.

Dar tot copii am rămas:)

Nici la maturitate nu am renunțat la jocurile copilăriei, doar am ales să le dăm altă interpretare. Un exemplu bun în acest sens este “telefonul fără fir”. Când eram mică, petreceam ore întregi, împreună cu alți copii, amuzându-ne de expresiile funny la care ajungeam în finalul jocului. Atunci, nu atribuiam o importanță specială acestuia, ci doar ne bucuram de el. Acum, sunt conștientă de valoarea și scopul său: acela de a ne arăta modul în care un mesaj poate fi denaturat în momentul în care este transmis de la o persoană la alta și nu direct. Am făcut acest joculeț și în teambuilding-ul organizat de compania în care sunt angajată, unde am fost trainuită să renunț la “telefonul fără fir”, în favoarea world of mouth.

Jocurile copilăriei sunt o amintire frumoasă din trecutul nostru, dintr-o perioadă în care am trăit la intensitate maximă fiecare moment, ne-am permis să fim noi, să greșim, să pierdem, să cădem, să încercăm, să experimentăm.

Ele nu diferă mult de cele ale maturității, dar nu pot fi comparate.

Fiecare sunt speciale în felul lor!

Articol scris pentru competiția SuperBlog 2013

Miorița "bate" jocul!

Îți mai aduci aminte de jocurile copilăriei?

De orele care parcă treceau ca minutele atunci când te jucai?

Nu știu cum erați voi, dar mie îmi plăcea să stau cu băieții, meșterind cine știe ce lucru sau jucând în fața porții lapte-gros, Capra sau alte jocuri ale copilăriei. Pe atunci nu aveam calculator, în schimb mă jucam cu verișorii mei Mario, pe televizor. Mi-aduc aminte și-acum, cu drag, de acest joc și cât de fericită eram când reușeam să trec la alt nivel. Îmi așteptam cu entuziasm rândul (eram o gașcă formată din 5 copii) și săream în sus de bucurie dacă cineva pierdea. Era competiție acerbă: 4 băieți și o fată :).

Mario

                                               (Sursa)

Însă, pe măsură ce am crescut și m-am maturizat, jocurile copilăriei au fost înlocuite treptat cu cele reprezentative adolescenței și maturității (Conquistador, Sudoku etc.), care mă provocau din punct de vedere intelectual și mă făceau să analizez, să gândesc, să cercetez, să evoluez etc.

În acea perioadă, în rândul băieților din căminul în care locuiam, era la modă Counter Strike-ul. Fie că alegeau să-l joace individual, fie că reușeau să-și convingă prietenii să joace în rețea, un lucru era sigur: băieții erau greu de urnit din loc pentru câteva ore bune. Am încercat și eu să-l joc, dar recunosc, mi-au trebuit doar câteva secunde pentru a fi eliminată. Mi s-a părut destul de dificil, pentru că trebuia să ai o atenție distributivă foarte dezvoltată, spirit de observație, memorie vizuală ș.a.m.d.

Oricum, indiferent ce joc alegem să jucăm (cu un grad ridicat sau mai mic de dificultate), cu siguranță învățăm sau rămânem cu ceva: învățăm să avem răbdare, să respectăm regulile, să lucrăm în echipă, să gândim în perspectivă, să fim atenți, să facem strategii, să acceptăm eșecurile, să gestionăm victoriile, să legăm prietenii etc. Jocul este uneori similar cu situațiile din viața reală, când fie alegem să învățăm din propriile greșeli și trecem mai departe, fie ne lăsăm afectați, ne întristăm și luăm lucrurile prea personal.

Mi-am trăit perioada studenției la cămin. Acolo, băieții discutau mereu despre ce jocuri noi au mai apărut și cât de importantă este placa video pentru orice sistem de gaming. Auzeam deseori expresia: “dacă procesorul este regele,  atunci placa video este regina!”. Povesteau cât de important este ca placa video să aibă memorie dedicată și cum influențează acest lucru performanța unui jucător. Se informau de pe forumurile speciale – forum gaming – legat de noile serii de plăci video și visau ca într-o zi să ajungă să-și cumpere unele precum cele pe care le folosesc jucătorii profesioniști: plăci video nVidia. Când mi-am cumpărat primul laptop, am apelat la ajutorul lor (nu prea le aveam cu partea tehnică). Băieții mi-au spus atunci că pentru necesitățile mele, o placă video ATI RADEON este mai mult decât suficientă. Le-am urmat sfatul și tind să cred că am făcut bine, mai ales că pe parcurs am devenit mai degrabă un spectator, decât un jucător.

Ceea ce m-ar determina însă să trec de la statutul de spectator, la cel de jucător, ar fi inventarea unor jocuri video în care să fie incluse obiective turistice românești. De exemplu, acțiunea să se petreacă la Castelul Bran și să îl aibă ca protagonist principal pe Dracula. Cu siguranță se va găsi cineva care să inventeze un joc video capabil să atragă nu doar românii împătimiți de jocuri, ci și pe străinii care au auzit de faimosul Castel “Dracula” și pe care îl vor vizita prin intermediul jocului. Sau un joc video, cu mașini de curse, în care întrecerea să aibă loc pe cel mai frumos și cunoscut drum autohton – Transfăgărășanul, care îți oferă o priveliște extraordinară și este perfect pentru o competiție strânsă, la finalul căreia există doar un învingător (ca să nu spun supraviețuitor). De ce să nu ne promovăm patrimoniul cultural național și prin intermediul jocurilor?!

În opinia mea, viitorul jocurilor online depinde foarte mult de creativitatea autorului, dar și de evoluția noilor tehnologii. Cu ajutorul creativității poți inventa povești care să atragă jucătorul, te poți juca cu mintea și sentimentele lui, poți exploata cele mai mari frici și fobii ale acestuia sau, din contra, te poți axa pe lucrurile care îl atrag și îl fac fericit. Însă doar tehnologia este capabilă să pună în practică aceste idei. De la crearea unor costume pe bază de senzori, care să îi permită jucătorului să simtă lumea virtuală ca fiind reală (simț, miros, atingere), până la senzația de putere absolută pe care i-o poate da atunci când devine câștigător, toate acestea sunt realizabile doar prin intermediul noilor tehnologii. Și știm foarte bine cât de mult au evoluat acestea  în ultimii ani. Vom ajunge în curând să anunțăm pe rețelele sociale la ce nivel al jocului am ajuns, ce punctaje am obținut și ce mașină (virtuală) ne-am cumpărat, asta dacă nu se întâmplă deja (prin Japonia)!

Viitorul jocurilor online sună bine, nu-i așa?

Până vom ajunge însă la nivelul la care vă povesteam, vă invit să vă bucurați de cele mai noi jocuri ale momentului, pe care le găsiți în orice magazin online și pe care le puteți juca atunci când vreți să vă relaxați sau pur și simplu simțiți nevoia de a concura într-o competiție în care știți că finalul vă poate aduce statutul de învingător.

Nu mai așteptați, start joc!

playstart-wordpress-1_resize

(Sursa)

Articol scris pentru competiția SuperBlog 2013