Tag: piesa

Spectacole lectura cu intrare libera la Teatrul Nottara

Stii ca incepand de astazi la Teatrul Nottara vor avea loc spectacole lectura cu intrare libera? 🙂

Cu ocazia incheierii stagiaturii 2014-2015, Teatrului Nottara va organiza trei spectacole lectura cu intrare libera, in cadrul celei de-a 5-a editii a proiectului „Spectacolul incepe cu o lectura”.

Pe 1, 2 si 3 iulie, la Sala George Constantin, de la ora 19:00, iubitorii teatrului vor putea face cunostinta cu trei dintre piesele autoarei Iaroslava Pulinovici, o cunoscuta scriitoare contemporana din Rusia. Fiecare dintre cele 3 spectacole va fi urmat de o sesiune de discutii cu scriitoarea, care a venit in Romania special pentru a participa la eveniment. Iaroslava Pulinovici s-a nascut in 1987 la Omsk, in Rusia. A absolvit Institutul Dramatic din Ekaterinburg unde a studiat scriere dramatica la clasa lui Nikolai Koliada. A castigat numeroase premii la concursuri de dramaturgie, iar piesele ei sunt montate cu regularitate in Rusia si in Europa.

Spectacole lectura

Spectacolul din aceasta seara se numeste Corul lui Caron, este regizat de Bogdan Budes, iar din distributie fac parte Diana Roman, Dan Bordeianu, Raluca Gheorghiu, Ion Haiduc, Ion Grosu. Este un text despre o dragoste reinviata peste ani, cu tot cortegiul de sperante si vise.

In 2 iulie, Catrinel Dumitrescu, Sorin Cocis, Lucian Barsan, Cristina Cocis, Oana Carmaciu si Clara Popadiuc vor lectura textul piesei Janna, in regia lui Mihai Lungeanu. Janna este o femeie care a trecut prin multe in viata, iar acum invata sa-si infrunte propria singuratate.

Iar pe 3 iulie, actorii Ion Grosu, Adrian Vancica, Crenguta Hariton, Sorin Cocis, Diana Roman si Vlad Balan, indrumati de regizorul Alexandru Mazgareanu, vor citi textul Somnambulism. Actiunea piesei este urmatoarea: lui Slava ii moare soția, Renata. Dupa o vreme, gasește scrisorile acesteia, din care reiese ca, ani la rand, l-a inșelat, iar fiul lor, de cincisprezece ani, nu este, de fapt, copilul lui. Oricat l-ar durea, ințelege ca nu are niciun drept s-o invinovațeasca pe Renata fiindca și el, de vreo patru ani, are o amanta. Minciuna in care a trait tulbura perceptia lui Slava asupra vietii, iar el hotaraște sa spuna adevarul. Dar aceasta decizie ii va aduce noi suferințe. Adevarul il va face in ochii celorlalti un caraghios incomod.

Cine vine la teatru?

Teatrul care schimba orasul – 4m2

Va povesteam saptamana trecuta ca am fost la Gala Premiilor Participarii Publice, organizata de CeRe si am ramas impresionata si inspirata de oamenii care nu au stat in banca lor si au avut tupeul sa se implice si sa actioneze.

Astazi vreau sa va prezint o piesa de teatru – „4m2”, care este inspirata din activitatea unor grupuri de initiativa active la nivelul Bucurestiului si care prezinta modul in care cetatenii pot convinge autoritatile sa intervina in decizii publice, pentru rezolvarea problemelor comunitatre (constructii care sufoca orasul, defrisari abuzive ale spatiilor verzi, lipsa transparentei decizionale a administratiei in relatie cu cetatenii etc.).

Piesa „4m2” poate fi vazuta pe 5, 6, 7 aprilie 2015, la 19.00, la Teatrul Mignon (Bulevardul Hristo Botev nr.1, Bucuresti) si a aparut la initiativa CeRe, din dorinta de a stimula spiritul civic al locuitorilor Bucurestiului prin arta.

“4m2 este un spectacol despre solidaritate si responsabilitate, construit in jurul povestii ultimilor patru metri patrati de verdeata dintr-o mare metropola. Pornind de la documentarea unor grupuri de initiativa civica din cateva cartiere din Bucuresti, echipa proiectului a creat o poveste fictionala despre experientele tragi-comice prin care este nevoit sa treacă un om ce isi propune sa lupte pentru a salva de la betonare spatiul verde. Pe alocuri absurd, pe alocuri dramatica, de multe ori surprinzatoare, povestea isi propune sa puna in discutie felul in care fiecare dintre noi, in calitatea noastra de cetateni si membri ai unei comunitati, ne raportam la aceasta si alegem sa devenim sau nu activi in viata ei” Catinca Draganescu si Ioana Petre, scenariu si regie.

Despre piesa de teatru „4 m2”:

•Piesa a fost realizata in urma unui set de intalniri dintre echipa de scenaristi si cetateni din grupurile de initiativa din Lacul Tei, Callatis-Drumul Taberei si Favorit, grupuri sustinute de CeRe prin programul de organizare comunitara

„4 m2” este pusa in scena cu sprijinul unei echipe de actori profesionisti, majoritatea colaboratori ai teatrului Bulandra

•Piesa a avut reprezentatii si in cartierele bucurestene Lacul Tei, Drumul Taberei – Favorit si Callatis, Pantelimon

„4 m2” este realizata in cadrul proiectului “Bucurestiul civic – pentru cetateni cu simt critic”.

4m2

Date tehnice:

Distributia – Mirela Gorea, Ana Ioana Macaria, Profira Serafim, Ana Covalciuc, Silvana Negrutiu, Alexandru Fifea

Costume – Doina Pop

Miscarea scenica – Mihaela Culda

Text si regie – Catinca Draganescu si Ioana Petre

 

Eu mi-am salvat data in calendar si abia astept sa merg la vizionarea piesei. Voua cum va suna aceasta idee?

Hai la teatru! E "Căldură mare"

Atunci când merg la teatru, obișnuiesc să spun mai degrabă că “merg să mă culturalizez”. Este o expresie pe care am adoptat-o acum câteva luni și îmi place mult.

Ce poate fi mai frumos decât 2 ore în care ești pătruns de frumusețea cuvintelor, a gesturilor sau a poveștii/piesei care se pune în scenă?!

Am crescut cu ideea clasică de a merge la teatru într-o clădire specială, cu o scenă imensă, cu scaune amenajate în același fel, cu multe lumini și efecte speciale.

De curând însă am descoperit teatrul neconvențional, un loc în care te relaxezi în timp ce savurezi un suc și piesa preferată. Este mai mult decât ți-ai putea dori. Atmosferă faină, oameni deosebiți, spectacole de teatru pline de culoare, pe o scenă imporvizată, cu un decor simplist, aproape inexistent. În opinia mea, la un spectacol de teatru contează cel mai mult piesa care se joacă, prestația actorilor și capacitatea lor de a-ți capta atenția.

Săptămâna trecută, bunul meu prieten Emil Călinescu m-a invitat la piesa de teatru “Căldură mare”, de Ion Luca Caragiale, care s-a jucat la Teatrul Roșu, pe o terasă, în aer liber.

Deși nu era așa căldură, chiar stătea să plouă, piesa a reușit să ne țină pe scaune până în ultimul moment. Era plăcut să să asculți replicile scrise de Caragiale sub picăturile calde de apă.

10614123_506550159482269_4831856622705333152_n

Recunosc, nu am citit piesa scrisă de Caragiale, așa că nu aveam mari așteptări, în schimb am râs tot spectacolul. Actorii – Daniel Hara, Andrei Seusan și Eduard Cirlan au intrat atât de bine în rolul pe care îl interpretau, încât la final aplauzele nu se mai sfârșeau.

Apreciez cultura sub orice formă și recomand teatrul neconvențional la orice oră 🙂

Ce mai stai, hai la teatru, chiar dacă nu e așa căldură mare!

Bullets over Lipscani

Când eram mică, îi înnebuneam pe cei din jurul meu cu întrebări legate de apatiția lumii. Eram tare curioasă să știu: de unde a venit Dumnezeu?! Cum a apărut cerul etc.?

Oamenii maturi intrau în jocul meu copilăresc și răspundeau la zecile de întrebări pe care le adresam în continuu, până oboseam:

  • De unde a apărut Dumnezeu?
  • Din cer.
  • Dar cerul de unde a apărut?
  • Dintr-un nor,
  • Dar norul?
  • Dintr-o pulbere.
  • Dal pulberea?
  • Din particule.
  • Dar..
  • Etc.

Pe-atunci nu eram interesată să știu dacă există Dumnezeu, voiam doar să aflu de unde a apărut?

Săptămâna trecută am fost la o piesă de teatru regizată de Eugen Gyemant – “Bullets over Lipscani” (inspirit de Woody Allen). O comedie cu un umor extraordinar, care îl are în prim plan pe însăși Dumnezeu.

21

Ca să obțină un punct în plus la lucrarea de licență, o studentă la filosofie angajează un detectiv particular să descopere dacă există Dumnezeu. Detectivul, pus pe fapte mari, începe căutările din prima clipă, chiar dacă nu pare prea încrezut în cele spuse de femeia misterioasă care i-a călcat pragul cabinetului.

Replici care mai de care mai inteligente, cuvinte pline de însemnătate filozofică, discuții aprinse și certuri pe muchie de cuțit, personaje care apar și dispar din scenariu, studenta care își schimbă mereu personalitatea și multe alte elemente fac din piesă o adevărată operă dramatică, pe care o urmărești cu interes pentru că îți provoacă râsul, dar și te face curios.

Existențialiștii în frunte cu Sartre sunt suspectați pentru crimă și devin un laitmotiv în căutarea Celui Dat Dispărut. Pe umerii intelectualilor contemporani pică greutatea reflexiilor filozofice care pot determina dacă Dumnezeu chiar există.

Femeia misterioasă care este în căutarea adevărului despre divinitate, își schimbă mereu personalitatea și ajunge în postrura disperată de a lua bani pentru discuții filozofice cu clienții interesați să-și lărgească spectrul cunoștințelor despre Dostoievski, Proust, Hegel, Heidegger sau alți scriitori de marcă la nivel mondial.  Bordelul în care fetele sunt specializate pe teme din opera marilor autori și condus de studenta la filozofie, devine un loc frecventat de oamenii care tânjesc după discuții intelectualela orice oră din zi sau noapte.

Detectivul ne uimește cu fiecare decizie pe care o ia, dar mai ales în momentul în care reușește să păcălească moartea. A fost suficient să câștige un joc de Mortal Kombat ca să convingă straiele negre cu coasa în mână că trebuie să mai rămână puțin, pentru a duce până la capăt angajamentul pe care și l-a luat.

Cei 3 actori – Dan Rădulescu, Smaranda Caragea, Cătălin Babliuc, au jucat excepțional piesa și rolurile lor și ne-au surprins mereu cu tonalitatea, carisma și energia pe care au generat-o.

Recomand spectacolul “Bullets over Lipscani” publicului cunoscător al frumosului și filozofiei, al subtilităților și umorului, al poftei de viață și al discuțiilor înflăcărate.

Enjoy!

Maria Tănase e din nou pe scenă

Vocea ei puternică și răsunătoare a încântat auzul a milioane de oameni.

Naturalețea și veșmintele ei o făceau plină de grandoare și fascinație.

Energia și pofta ei de viață te lăsa fără cuvinte de fiecare dată când urca pe scenă

MARIA TĂNASE – cea mai importantă cântăreață de muzică tradițională românească are un loc aparte în inimile noastre, iar din luna IULIE și la Teatrul Godot-Cafe, unde regizoarea Carmen Lidia Vidu organizează spectacolul “Cantec de leagan. O poveste despre Maria Tanase”.

Piesa este o confesiune-concert despre viața și trăirile “Privighetoarei din Carpați”, așa cum îi place publicului iubitori de frumos să o numească. Despre umanitatea și sentimentele ei, despre gândurile și dorințele pe care le avea, despre viață ei și cântecele pe care le cânta, despre familia și “munca” ei, care o făcea să se simtă împlinită, despre tot ceea ce o durea, dar și despre ce îi făcea zilele și nopțile deosebite.

CÂNTECUL – a reprezentat pentru Maria Tănase mai mult decât orice, a fost viața ei, a fost mângăiere pentru suflet și minte, pentru trup și gânduri.

Frumoasa cântăreață și actriță a pri­mit Premiul de Stat în anul 1955, iar în anul 1957 a titlul de „Artist emerit“ și le-a meritat cu adevărat. Nu a contat că i s-a spus: “la cârciumă să cânți Mărie, nu în orchestra, aici se cântă pe note”. Nu au contat condițiile de trai sau problemele care o afectau. MUZICA  a fost MAREA DRAGOSTE A VIEȚII SALE.

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=1lAvUlb3DkM&w=854&h=510]

Rolul MARIEI TĂNASE este interpretat în piesa “Cantec de leagăn. O poveste despre Maria Tănase”, de Mirela Pană, iar la pian acompaniază George Călin.

Mirela Pană a fost impresionantă, s-a ridicat mult peste nivelul așteptărilor chiar de la primul cântec, iar la final a ridicat publicul în picioare cu aplauze care nu se mai terminau.

Un spectacol reușit, care merită văzut dacă nu ne dragul artei, măcar pentru cultură generală.

 

image-2014-07-3-17602236-0-cantec-leagan-poveste-despre-maria-tanase

 

 

 

Disco Love

Mii de particule se aprind, ne pătrund toate simțurile și trezesc în noi o emoție care parcă ne dă viață, emană energie capabilă să ne ridice la ceruriri, să ne transpună într-o stare de nedescris, chiar și în cea mai proastă zi, în cel mai rău moment al vieții, aici și acum!

Iubirea! O stare, un sentiment, o atitudine…

O simțim, o adorăm, o dorim, după care ajungem so urâm, s-o disprețuim, s-o desconsiderăm.

Un ciclu firesc al lucrurilor, nu-i așa?!

Ne îndrăgostim, Dezamăgim, Iertăm, Înșelăm, Adorăm, Devenim Geloși etc. și toate acestea sub umbrela IUBIRII.

Tocmai despre acest sentiment și despre eliberare, frustrare și eterna căutare a sufletului pereche este și piesa ”Disco Love” după texte de Yasmina Reza, Olivier Lecot, Jean Dujardin.

5 actori: o starletă turbată, o virgină de treizeci de ani, un Don Juan mic dar eficient și un cuplu căsătorit, cu un copil care nu apare în spectacol, blazat și distant, toate într-o comedie de nota 10.

Disco Love_picture

De la discuții despre sex (“pregătirea-i totul, când ne gândim/referim la sex”,), avansuri (“simt o chimie foarte puternică și foarte ciudată”), gânduri erotice exprimate verbal ( în atmosfera erotică a apartamentul, dezbrăcarea, sărutul, mușcătura gâtului, mâinile pe corpul tău…”) replici aruncate cu indiferență (“am rămas fără cuvinte”), dezvăluiri intime (“mă simt dezbrăcată din priviri”) și răutăți la adresa persoanei (“cred că te-ai măritat cu omul nepotrivit”), toate își găsesc locul și rostul în piesa ”Disco Love”.

Mustrări de conștiință, prejudecăți (“să înșeli o femeie nu e același lucru cu a înșela un bărbat”), disperare și multe lucrușoare care îți aduc zi de zi doza potrivită de tristețe. De ce nu e iubirea ușoară?! Îți plac, îmi placi și gata!

E minunat că uneori mai putem râde… de propria persoană. Căci altfel…?!

Oricum, distracția sexuală rămâne subiectul fierbinte al piesei ”Disco Love”, cu bunele și cu relele ei. Noroc că noaptea șterge tot ce te-a supărat… începi o nouă zi altfel. Și e normal să se întâmple așa!

Și când te gândești ce simplu poate fi… E suficientă o întrebare: Wood you go in bed with me?

Mai multe despre bărbați și femei, iubiri și dezamăgiri, gelozii, obsesii și prejudecăți sau tăcerea specifică unui cuplu, vă las să descoperiți în piesa ”Disco Love”.

Enjoy!

P.S: Merci Emil Călinescu pentru invitație 🙂