Tag: minte

Orice, chiar orice!

Există vreun vis sau vreo dorință care dacă s-ar îndeplini, te-ar face să te simți împlinit și mulțumit de viața ta?

Sau un lucru pe care dacă l-ai avea, l-ai deține sau l-ai obține, ți-ar aduce acea satisfacție sufletească sau materială de care ai nevoie pentru a te simți satisfăcut?

Cred că fiecare dintre noi s-a gândit măcar la ceva când a citit cele 2 întrebări. Eu m-am lăsat dusă de val și mi-am imaginat cum ar fi să se împlinească măcar un vis pe care îl am, cum ar fi dacă aș reuși să fac cel puțin jumătate din ceea ce mi-am propus?

Răspunsul la ceea ce mi-am imaginat și îmi doresc să se împlinească îl regăsesc în citatul: orice lucru pe care mintea îl poate gândi și inima îl poate iubi, îl pot împlini, de Napoleon Hill. Sunt întru totul de acord că mintea noastră ne influențează gândurile, care ne influențează inima, care are efect asupra stării noastre de împlinire.

Acum 2 ani eram o tănără realistă, presimistă, negativistă și neîncrezătoare în forțele proprii. Eram așa cum nu ar trebui să fii dacă îți dorești să realizezi ceva în viață, dacă vrei să-ți împlinești visele și să devii un om capabil să influențeze alți oameni prin acțiunile și gândurile sale. După 2 ani de muncă asiduă (cărți citite, discuții cu oameni, participare la evenimente, punerea în practică a exercițiilor etc.), de lucru cu mine, în sfârșit pot să afirm că am evoluat de la un om care începea orice lucru cu o negație – “Nu pot, Nu vreau, Nu sunt capabilă”, la unul care susține că “Dacă vrei, poți!”.

A fost o etapă dificilă, dar foarte importantă pentru evoluția mea personală. Acum mă simt capabilă să mut munții. Știu că dacă vreau ceva, voi reuși! Știu că totul depinde de mine, de gândurile mele, de atitudinea mea, de implicarea mea, de dedicarea mea, de voință și dorința sinceră.

Nimic nu este imposibil. Noi ne impunem limite și ne punem bariere. Noi suntem cei mai mari dușmani ai noștri. Gândurile noastre zboară uneori într-o direcție greșită, însă ele pot fi controlate cu ajutorul minții.

Haideți să nu lăsăm gândurile să ne “ucidă” ideile bune! Haideți să punem în aplicare, în fiecare zi, măcar câte un pic din obiectivul care ne va ajuta să ajungem la scopul propus! Haideți să ne apropiem pe zi ce trece de ceea ce ne dorim, de lucrurile care ne aduc împlinire sufletească și ne fac să fim mulțumiți de noi. Dar cel mai important, haideți să facem toate acestea cu inima deschisă.  Dacă nouă o să ne placă, dacă pe noi o să ne facă fericiți, dacă o să ne urmăm vocea inimii, atunci o să fim împliniți.

Și ce altceva putem să ne dorim de la viață dacă nu sentimentul acela de împlinire, de mulțumire, de satisfacție interioară, care este atât de liniștitor, atât de alinător, atât de dulce și blând.

Figurine decorate cu cristale Swarovski,

(Sursa)

Aș oferi acest suvenir, pe care îl puteți găsi pe pagina de Facebook a LuxuryGifts.ro și pe care este inscripționat citatul de la care am pornit acest articol, tuturor celor care se îndoiesc de ei, celor care simt că sunt la capătul puterilor, celor care au încercat, dar au eșuat, celor care încă mai au speranță, celor care nu renunță, celor care încă gândesc negativ, celor care sunt pesmiști, celor care au scopuri mărețe, celor care își doresc mai mult de la ei și de la viață.

Bucurați-vă de fiecare moment, clipă, gest sau om din viața voastră!

Încercați! Eșuați! Învățați! Apreciați! Iubiți! Visați! Realizați!

Articol scris pentru competiția SuperBlog 2013

"Eat, pray, love" în citate

Sper ca gândurile pe care le-am selectat din cartea “Eat, pray, love”, scrisă de Elisabeth Gilbert, să vă inspire și să vă ajute să faceți pașii necesari către asumarea unor decizii, care pot reprezenta începutul unui nou drum în viața voastră: drumul către fericire.

“Eat, pray, love” – rezumat în citate:

A avea un copil e ca și cum ți-ai face un tatuaj pe față. Înainte să te bagi în așa ceva, trebuie să fii absolut sigură că asta vrei.

Căutările spirituale autentice sunt și au fost totdeauna niște aventuri care presupun disciplină și metodă.

Singurul lucru mai greu de conceput decât să plec era să rămân.

Dependența e semnul distinctiv al oricărei povești de dragoste pasionale.

Dumnezeu nu-ți trântește niciodată o ușă în nas fără să-ți deschidă o fereastră.

Trebuie să-ți ții picioarele foarte pe pământ, încât să simți că ai patru în loc de două. Așa cei putea rămâne ancorată în lume. Dar nu mai privi lumea cu mintea. Trebuie să te uiți la ea cu inima. Așa îl vei cunoaște pe Dumnezeu.

Rumi – e mai bine să ai un singur lucru pe lista de dorințe și să-i dedici lui toată viața.

Dar știu și că sănătatea lumii e afectată de sănătatea fiecărui om în parte. Dacă 2 suflete se încrâncenează într-un conflict, lumea se molipsește de ele. La fel, dacă măcar un suflet sau două pot fi împăcate, atunci întreaga lume e mai sănătoasă, așa cum câteva celule sănătoase pot spori sănătatea unui corp.

Dante scrie că “Dumnezeu nu e doar o viziune orbitoare, lumină divină, ci este, mai presus de orice, l’amour che mouve il sole e l’altre stelle. Iubirea care mișcă sori și stele…

Nu am mai mâncat carne după ce mi-a spus cineva că mănânc de fapt “frica animalului din momentul morții”.

Dar simplul fapt că lumea e atât de complexă e chiar motivul pentru care, câteodată, trebuie să privim în afara ei pentru a găsi ajutor și să apelăm la o instanță mai înaltă pentru a ne regăsi liniștea.

Dar cum aș putea accepta extazul, dacă e mereu însoțit de un rever atât de întunecat – izolarea care mă strivește, insecuritatea care mă macină, resentimentele cele mai adânci și, bineînțeles, completa anihilare de sine, care devine inevitabilă când David nu se oprește doar din dăruit, dar începe și să ia înapoi?

Până la urmă, “frumusețea atrage frumusețe”.

În Bhagavad Gita – textul indian antic despre yoga – stă scris că e mai bine să-ți urmezi propriul destin imperfect decât să trăiești o imitație perfectă a vieții altcuiva.

Viața ți-a fost dată; e datoria ta (și dreptul tău, ca ființă umană) să găsești frumusețea din viață, indiferent unde se ascunde ea.

Scopul yogăi e să descopere unirea dintre minte și corp, dintre individ și Dumnezeu, dintre gândurile noastre și sursa lor, dintre maestru și discipol, ba chiar dintre noi înșine și cei mai puțin flexibili decât noi.

Suntem nefericiți pentru că ne socotim niște biete făpturi în fața temerilor, defectelor, resentimentelor și mortalității noastre.

Yoga reprezintă efortul de a trăi personal divinul din interiorul nostru și – odată găsit – de a încerca să-l simțim în permanență. Yoga ține de autocontrol și de efortul susținut de care e nevoie pentru a nu te gândi obsesiv la greșelile trecutului și a nu-ți mai face griji legate de viitor, astfel încât să poți căuta locul prezenței eterne, loc din care să poți privi calm în tine și în jurul tău.

Cuvântul guru e format din 2 silabe sanscrite. Prima înseamnă “întuneric”. Cea de-a doua înseamnă “lumină”. “Ieșirea din întuneric” și “intrarea în lumină”.

Nu ar trebui să-ți îngădui niciodată să te prăbușești, pentru că dacă faci asta vei avea tendința s-o tot repeți. Trebuie să te mobilizezi să rămâi puternic.

Locul de odihnă al minții este inima. Cât e ziua de lungă, mintea nu aude decât gălăgie, ceartă și huruit, și tot ce își dorește este liniște.

Din câte știm până acum, suntem singura specie de pe planetă căreia i s-a dat darul – sau poate blestemul – conștiinței propriei moralități.

Dacă te încăpățânezi să alergi de nebun după viață, în cele din urmă nu vei ajunge decât să mori. Dacă vei urmări timpul ca pe un hoț, timpul va ajunge să se poarte cu tine hoțește; va fi mereu cu un pas sau cu un continent înaintea ta, își va schimba numele și își va vopsi părul doar ca să te păcălească, va fungi pe ușa din spate a vreunui motel exact când tu vei da buzna la recepție, fluturând mandatul de percheziție, și va lăsa în urma lui doar un muc fumegând de țigară într-o scrumieră, ca să-ți facă în ciudă.

Oamenii s-au luptat dintotdeauna doar pentru a răspunde la două întrebări simple: “Cât de mult mă iubești?” și “Care-i șeful?”. Toate celelalte lucruri se pot rezolva într-un fel sau altul. Dar nu avem scăpare când vine vorba de dragoste și putere, ne pierdem și ajungem la război, la jale și la suferință.

Galopăm prin viață ca niște acrobați de circ, cu picioarele sprijinite pe spinările a doi cai care aleargă unul lângă celălalt – un picior pe cel numit destin, celalalt pe calul numit liber-arbitru.

…tu trebuie să înveți cum să-ți alegi gândurile, la fel cum îți alegi hainele cu care te îmbraci în fiecare zi. Dacă vrei așa de tare să-ți controlezi viața, lucrează asupa minții tale. E singurul lucru pe care ar trebui să încerci să-l controlezi.

Propune-ți să te eliberezi de suferințe inutile. Apoi, lasă totul în urmă.

Așa cum e fumatul pentru plămâni, tot astfel sunt și resentimentele pentru sufletul omului; chiar și un singur fum e nociv.

Dar trebuie să ajungi la un moment dat să te împaci cu ce ți-a fost dat…

Acolo, înăuntrul tău, locuiește Dumnezeu. Așa că nu mai căuta răspunsuri în lume. Întoarce-te mereu în centrul inimii tale; acolo sigur vei găsi, de fiecare dată, pacea.

De câți ani te simți azi?

…trupul omenesc e format numai și numai din cele cinci elemente ale creației – apă, foc, vânt, cer și pământ – și tot ce ai de făcut în timpul meditației e să te concentrezi asupra realității elementelor tale; dacă faci asta, primești energie din toate cele cinci elemente și rămâi puternic.

Omul e demon, omul e zeu.

E un concept care susține că omul se naște cu potențial la fel de mare atât pentru evoluție, cât și pentru involuție. Elementele luminii și ale întunericului există în egală măsură în fiecare dintre noi și e sarcina individului (sau a familiei, sau a societății) să decidă ce anume va prevala – virtutea sau viciul. Nebunia din  lume e în mare parte rezultatul dificultății oamenilor de a-și găsi echilibrul moral interior.

De când începe să înțeleagă, copilul e învățat că are patru frați care-l vor urma mereu în lume, indiferent unde s-ar duce, și care-l vor proteja. Frații întruchipează cele 4 virtuți necesare oricărui om ca să se simtă în siguranță și fericit în viață: inteligența, prietenia, tăria și poezia. Poți să-ți chemi frații în situații de urgență, ca să te salveze și să-ți fie de ajutor.

Fericirea e consecința propriului efort. Te lupți pentru ea, muncești pentru ea, insiști, uneori mergi până la capătul pământului în căutarea ei. Trebuie să participi mereu la manifestările lucrurilor bune care îți apar în viață. Iar când atingi o stare de fericire, nu trebuie niciodată să lenevești, să renunți la a o menține: trebuie să te străduiești din răsputeri să înoți contra curentului, ca să fii veșnic în unda fericirii, ca să plutești mereu deasupra ei.

Deci căutarea mulțumirii proprii nu e doar un efort de autoconservare, care îți este doar ție folositor, ci e un dar generos pe care-l faci întregii lumi. Curățat de toată nefericirea ta, nu mai stai în drumul nimănui. Încetezi să mai fii un obstacol nu numai pentru tine, ci și pentru toți ceilalți. Abia atunci devii liber să-i ajuți si să-i bucuri pe alții.

Toată durerea și necazurile lumii sunt cauzate de oamenii nefericiți. Și nu doar la nivel mare, ca în cazul lui Hitler sau Stalin, ci și la cel mai mic nivel personal.

… șase elemente ale Tratamentului Infailibil pentru Vindecarea Inimilor Frânte:

–          Vitamina E, dormi mult, bei multă apă, călătorești departe de fostul iubit, meditezi și înveți inima că așa e destinul.

Nici în timpul celor mai mari crize și tragedii nu ai motive să contribui la mizeria generală arătând mizerabil.

Când pleci în lume să te ajuți pe tine, inevitabil ajungi să ajuți pe…Tutti.

Uneori e nevoie să ne mai frângem și inimile. O inimă frântă e semn bun. Înseamnă că măcar am încercat.

În poveștile mele de dragoste, am fost de multe ori victima propriului optimism.

M-am dăruit de multe ori doar de dragul dragostei. Și uneori era să pierd totul. Ca să devin cu adevărat autonomă, ar trebui să-mi asum rolul de gardian al propriei mele persoane.

Gloria Steinem: femeile ar trebui să încerce să devină asemenea bărbaților cu care își doresc să se căsătorească.

Nu poți lua pur și simplu hotărârea de a te simți confortabil lângă corpul altcuiva. Magnetul misterios fie exsită  – îngropat adânc, undeva în spatele sternului -, fie nu. Când nu există, nu-l poți forța să apară, așa cum un chirurg nu poate forța corpul unui pacient să accepte un rinichi de la un donator incompatibil.

Câteodată, să pierzi echilibrul din dragoste e dovadă că trăiești perfect echilibrat.

Lasă conștiința ta să fie ghid.

Înțelepții ioghini spun că toată durerea vieții omenești e provocată de cuvinte, iar bucuria la fel.

Vă îndemn să lăsați mintea să analizeze, iar gândurile să zboare libere, căci doar așa veți reuși să realizați lucruri noi despre voi, vă veți descoperi și veți atinge acea liniște interioară și echilibru necesar pentru a ajunge acolo unde vă doriți.

Succes!

P.S: nu uitați de echilibrul între inima și mintea voastră 🙂

(Sursa)

Inima si minte