Tag: munte

#PeCarari: Traseu de o zi (Ghimbav – Fagaras – Sibiu – Balea Lac)

Uneori nu avem mult timp la dispozitie pentru o escapada. De obicei o zi sau doua, in weekend. Doar in concediu ne permitem sa petrecem mai mult timp pentru a vizita diverse obiective turistice, insa si atunci suntem cumva conditionati de timp.

Noua ne place sa facem trasee de o zi sau doua in diverse locuri din Romania. Weekend-ul trecut spre exemplu am facut traseul: Ghimbav (Brasov) – Fagaras – Sibiu – Porumbacu de Sus (Castelul Valea Zanelor), Transfagarasan – Balea Lac – Bucuresti. Chiar daca avem bebe mic, asta nu inseamna ca trebuie sa stam in casa. Ne echipam corespunzator si ne pornim la drum.

Noi ne-am propus sa ajungem in Sibiu, iar drumul ales de la Ghimbav, era prin Fagaras. Nici nu am reusit bine sa admir privelistea, ca deja eram in Tara Fagarasului. Nu ne propusesem sa ne oprim aici, in am vazut cetatea Fagarasului si am decis sa facem o pauza pentru a o vizita.

Cetatea Fagarasului

Era pentru prima oara cand vizitam cetataea. Dupa cum arata la exterior, ma gandeam ca nu ai prea multe de vazut in afara de zidurile sale. Insa cand am intrat in cetate, am ramas placut surprinsa sa constat va nu este asa. Din contra, in cetate era  un muzeu foarte fain si o expozitie cu opere inedite. Am platit 15 lei la intrare si am vizitat mai intai [artea exterioara a cetatii, unde nu ai prea multe de vazut, dupa care am intrat sa vizitam expozitia. Erau cateva opere in lemn, piatra si alte materiale, realizate foarte creativ si special.

fagaras_frunzaresc

Mai apoi am urcat treptele cetatii si am ajuns la muzeu. La intrare supraveghetorii ne-au dat ciorapei de unica folosinta, apoi am inceput turul. Ce mi-a placut in mod special la muzeu a fost mobilierul din lemn, sculptat foarte frumos si amenajat foarte bine in cateva sali. In rest, totul era curat si bine organizat. Pana si baile aratau ca la un hotel de 4 stele.

Sibiu

Urmatoarea oprire am facut-o la Sibiu. Nu este prima oara cand merg in acest oras, prin urmare voiam sa mergem prin centrul vechi, sa ne plimbam pe cateva stradute si sa mancam ceva bun. Am inceput cu mancarea, desigur! Eram infometati de pe drum, asa ca ne-am oprit la o terasa de la intrarea in piata si am comandat ciorba de fasole si tochitura, iar ca bauturi fresh de portocale si socata. Socata a fost excelenta. Nu prea am baut ceva similar si la fel de bun, in ultima perioada.

sibiu_frunzaresc

Multumiti si fericiti ne-am plimbat prin centrul Sibiului, am trecut pe la targul de carte, am mers prin centrul vechi si apoi am decis sa ne indreptam spre urmatorul obiectiv turistic – Castelul “Valea Zanelor”, pe care il vazusem de atatea ori in poze, dar imi doream sa il admir si LIVE.

Castelul “Valea Zanelor” (Porumbacu de Sus)

De la Sibiu pana la Porumbacu de Sus am facut aproximativ 35 de minute. Pe drum nu am vazut indicatoare catre castel, asa ca sotul meu s-a bazat pe intuitie si pe ce isi mai amintea de pe Google, ca se uitase cand am plecat din Sibiu. Am mers prin sat cateva minute, dupa care am iesit din zona cu case si in scurt timp vedeam in fata mea castelul. Arata la fel de minunat ca in poze. Parca este din povesti. E o atmosfera tare frumoasa acolo. La castel, de fapt hotel, intrarea este 5 lei, dar merita sa te apropii sa-l vezi din toate unghiurile. Am intrat si in una din camere, care nu era inca finalizata, dar mi-a placut. Pe jos erau paleti de paie, iar perdelele din panza de sac. Am citit ca totul este eco-friendly si se tine cont de obiceiurile stravechi.

valea-zanelor_frunzaresc-2

Prin fata castelului curge un raulet si alaturi sunt masute si scaune unde te poti aseza sa te bucuri de priveliste. Ne-am cumparat un sirop de afine si am stat o perioada sa ne bucuram de moment. In tot acest timp Damian absorbea cu privirea si mintea tot ce vedea in jurul lui. 😛

Transfagarasan si Balea Lac

Pe Transfagarasan am fost doar o data si doar pe o bucata din el (de la Barajul Vidraru la Balea Lac). Vedeam mereu poze pe internet cu celebrul drum care coboara asa frumos pana la poalele muntilor. Imi doream sa fac si eu o poza si sa simt adierea vantului rece de munte prin plete. Asa ca a venit timpul potrivit si pentru acest moment.

Am facut mai multe opriri pana la Balea Lac. Voiam sa savuram privelistea extraordinara din calea noastra. Ajunsi sus, am facut cateva poze cu peisajul si apoi am mers pana la lac, am imortalizat si acest moment, ca mai apoi sa coboram usor, usor catre baraj. Am vazut in drumul nostru multe centrale, care distrug putin din peisajul pitoresc al muntilor. Cand am ajuns la baraj se lasase deja noaptea. Damian a stat treaz pana jos, dupa care s-a dus in lumea viselor.

transfagarasan_-frunzaresc-2

Pe la 10.30 eram acasa, locul pe care il iubim atat de mult.

Mini-vacanta noastra a fost minunata. Am vizitat tot ce ne-am dorit si am avut o sambata mai mult decat speciala. Damian a vazut (nu foarte constient) o parte din tara. Ii place sa se uite pe geam la masinute mai mult decat la orice altceva :P. Dar sper ca undeva in mintea lui sa-i ramana macar un strop din ce a vizitat alaturi de noi. Oricum, traseul il vom reface mai tarziu, cand va creste mai mare.

 

#PeCarari: Cu bebe la Cascada Urlatoarea

Damian nu sta locului nicio clipa! Chiar daca nu stie sa mearga inca. S-a “cocotat” in sistemul de purtare si asteapta urmatoarea destinatie. Curios de fire, intoarce capul ba in dreapta, ba in stanga. Si din cand in cand si in sus, sa se asigure ca mami e acolo si sa-i ofere zambetul lui dulce, in semn ca este multumit si fericit in bratele ei.

Urmatoarea destinatie a fost la munte, in Busteni. Mai exact, am facut un traseu pana la cascada Urlatoarea. Stiti de ce se numeste asa? Pentru ca apa scoate un zgomot “urlator”. Glumesc, desigur! Legenda spune ca numele cascadei vine de la tipatul scos de o ciobanita (continuare nu o scriu pentru ca e trista, dar o gasiti dand un search pe Google).

Traseul din Busteni pana la cascada Urlatoarea este relativ usor. Spun relativ pentru ca atunci cand ai un pui de om in brate, urcatul devine un pic mai greoi decat de obicei (chiar daca il porti in sistem). In apropierea telecabinei din Busteni este punctul de start pentru cateva trasee, printre care si cascada Urlatoarea. Primele 15-20 de minute au fost mai dificile, adica partea in care am urcat efectiv. Dar mai apoi urmeaza drum drept sau serpuit, podulete si cateva dealuri mai mici. Exista si cateva zone pe care le traversezi mai dificil (asta daca e noroi si a plouat). Dar privelistea este ca-n povesti si merita fiecare minut petrecut pe traseu. Ba chiar ar fi bine sa te opresti si sa privesti in jur timp de cateva minute, sa te incarci de energia pozitiva pe care o transmite locul, completate de lumina si sunetele linistitoare.

D_munte 1

Pana la cascada Urlatoarea am facut in jur de 1 h. Am mers la pas si ne-am bucurat de baia de verdeata din jur si sunetul pasarilor. Chiar si de zborul lin al fluturilor. Sus, la cascada, am stat aproximativ 30 de minute, am facut poze, dar si o baie de stropi, am ciugulit ceva dulce. E bine sa ai la tine o sticla cu apa si ceva dulce: o ciocolata si/sau un fruct. Cine nu are, poate achizitiona direct de la poalele cascadei. Exista un vanzator ambulant care are o gama variata de produse. La intoarcere am predat stafeta sotului meu (l-am echipat cu sistemul de purtare si l-am pus pe Damian intr-o pozitie comoda), iar eu le-am tinut companie.

D_munte 5

Pe traseu ne-am intersectat cu cateva sute de oameni, intr-atat de populat este acest traseu vara, in weekend (sfarsitul lunii iulie). Femei, barbati, copii, tineri, batrani, adulti, parinti, oameni din diverse categorii. Unii echipati, altii mai putin, dar toti dornici sa se bucure de o bucatica din frumsetile zonei. Ce bine ca oamenii iubesc natura si fac miscare!

Pentru ca am urcat pe munte si stim ca de multe ori vremea este imprevizibila, am luat la noi cate o pelerina si ne-am echipat cu bocanci de sezon. Pentru Damian am luat urmatoarele lucruri:

  • o pereche de ciorapi
  • un scutec textil mai gros (langa cascada era destul de frig)
  • un scutec de unica folosinta
  • servetele umede (pachet mic)
  • o batista
  • palaria

Primul lui traseu montan a fost minunat. Soarele ne giugiulea cu razele lui, stropii de apa care sareau de la cascada ne racoreau, iar sunetul apei ii acapara atentia puiutului meu, care pur si simplu adora zgomotele neobisnuite.

 

 

Weekend la munte: ce contine bagajul pentru bebelus?

Cand ai bebe mic, nu e timp de stat in casa. Plimbarile zilnice sunt un “must”, iar cele la mare sau la munte mai degraba ceva bine planificat. Asa a fost si in cazul nostru. Weekend-ul trecut am fost invitati la o nunta in Piatra Craiului. Si cum bebe a aparut de curand in viata noastra,  aveam putine emotii legate de cum se va comporta in cele 3 zile la munte. Bebelusul are 2 luni si 3 saptamani si este in perioada in care inca ne mai “batem” cu colicii. Dar in cea mai mare parte a timpului se simte bine. Momentele de agitatie si balonare apar dimineata devreme sau seara, inainte de somn.

Si uite-asa, stiind ca plecam sambata dimineata, vineri seara mi-am facut o lista (mentala) cu lucrurile de care as avea nevoie pentru bebe la munte. Astfel, pentru cele 2 zile jumatate cat am stat la munte, am luat cu noi:

  • Body-uri: 3 cu maneca lunga si 2 cu maneca scurta. Cele din urma le-am folosit la dus si intors, intrucat in masina este foarte cald
  • Pantaloni: 2 perechi
  • Costum bebelus gros: Am luat 2 costumase, dar am folosit doar unul intrucat cel de-al doilea era prea gros. Am prins vreme frumoasa la mune
  • Caciulita: 3 caciulite – una care se leaga sub barbie si doua tip fes
  • Sosete: 2 perechi
  • Costum pentru nunta: un costum format din body si pantaloni din bumbac
  • Paturica din bumbac
  • Batista din bumbac: o folosesc in momentul in care Damian regurgiteaza
  • Carucior (scoica auto)
  • Scutece: am luat 30 de scutece pentru ca la 3 luni folosesc cate 7-8 scutece pe zi pentru bebe. Prin urmare cateva au fost de back up 😛
  • Scutece textile – 2 bucati. Le folosesc fie ca sa ma acopar in momentul in care aaptez, fie ca suport cand il pun pe Damian in pat sau in carucior.
  • Crema de fundulet si pudra te talc
  • Servetele umede
  • Vitamina D: 3 capsule
  • Crema de corp
  • Ser fiziologic si dischete demachiant
  • Apa de marar si lingurita
  • Termometru
  • Gentuta de mana pentru bebelus

Teenage boy struggling to close suitcase

Bagajul la Damian era in final la fel de mare ca al meu cumulat cu al sotului 🙂 Dar macar am stat linistiti ca aveam cu noi tot ceea ce consideram ca ne va fi de folos. Am folosit majoritatea lucrurlor pe care le-am luat.

Uite-asa arata locul in care am fost:

Piatra Craiului

La sfarsitul acestei luni planificam sa mergem pe un traseu scurt pe munte impreuna cu bebelusul. Asa ca revin in curand cu impresii pe blog.

 

Sursa poza

Adrenalina maxima la schi

Nu, nu sunt genul care sa se lase prada emotiilor, poate doar putin in ultima clipa. Cum am ajuns in momentul in care trebuie sa fac ceva pentru prima oara, hop si ele! Vin fara intarziere. Of, emotiile acestea! Nu-i nimic, asta nu inseamna insa ca o sa renunt la ceva ce imi doresc sa incerc sau sa fac. Asa aflu si eu daca imi place sau nu. Altfel n-ai cum!

De ce iti povestesc asta? Pentru ca urmeaza sa-ti spun cate impresii despre experienta mea la schi si cate emotii si trairi am avut din clipa in care am ajuns pe partie.

Dupa ce am inchiriat echipamentul de schi, am urcat veseli in telecabina pana la cota 1400, in Sinaia apoi am luat telescaunul. De-aici a-nceput aventura! Fiecare minut petrecut in telescaun a reprezentat o provocare pentru mine. Era atat de frig incat simteam ca imi ingheata si oasele pe mine. Am inceput sa cant numai de dragul de a avea impresia ca timpul trece mai repede. Si nu orice cantec! Erau -13 grade Celsius afara.

Hop si gata, suntem la cota 2000! Sa ne fi vazut privirea si zambetul de pe buze cand am coborat. Da, zambeam! Aveam toti genele si sprancenele albe, parul alb, devenisem dintr-o data personaje dintr-un basm cu happy end. Momentul nu avea cum sa nu fie imortalizat cu un #selfie specific anului 2014.

Schi

Am urcat pe schiuri si primul lucru pe care l-am invatat a fost: cum sa ma ridic. La cate cazaturi am avut, mi-ar fi fost tare greu sa ma ridic fara sa stiu cum sa o fac mai simplu! Ulterior am invatat cum sa cad, apoi regulile de baza pentru a schia. Multumesc instructorului meu de nadejde – V.G.

Cine stie sa mearga pe patine sau pe role, invata mai usor sa schieze, cel putin asta e impresia pe care mi-a lasat-o. Cum urci pe schiuri, te iau toate starile…, mai ales daca prinzi un pic de viteza si nu prea stii cum sa te opresti. Apoi sunt si zonele mai abrupte, care m-au facut sa ma-ntreb daca partia chiar era pentru incepatori?! Cand inca nu stii bine sa te misti in zig-zag, ai impresia ca te duci la vale si nu prea reusesti sa te controlezi. Oricum, prima impresie de la schi este ca am simtit adrenalina maxima. In plus, ce mi-a placut in mod special pe partie a fost atitudinea oamenilor. Se opreau sa te intrebe daca esti ok, in cazul in care ai cazut, te ajutau sa te ridici, iti ofereau sfaturi, socializau cu tine. Intr-un cuvant: empatici! Jos casca de schi pentru asta!

Unde_sa_mergi_la_ski_in_2013(Sursa) 

Merita sa mergi macar o data la schi, sa vezi daca iti place, daca ti se potriveste acest sport de iarna etc. Dar fara echipament special nu iti recomand sa urci pe munte, nici macar pana la cota 1400. Nu stii niciodata ce se poate intampla si nici cum va fi vremea, asa ca e mai bine sa fii pregatit.

Spor la schiat!

 

 

 

6 motive sa faci Școala de ghizi

Acum un an, am avut oportunitatea să cunosc o mână de oameni faini, care în timpul liber făceau parte din Asociația Turistică Ghizii României (A.T.G.R.). M-a impresionat atitudinea lor și pasiunea cu care povesteau despre cursurile la care merg (Școala de ghizi), despre aplicațiile pe care le fac și evenimentele extra în care se implică.

De curiozitate, m-am dus și eu la unul dntre cursurile care se țineau la Universitatea din București, de două ori pe săptămână (marți sau joi), în funcție de ziua în care ți-era mai ok să ajungi. După primul curs, am continuta să merg și la altele, până am ajuns la prima aplicație.

Despre super-experiența de la prima aplicație am mai scris pe blog. Astăzi însă vreau să-ți prezint câteva motive pentru care merită să te înscrii la Școala de Ghizi.

  1. Descoperi România și cele mai frumoase locuri din țară

Până să-i cunosc pe omuleții de la A.T.G.R. nu am avut ocazia să merg de foarte multe ori la munte. Însă de-atunci mi s-a deschis apetitul de a vizita și de a descoperi locuri faine în România și nu numai. Cu A.T.G.R. am fost în luna mai și în Bulgaria, la Vârful Musala :).

Harta-romaniei-mica sigla_0

(Sursa)

  1. Cunoști oameni excepționali, deschiși și plini de viață

Energia, atitudinea pozitivă și pasiunea cu care vorbesc sunt calități care îi carcterizează pe membrii A.T.G.R.  Îi vezi mereu zâmbitori,  pregătiți să-ți povestească lucruri frumoase despre următoarea aplicație sau informații despre echipamentul pe care trebuie să-l ai. M-am simțit ca între prietenii tot timpul și am așteptat cu drag fiecare aplicație. Cu așa oameni, să tot vizitezi România!

  1. Legi prietenii noi, care uneori pot dura și o viață

Da, știu deja că e o frază clișeică, dar e adevărată! Eu mi-am făcut mulți prieteni, care îmi sunt alături și acum. Ne vedem deseori, facem planuri și plecăm ulterior pe trasee noi, entuziasmați și plini de energie.

  1. Înveți și te dezvolți

Cursurile Școlii de ghizi conțin foarte multe informații utile (de la ce echipament ai nevoie, pana la cum te descurci cu busola sau cum semnalizezi primul ajutor) , iar aplicațiile te ajută să le pui în practică. Aplicația de la Voina a fost de nedescris: am învățat să folosim busola, am mers pe ață, am tras cu arcul, am acordat primul ajutor, am învățat să facem noduri etc. A fost mult peste așteptările mele.

  1. Mișcarea înseamnă sănătate

Dacă în mod normal nu practici nici un sport, începând de acum, un weekend pe lună va fi rezervat aplicațiilor la munte, unde vei merge în șir indian, vei urca, te vei cățăra etc., adică vei depune efort fizic, ceea ce îți va face bine. Pregătește-te să-ți încordezi mușchii, la propriu!

  1. Lucrezi în domeniul turismului

După absolvirea cursului de inițiere în turism montan și cursul de inițiere, de calificare sau de specializare în turism, poți obține  certificatul de AGENT TURISM – GHIDcertificatul de GHID NAȚIONAL DE TURISM (TOUR OPERATOR), respectiv Certificatul de GHID MONTAN, acestea fiind recunoscute de către ANC – Autoritatea Națională pentru Calificări, Ministerul Muncii și Ministerul Turismului. Gata, acum ești pregătit să exploarezi piața muncii, să vezi ce oportunități te așteaptă! 🙂

Dacă v-au plăcut cele citite mai sus, vă îndemn să frunzăriți paginile site-ului A.T.G.R. și să vă înscrieți la Școala de Ghizi. E un pas în plus către dezvoltarea voastră personală, dar și profesională.

Succes și cât mai multe aplicații care vă vor face să vă depășiți limitele!

A.T.G.R. – mai mult decât o școală de ghizi!

Care este acea experiență pe care dacă ai trăi-o, te-ar face fericit? Ai fi împlinit că ai avut șansa sau norocul de a o încerca și ți-ar produce o senzație de plutire?

Poate fi orice: de la gustul ciocolatei belgiene, muzica unui artist recunoscut, momentele petrecute alături de prietenii tăi jucând boardgames, vizionarea unui film bun, lecturarea unei cărți, vizitarea unei țări exotice, realizarea Turului Europei, încercarea unui sport extrem (salt cu parașuta, cu parapanta, bungee jumping etc.), la escaladarea celui mai înalt vârf de munte din lume.

Sunt multe lucruri pe care dacă le-am face, ne-am simți mai bine, mai mulțumiți de noi, mai împăcați, nu-i așa?

În acest sens, de ceva timp, eu am ales să fac doar activitățile care mă relaxează și mă binedispun și am scos cuvântul NU POT din vocabular, înlocuindu-l cu: EU VREAU SĂ ÎNCERC. Și uite-așa am spus DA primei provocări: aceea de a învăța să când la chitară, iar apoi la cea de-a doua: aceea de a mă apropia de natură, de a petrece cât mai mult timp vizitând locuri cu priveliști pitorești, de a escalada munții României și apoi, de ce nu, cei din Europa.

Primul pas l-am făcut în această toamnă, când doi prieteni au organizat o plecare la munte, unde am făcut traseul Valea lui Stan, care pur și simplu m-a impresionat. A fost superb! Un traseu plin de provocări, care te ajută să-ți depășești limitele – este amenajat cu scări și cabluri de care nu este atât de ușor să te ții. În plus, în anumite perioade ale anului, există posibilitatea ca, în unele locuri, traseul să fie blocat din cauza unor acumulări de apă. În aceste condiții, fie alegi să mergi mai departe – așa cum am făcut noi (P.S: mulțumesc băieților pentru efortul depus în momentul în care ne-au luat în spate și ne-au trecut peste apa acumulată, care era rece ca gheața ), fie te întorci și abandonezi traseul.

La cea de-a doua provocare am spus DA la mijlocul lunii octombrie, când am decis să merg la cursurile Școlii de Ghizi organziate de A.T.G.R. (Asociația Turistică Ghizii României) – și aplicațiile practice aferente. Până acum, la cursuri, am învățat despre echipamentul pe care ar trebui sa-l aibă orice persoană care urcă pe munte, alimentația, tipurile de tursim și regulile de care trebuie să țină cont un ghid în momentul în care pleacă într-o excursie cu turiști.

canionul-7-scari_resize(Sursa)

În weekend-ul trecut am fost în prima aplicație practică, la Timișul de Jos, unde am făcut traseul Canionul 7 scări, iar a doua zi am vizitat castelul Bran, Cetatea Râșnov și orașul Brașov.

Sunt câteva lucruri care mi-au plăcut foarte mult în această aplicație:

–          Organizarea.  De la locație, oră de pornire, informații despre traseu, cazare, mâncare etc., la activități de relaxare, totul a fost foarte bine gândit;

–          Atitudinea ghizilor. Ghizii s-au asigurat și au avut grijă ca noi să ne simțim bine, au creat atmosferă, ne-au spus bancuri și ne-au livrat informații despre traseu și obiective turistice. Mi-a plăcut faptul că ghizi au încercat să ne implice și să ne ofere oportunitatea de a experimenta vorbitul la microfon. Totodată, ne-au explicat cum trebuie să coborâm o pantă, ce este bine să mâncăm și câtă apă să bem atunci când facem pauze etc.;

–          Oamenii. Este foarte important ca atunci când mergi într-o aplicație să poți interacționa cu alți oameni, să socializezi. Iar în această aplicație au fost oameni deschiși, sociabili, simpli și pregătiți să ofere o mână de ajutor atunci când cineva avea nevoie.

–          Experiența. Din momentul în care am urcat în autocar, am văzut o gașcă de oameni pregătiți să se distreze, dar și să-și depășească limitele. A fost o experiență extraordinară, am urcat, am coborât, am cântat, am socializat, am făcut gimnastică, am vizitat, am învățat și ne-am relaxat.

Abia aștept următoarea aplicație, din weekend-ul 23 – 24 noiembrie, de la Voina, unde vom învăța: orientarea cu busola, vom trage cu arcul, ne vom cățăra pe stânci, vom face un traseu și vom vizita obiectivele turistice din zonă.

Arc

(Sursa)

Simt că această provocare mă face din nou să trăiesc!

Căci, până la urmă, întrebarea la care ar trebui să încercăm, în fiecare zi, să dăm un răspuns este: TRĂIM cu adevărat viața sau suntem niște pelerini care trec prin ea și care deși sunt pe drumul cel bun, uită să se oprească să se bucure de traseu, nu vor să se abată nici o clipă de la scopul lor – acela de a ajunge la destinație.

Tu ce alegi să faci: să trăiești sau să treci mai departe?