Tag: Lia Bugnar

O piesă deșănțată

Teatrul nu-mi mai e străin așa cum era odată, atunci când îi pășeam pragul cu vreo ocazie specială. A devenit o parte din viața mea, mai ales în ultima jumătate de an. De la piese calsice, la cele moderne, toate au trecut prin filtrul ochiului critic al Moscovei (cum obișnuiau să-mi spună 2 prietene în perioada studenției) și au primit un calificativ din partea mea.

În ultima periodă am ajuns mai la toate spectacolele de teatru în care joacă actorul Marius Manole. Piesa care m-a impresionat în mod special fiind Masculin/feminin, despre care am scris un articol aici. Săptămâna trecută însă am fost la “O piesă deșănțată”, de Lia Bugnar, unde am asistat la o comedie care m-a ținut cu zâmbetul pe buze mai tot timpul.

Cine încalcă limitele bunei-cuviințe în O piesă deșănțată? Cred că dacă stau bine să mă gândesc, aș îndrăzni să spun că toți o fac, fiecare însă în felul său. Piesa începe cu o scenă obișnuită, o discuție în cuplu, între Mihu (Radu Iacoban), care este căsătorit cu Ela (Lia Bugnar), despre invitația pe care i-au făcut-o celor 2 însurăţei – Niki (Marius Manole) şi Mira (Ilinca Manolache), care deși sunt căsătoriți de mai bine de un an, nu au făcut sex niciodată. Abia când apar cei 2 invitați în peisaj aflăm scopul acestei întâlniri – aceea de a face sex în 4 sau schimb de parteneri.

Complimente (bombă sexy), vorbe frumoase (“Mira e mai timidă, dar au și timidele farmecul lor”), avansuri, supravalorizări (“fac parte dintr-o specie de oameni supersexuali”, “eu cânt la zonele erogene ca la pian”), apropieri indecente și tot felul de discuții siropoaso-inteligente încep să domine peisajul până când disconfortul provocat de chiloții mov îl determină pe Mihu să stârnească o “revoltă” publică, care schimbă cursul normal al lucrurilor ce urmau să se întâmple (“Pe mine vă rog să mă scuzați, trebuie să-mi scot chiloții”). Din acel moment asistăm la tot felul de schimburi de replici (“mica și doapă, aschimodie”, “scândură de căcat, veche și răblăgită”), certuri, acuzații și crize – toate până intră în peisaj hoțul, care vrea să fure colița din ’31 a lui Mihu, singurul lucru la care ține cu adevărat “celebrul” arhitect și traducător de limbă curdă.

Moral, organziat, sensibil și îngrozitor de politicos, hoțul aduce în lumina reflectoarelor 2 subiecte de discuții foarte delicate: pe de o parte, sexul în grup și moralitatea, pe de altă parte furtul și moralitatea. Asistăm la o paralelă furt/moralitate/condamnare, sex în 4/moralitate/înșelare, care scoate în evidență aspecte interesante ale vieții cotidiene de cuplu (“să-ți călărească nevasta e ok, dar nu e ok să se dea cineva la ea”) și face ca situația neprevăzută, dusă până la grotesc (datorită cauzei jafului neobișnuit – țestoasa care trebuie operată și dărnicia Mirei), să pară cu atât mai interesantă cu cât pistolul hoțului ajunge în mâinile tuturor. Dintr-un furt obișnuit, în care oamenii reacționează într-un fel anume (se panichează, plâng etc.), se ajunge la situația în care victimele devin agresori și se implică într-un joc al cărei finalitate îi face să conștientizeze problemele pe care le au și îi determină să accepte valoarea partenerului din viața lor.

O experiență de neuitat din care toți avem de învățat și care scoate în evidență un lucru foarte important legat de relațiile umane: deși încercăm, ne entuziasmăm la tot felul de idei trăsnite, vrem să experimentăm, când realizăm și suntem conștienți de valoarea reală a omului de lângă noi, abia atunci ajungem să îl apreciem, să îl iubim, să îl râvnim și să îl adorăm.

Ce poate fi mai frumos decât atât?!

"Masculin-feminin", de Lia Bugnar

Cum s-ar schimba viața unui bărbat dacă ar deveni femeie?!

O întrebare ciudată, ați spune, nu? Dar nu este întâmplătoare. Zilele trecute am revăzut, pentru  a doua oară, piesa de teatru “Masculin-feminin”, de Lia Bugnar.

Masculin/feminin

(Sursa)

Viața unei femei obișnuite, casnice, plină de iubire pentru soțul ei, se schimbă radical după ce află că soțul ei drag are o problemă gravă. Este în stare să-și doneze organele, să împartă cu el plămânii, ficatul, rinichii. Este capabilă să mute munții din loc, să înfrunte alături de el până și racul, asta până află că bărbatul ei dorește de fapt să-și schimbe… sexul. O veste neașteptată, o lovitură frontală  nepreconizată, un lucru care nu i-ar fi trecut niciodată prin cap. Și toate acestea în cel mai important moment din viața ei – poartă în burtică un bebeluș.

Incapabilă să influențeze în vreun fel situația, Eva este părăsită de iubirea vieții ei, rămânând singură să-și înfrunte destinul.

Pe de altă parte, Adam, care după câteva operații consecutive devine Ada, începe o nouă viață, plină de provocări și situații neprevăzute. Nimeni nu vorbește nicodată de grijile zilnice ale femeii… Ada însă află ce reprezintă acestea de la însăși Eva: de la spălatul vaselor și al șosetelor, la pusul masei și strângerea lucrurilor aruncate prin casă de masculul familiei – toate sunt responsabilități pe care femeie și le asumă zilnic. Eva îi arată că este suficient să lași singur un bărbat în casă 3 zile și îl găsești “mucegăit”.  Îi spune că bărbatul este un animal de împerechere care sare dintr-un corp într-altul, fără să poposească prea  mult. Ada a simțiti cel mai bine la ce se referă Eva odată cu schimbarea sexului. Privirile deocheate din metrou și toate replicile de agățat nu-i mai sunt străine. Corpul ei a devenit admirația bărbaților din jur și ținta pentru multe glume și gânduri nebune.

Să treci dintr-un corp în altul nu e ușor. Ai nevoie de mult lucru tine. Trebuie să te cunoști foarte bine și să știi ce-ți dorești. Trebuie să fii puternic. Dacă ai fugit în alt sex ca să scapi de cineva, faci o mare greșeală. Nimic și nimeni nu poate scoate ceea ce e în mintea și inima ta.

Schimbarea sexului înseamnă și multe provocări noi: de la machiaj și haine mulate, la ciorapi (rupți) și dungi care îți indică “greșit” felul în care trebuie să-i porți (la bărbați, cele 2 linii paralele de pe chiloți indică fața acestora, iar la femei, la ciorapi, dungile sunt în spate).

Și zodia joacă un rol important. Căci știți și voi că fiecare zodie are caracteristicile sale. Dacă ești rac trăiești de 9.60. Mai mult nu poți, e dovedit, în piesă, că în realitate nu știu exact cum stă treaba!

Fiecare rol cu responsabilitățile sale, fiecare gen cu felul său de a fi și de a iubi.

Universul îți oferă a doua șansă, însă nu întâmplător! Este felul lui de a-ți arăta că “se poate și mai rău”…

Morala: bucurați-vă și fiți mulțumiți de corpul vostru. Nu râvniți după altul. Oricum, ce-a fost mai bun a fost luat deja… :). De voi!