Tag: poveste

15

Rochita de poveste pentru un botez de nota 10

Cand vine momentul sa alegi rochita pentru botezul fetitei, incepe o intreaga intriga, stare de agitatie, de entuziasm, energie, dar si panica. Unde gasesc cel mai potrivit model? Ce culoare sa aleg? Din ce material sa fie? De unde incep cautarile?

Ne dorim pentru fetita noastra un outfit de poveste, ceva extraordinar, nemaipomenit, nemaiintalnit. Ne imaginam ca va arata ca o printesa, ca un boboc de floare, finuta, frumoasa, gingasa si speciala. Este un moment unic in viata, pe care il vom pastra in amintire si ne vom aduce aminte cu drag de el. De aceea botezul copilului si petrecerea de dupa sunt atat de importante pentru noi, iar outfit-ul copilului face parte din aceasta frumoasa poveste.

"Poveste de dragoste" in Brasov

Faceti cunostinta cu Aprilia si Sebastian, cuplul in jurul caruia regizoarea Cristina Iacob a construit o “Poveste de dragoste” minunata.  In general, filmele romanesti au un sfarsit atat de tragic, incat pleci de la vizionare cu inima indurerata si esti “deprimata” sau trista cateva zile dupa.

De data aceasta insa a fost altfel. Era si normal avand in vedere ca urma sa vad o poveste de dragoste. Au fost multe scene in care m-am regasit si am retrait alaturi de cele 2 personaje, au fost momente in care am zambit din suflet, dar si unele in care inima mi s-a impietrit de durere si emotie.

poveste_de_dragoste_poster_oficial

Am simtit acelasi lucru si la partenerul meu de viata, care ma tinea de mana si ma strangea usor de fiecare data cand vedea o scena care s-a petrecut la fel si in viata noastra. Momentele simple si comune din viata unui cuplu sunt redate atat de bine, incat nu ai cum sa nu empatizezi cu personajele. In plus, sunt cateva scene pline de amuzament, care te vor face sa zambesti macar printre dinti, daca nu cu toti dintii :). Iar faptul ca filmul a fost filmat in Brasov, un oras care nu avea cum sa nu dea bine pe ecrane, este cu atat mai special.

Raluca Aprodu, actrita care a interpretat-o pe Aprilia are un chip angelic si este atat de draguta, incat iti face placere sa o privesti chiar daca nu pare foarte naturala in toate scenele filmului. Iar Dragos Bucur, cu care ne-am obisnuit in roluri mai dure, a incercat sa-si arate latura mai sensibila, potrivita personajului pe care il interpreta, desi a fost foarte greu. Actorul a spus dupa vizionarea filmului ca cel mai greu lucru pentru el a fost sa spuna “Te iubesc”, sa-si exprime sentimentele in fata camerei.

Am plecat fericita si entuziasmata de la acest film, care mi-a transmis emotii pozitive. Tocmai de aceea, va recomand sa dedicati 97 de minute din timpul vostru pentru vizionarea lui. Mai ales acum, in perioada sarbatorilor de iarna, cand petrecem mai mult timp cu familia si incercam sa fim mai buni. Filmul apare incepand cu 27 noiembrie in cinematografele din Romania.

 

Serena – povestea spusa de Susanne Bier

Serena, noul film regizat de Susanne Bier, castigatoarea premiului Oscar pentru cel mai bun film intr-o limba straina (“In a Better World”), in 2013, a avut premiera marti, la Cinema City Cotroceni.

Filmul incepe promitator, cu prilvelisti care iti taie rasuflarea si scene care anunta o poveste de iubire capabila sa treaca peste orice.

Actiunea se petrece in timpul Marii Depresii, intr-o padure din Carolina de Nord, unde George Pemberton (Bradley Cooper) incearca sa dezvolte o fabrica de prelucrare a lemnului pentru constructii. In una din vizitele sale la sora lui, o cunoaste pe Serena (Jennifer Lawrence), o femeie frumoasa si foarte puternica, cu care se casatoreste.

serena-314655l-imagine

Serena are o poveste de viata tragica – familia ei a murit intr-un incediu, din care doar ea a ramas in viata. Desi straina. curand, frumoasa actrita reuseste sa se impuna ca egala a barbatilor, care conduc impreiul forestier din zona si ajunge sa fie tratata ca atare (vaneaza serpi cu clopotei cu ajutorul unui vulture pe care l-a imblanzit). Desi afla ca sotul ei are un copil cu o femeie simpla Rachel (Ana Ularu), care locuieste in acea zona, nu o deranjeaza. Din contra, ii demonstreaza sotului ei ca ceea ce a fost in trecut, ramane in trecut.

Ambitioasa si foarte puternica, Serena il incurajeaza pe sotul ei sa faca ORICE pentru a ajunge acolo unde isi doreste, chiar si sa ucida. Cand totul parea ca merge perfect, atat in relatia de cuplu (Serena ramane insarcinata), cat si in afaceri, viata lor este tulburata de un tragic accident.

Incercand sa salveze viata unui barbat care cunoste cel mai bine zona forestiera, Serena pierde copilul. De atunci ea devine geloasa pe Rachel si ajunge s-o urasca. Iar cand afla ca sotul ei ii trimite bani si are o poza cu ea, tinandu-l in brate pe baietelul lor, Serena decide sa se razbune pe fiul nelegitim al lui George si pune la cale uciderea lui. George realizeaza cat de diabolica poate fi sotia sa si decide sa isi salveze fiul.

Filmul Serena se termina tragic, personajele principale avand un destin nefericit, iar povestea de iubire care parea la inceput ca este mai puternica decat orice, se destrama si ajunge sa nu mai insemne nimic. In timp ce Rachel fuge cu copilul lor, George ajunge sa-si implineasca un vis de-o viata, sa vaneze felina care intr-un final ii pune capat zilelor, iar Serena imbracata in cea mai frumoasa tinuta, da foc casei la aflarea tristei vesti despre moartea sotului ei.

Adaptata dupa romanul scris de Ron Rash, povestea filmului Serena este foarte frumoasa, insa in film s-a pus prea putin accent pe iubirea dintre cei doi, care este prezentata doar in cateva scene scurte de sex. In plus, momentele tragice se intampla si se incheie la fel de repede, fiind alternate cu scene din viata de cuplu sau de zi cu zi mult prea comune si lungi, filmate in cadre de aproape.

Actrita romanca Ana Ularu are foarte putine replici in film, fapt care nu ii da ocazia sa se faca remarcata, mai ales ca are un rol foarte important – mama fiului lui George.

In final pot spune ca Serena este un film dur, cu un décor dragut si imagini de o frumusete greu de redat in cuvinte.

Incredibilul devine realitate

Astazi vreau sa va povestesc o intamplare hazlie din viata mea, care a avut loc la inceputul verii trecute.
Dupa o zi de munca foarte aglomerata, am mers la cursul de Comunicare si Relatii Publice, pe care il sustinea una dintre prietenele mele, iar apoi am iesit impreuna cu ea si alta prietena la un frappé.

Fiind in Piata Victoriei, am decis sa mergem la Springtime-ul din zona, mai ales ca ne placea frappé-ul pe care il faceau si aveau si un meniu diversificat de salate.

Ajunse acolo, am inceput sa discutam despre problemele noastre amoroase si am pus la punct un plan de bataie pentru rezolvarea lor, care s-a dovedit a fi ulterior un esec. Insa nu asta conteaza, ci ceea ce s-a intamplat chiar peste cateva minute.
Cum stateam noi si discutam, se apropie de masa un baiat. Era imbracat decent, arata respectabil si tinea in mana o foaie A 4 pe care scria: Fac sex pentru mancare.

Fac SEX pentru MANCARE

Da, ati citit bine! Exact asta scria.
Am citit mirate, dar in acelasi timp amuzate textul si am rabufnit in ras, dupa care l-am intrebat: si ti-a dat cineva de mancare pana acum? Ne-a spus ca nu, insa el nu renunta, va continua sa incerce pana va reusi.
Sugestia noastra pentru el, in cazul in care vrea sa cucereasca o fata, a fost sa incerce cu un alt text si eventual, in alt loc, la o ora mai potrivita. De exemplu, in discoteca, unde oamenii vin sa se distreze si reactioneaza altfel la glumitele mai “picante”.
Ne-a multumit pentru sfat, dupa care ne-a cerut adresa de email sau ID-ul de mess (ciudat ca nu a spus nimic de Facebook?!). Oricum, l-am refuzat politicos si l-am intrebat: cum i-a venit ideea de a scrie acele cuvinte si mai ales de ce face acest lucru? Sunt atatea metode de a agata femei si el foloseste una care mai degraba le indeparteaza decat le apropie de el.
Parea un tip educat, chiar foarte destept, iar un gest ca acesta il pozitiona negativ. Te facea sa-ti pui un semn de intrebare legat de deplinatatea facultatilor sale mentale.
Ne-a spus ca o face “for fun”, pentru “a-si condimenta” putin viata de zi cu zi, dupa care ne-a anuntat ca trebuie sa plece. Si a plecat!
Ne-am amuzat copios de aceasta situatie, pe care am povestit-o si prietenilor nostri, care nu ar fi crezut ca este o intamplare reala daca nu le-am fi aratat dovada faptei – poza cu foaia A 4 pe care era scris celebrul text.
Am povestit ulterior aceasta intamplare la cursul de dictie pe care il fac. Profesorul ne-a dat ca tema sa spunem 2 povestiri: una reala si una inventata. Scopul acestei teme era sa ne faca sa observam modul in care se schimba comunicarea nonverbala si gesturile unei persoane in momentul in care minte. La final, trebuia sa votam care este povestea reala si care este inventata. Aceasta intamplare a fost votata ca fiind falsa de 5:1.
Se pare ca realitatea a devenit atat de incredibila, incat pare a fi inventata. Intamplarile din viata noastra sunt atat de ciudate, de amuzante, de neobisnuite, incat par ireale. Insa acesta nu trebuie sa fie un motiv pentru care nu trebuie sa ne bucuram de ele. Din contra, tocmai incredibilul face viata noastra atat de frumoasa.

Articol sponsorizat de Reeija, in cadrul competitiei SuperBlog 2013.

Miez de…viață!

“Trei iezi cucuieți

Ușa mamei descuieți!

Că mama v-aduce vouă:

Frunze-n buze,

Lapte-n țâțe,

Drob de sare

În spinare,

Mălăieș

În călcăieș

Smoc de flori

Pe subsuori.”

Cred că vă gândiți: oare ce-mi veni să scriu celebrul cântecel din povestea “Capra cu trei iezi”?! Oi fi revenit cu gândul la copilărie, la momentele de nostalgie după o perioadă frumoasă din viața oricărui copil?

Da și nu în același timp. Cum așa? Uite-așa, ca-ntr-o poveste al cărui final este necunoscut, dar pe care poți să ți-l imaginezi! Oricum, de un lucru ești sigur: este cu happy end 🙂

În continuare aș vrea să vă spun o poveste magică, despre o expresie fermecată, care sună foarte duios și melodios și anume “Miez de lapte”. Ce ziceți, vouă ce vă inspiră? Unde vă duce cu gândul?

Miez de lapte

De curiozitate, i-am întrebat pe câțiva prieteni la ce se gândesc atunci când aud expresia “Miez de lapte” și uite ce răspunsuri neobișnuit de frumoase și creative am primit:

  1. “Asociez expresia direct cu Lapte de pasăre, cu o umplutură pentru dulciuri, sufleu sau cremă de tort” – M.C.
  2. “Culmea plăcerii” – D.P.
  3. “Caș, adică un fel de telemea numai că suculentă, cu mult zer.” – A.T.
  4. “Lapte de pasăre, bomboane.” – N.N.
  5. “Esența purității” – D.V.
  6. “Dacă mă întrebi ce îmi vine în minte când spun “miez de lapte”, nu m-aș gândi decât la un lapte fin sau la o brânză care nu stă mult la închegat, este proaspătă, ușoară și nu este sărată. După o astfel de gustare, vreau să am o digestie ușoară și să am energie cât să mut următorul munte. Ar fi ideală pentru o zi de luni, cu o vreme bacoviană afară și cu multe lucruri de rezolvat” – C.G
  7. “La calciu – un component esențial pentru scheletul uman ce susține restul țesuturilor și organelor, la fel și în societate – un schelet sănătos susține o societate sănătoasă” – V.A.
  8. “Ma gândesc la cea mai bună parte a laptelui…” – C.I.A.

Cred că e tipul să vă spun și opinia mea legată de această expresie – “Miez de lapte”. Pe mine mă duce cu gândul la o poveste. Dar nu este vorba despre o poveste obișnuită, ci una care se bazează pe fapte reale, din viața unui om simplu, ca mine, ca tine, ca noi. O poveste care începe atunci când ești mic, un bebeluș cuminte care caută sânul mamei, ca ulterior să ajungă în prezent, când alege și ia decizii raționale și are formate deja obiceiuri și un stil de viață sănătos. Este povestea vieții umane. Este începutul care se îndreaptă către o finalitate cunoscută. Dar nu despre finalitate este această poveste, ci despre proces, despre ce faci, cum trăiești și mai ales cu ce intensitate. Se spune că viața trebuie trăită la maxim, însă mă întreb uneori dacă “la maxim” înseamnă de fapt la extreme?! Sunt o persoană care a ales de cele mai multe ori calea de mijloc. Aleg să trăiesc viața la intensitate medie și uit că frumosul stă uneori chiar la extreme – pe vârful unui munte, la mijlocul oceanului sau de ce nu, în miezul lumii, al nopții, al inimii, al unui fruct, al pâinii sau al laptelui.

Îmi place mult laptele, dar și lactatele, în general. “Miezul de lapte” însă mi se pare ceva misterios, enigmatic, ceva plăcut la privire și gust și care îți oferă senzații fascinante, de nedescris.

“Miezul de lapte” este esența, este cea mai bună parte dintr-un întreg, este zona care face dintr-un ingredient obișnuit, unul special.

“Miezul de lapte” mă duce cu gândul la brânza pe care o face mama acasă, din lapte natural, care are un gust plăcut și savuros și este foarte sănătoasă.

“Miezul de lapte” = “Miez de sănătate”!

Articol scris pentru competiția SuperBlog 2013