Tag: liceu

Ani de liceu, varianta moderna

Nu stiu cum sunteti voi, dar eu cand ma gadesc la anii de liceu in vin in minte toate peripetiile prin care am trecut cat am stat in camin (petrecerile care nu se mai terminau, bataile cu apa, serenadele sub clar de luna etc.), profesorii care mi-au marcat adolescenta, concertele si evenimentele de la care nu lipseam, restrictiile impuse de pedagogii care aveau grija de noi, dar si iubirile care imi faceau inima sa bata cu putere sau sa nu reactioneze deloc (depinde de situatie).

Zilele trecute, cand o ajutam pe mama la curatenia de primavara/de Paste am gasit un carnetel in care erau notate cateva momente importante din perioada liceului. Mai exact din clasa a 11-a. M-am gandit sa le impartasesc cu voi pentru ca e pacat sa ramana necunoscute, mai ales ca pe mine m-au facut sa zambesc si in momentul in care s-au intamplat, si acum cand am recitit ce am scris in carnetel.

Ca sa intelegeti despre ce este vorba, va prezint urmatoarea situatie: “un coleg de clasa s-a indragostit de mine. Asa ca s-a gandit sa-mi scrie SMS-uri de dragoste. Pe vremea aceea inca nu aveam telefon, doar o cartela pe care o puneam in telefonul unei prietene, o data la cateva zile. Si uite-asa, in una din zile, ma trezesc cu zeci de mesaje de la domnul Y. Dar nu orice fel de mesaje, dar unele foarte MISTO, CREATIVE si INTELIGENTE, as spune!”

MESAJ:

Adolf Hitler, Vladimir Ilici Ulianov, Iosif Visarionovici, Djugasvili, Leon si ca sa-ti dai seama ce vreau sa spun FIDELCASTRO. Te asemeni cu ei, da sau nu?

EU ZIC CA DA:

  1. De neinduplecat
  2. Reci
  3. Tari (Stal = otel)

Tu esti semi, dar pentru o fata ai destule… Te iubesc atat de mult rusoaico, mor cand te vad.

MESAJ:

Implinirile anului 2004: 0 (niciuna). Regretul cel mai mare: faptul ca nu am reusit sa te conving sa te combini cu mine. Te iubesc pe zi ce trece din ce in ce mai mult. Nu te pot uita. Te iubesc.

MESAJ:

Daca incepi prin indoieli, vei sfarsi prin certitudini. Tu ai inceput prin indoieli si vei sfarsi printr-o certitudine: CA MA IUBESTI, cel putin asa sper. Sa stii ca te iubesc mult rusoaico.

MESAJ:

Am sa te mai deranjez pana imi termin creditul, adica iti voi trimite inca vreo 160 de mesaje sau chiar mai mult. Dupa aia fac o pauza de vreo 2 zile si o luam de la capat. Te iubesc.

In total am primit peste 800 de mesaje, pe care le-am notat intr-un caiet si i le-am citit mamei mele. Ea a fost foarte curioasa sa-l cunoasca pe misteriosul domn Y care s-a indragostit de mine, dar nu a avut ocazia… Nu stiu ce face acum domnul Y, sper ca si-a gasit jumatatea si ii scrie sau spune vorbe la fel frumoase ca cele pe care mi le-a scris mie.

Anii de liceu vin la pachet cu multe experiente, iar iubirile impartasite sau nu, fac parte din ele. Sper ca si voi v-ati bucurat de ele la fel de mult ca mine. 🙂

 

Sursa foto

De veghe… în căminul vieții

caminul

(Sursa)

Îmi pare rău că nu am citit-o mai devreme…

Îmi pare rău că uneori ajung să fac lucrurile mai târziu…, dar important este că le fac.

Așa s-a întâmplat și cu cartea „De veghe în lanul de secară”, de J.D.Salinger,  toată lumea o știe din liceu, dar la mine abia acum a ajuns…:)

Am citit-o fără răsuflare. Cum ajungeam acasă de la muncă, mă aruncăm pe ea și n-o lăsam din mână până nu mă dureau ochii. E fain când o carte îți place atât de mult. Cred că mi-a luat cel mult 7 ore s-o citesc. Iar când nu citeam, stăteam și mă gândeam ce-o fi în următorul capitol, făceam scenarii și abia așteptam să văd ce s-a întâmplat de fapt.

Poate că nu m-ar fi  cucerit atât de mult dacă nu aș fi stat la cămin pe vremea când eram la liceu și dacă nu aș fi trecut prin multe situații, care nu sunt chiar similare celor povestite de autor, dar care au un farmec aparte și stârnesc amintiri nemaipomenite.

Viața de cămin te maturizează mult, mai ales când ești licean (studenția nu se compară), dar îți oferă și multă libertate. Treci prin atâtea provocări: de la reguli legate de programul zilnic, până la ce mănânci și cu cine stai în cameră, nu mai zic de weekend-urile neconvenționale pe care le petreci (asta dacă faci parte din gașca “veselă”), care te aruncă cu un pas în față tuturor celor de vârsta ta. Te face mai responsabil, mai sociabil, mai serios sau, în cazuri extreme, ajungi de partea cealaltă a baricadei. Treci prin atâtea situații… Mi se umple inima de bucurie când mă gândesc la acea perioadă. Ce vremuri…! Aș umple o carte cu toate peripețiile prin care am trecut și eu nu sunt Holden Caulfield! De la serenade sub clar de lună, până la bătăi cu uși încuiate și stropeală în ziua mare, toate sub văzul pedagogului care te supraveghează 24/24h.

N-o să scriu mai mult, vă las pe voi să dați frâu imaginației și să vă închipuiți, să reflectați, să visați sau, dacă e cazul, să retrăiți acele momente.