Tag: statut

Monologul unei genți

Sunt o geantă simplă, dar tare drăguță. Mă mândresc cu alegerea pe care a făcut-o persoana care mă poartă acum. E și ea foarte finuță și elegantă.

Dar recunosc, uneori simt că indiferent cât de încăpătoare sunt, tot nu-i ajunge loc să pună toate lucrurile pe care vrea să le aibă la ea.

Sunt o geantă multifuncțională. Sunt folosită atât pe post de depozit, cât și pentru a păstra în siguranță lucrurile de valoare, nu mai zic de momentul în care plouă sau ninge, cand îmi asum statutul de umbrelă, iar în situațiile periculoase (în cazul unui atac fizic sau furt), devin obiectul-armă salvatoare (atunci chiar e recomand să fiu plină de lucruri greoaie).

Există câteva situații în care mă mândresc de statutul pe care îl am și sunt satisfăcută să știu că viața persoanei care mă deține depinde mine:

–          Îmi place că dintre toate gențile de pe raftul magazinelor pe care le-a frecventat, m-a ales pe mine. Se vede că are gusturi 🙂

–          Îmi place că mă asortează mereu cu pantofii care se potrivesc atât ca stil, cât și ca nuanță – ceea ce înseamnă că uneori mă mai înlocuiește cu alte genți, dar nu mă supăr pentru că știu că, în final, tot la mine revine, are majoritatea pantofilor negri și se potrivesc perfect cu mine 🙂

Geanta

(Sursa)

–          Îmi place că se mândrește atunci când mă poartă: are postura dreaptă și mă ține foarte elegant pe mână;

–          Îmi place că mă apreciază pentru senzația de feminitate pe care i-o ofer atunci când completez o ținută perfectă. În general, gențile originale o fac să se simtă mai feminină. A văzut una de curând, marca Reeija, pe care și-o dorește, însă până o cumpără, mă bucur eu de acest statut;

Geanta Reeija

(Reeija)

–          Îmi place că uneori e creativă – dacă ajunge în parc și nu găsește o bancă pe care să se așeze, mă folosește pe post de scaun. Decât să se îmbolnăvească, mai bine mă sacrific eu: mă prăfuiesc, mă decolorez etc., dar măcar știu că este bine 🙂

–          Îmi place să știu că pot să o protejez fie când condițiile meteorologice sunt nefavorabile, fie când  se află într-o situație periculoasă;

–          Îmi place foarte mult momentul în care duc surprize sau cadouri pentru prietenii ei. Știu că în ziua respectivă e și ea încântată și eu fericită că întru-un fel contribui la perpetuarea stării pe care o are;

–          Îmi place că pot fi utilă: duc atât lucurui de valoare (cheile de la casă, portofelul, cardul etc.), cât și cele de care are nevoie în ziua respectivă. Practic, viața ei depinde foarte mult de mine. Dacă aș dispărea, ar pierde lucruri importante din viața ei;

–          Îmi place că sunt alături de ea indiferent că este tristă sau fericită, că a avut o zi bună sau mai puțin frumoasă, că afară plouă sau este soare;

–          Îmi place că stiu toate secretele ei, toate trăirile prin care trece, că sunt martoră la toate discuțiile pe care le are cu prietenele ei.

Dacă ar fi să-mi dau un statut sau o funcție pentru ceea ce fac, cred că aș opta pentru cea mai apropiată prietenă (și simt că și ea ar fi de acord cu asta). Indiferent că mă poartă deja de 4 ani și sunt un pic rufoasă, veche, zgâriată, decolorată, faptul că mă aflu aproape în fiecare zi alături de ea și asist la toate momentele importante sau comune din viața ei, reprezintă pentru mine cel mai important lucru. Un prieten adevărat asta face: este alături de tine și la bine și la rău :).

Articol scris pentru competiția SuperBlog 2013

Pe merit sau în funcție de mediul de rezidență?

Oare care dintre cele 2 opțiuni ar fi mai corectă și mai obiectivă: oferirea burselor de studiu pentru rezultatele obținute la examene sau în funcție de mediul de rezidență?

În funcție de merit, răspund eu fără să iau în calcul a doua opțiune. Mi se pare corect și de bun simț să ni se ofere burse de studiu pentru rezultatele oținute, pentru efortul depus și conștienciozitatea noastră, fără a se lua în calcul statutul nostru social sau mediul de rezidență.

invatamant

(Sursa)

Ce s-ar întâmpla însă dacă am lua în calcul și acest aspect?

Înainte de a răspunde la această întrebare aș vrea să vă spun de unde își trage rădăcinile ideea de a oferi burse de studiu: de la formarea statului național, când copii de boieri primeau burse pentru a studia în străinătate. Iar ideea de a susține finaciar un student  i-a venit unui tânăr columbian, care în anii de ’40 i-a cerut unui miliardar un împrumut pe care i-a promis că îl va întoarce când va termina studiile prin faptul că va lucra pentru el.

În România, tinerilor li se acordă şanse egale şi acces echitabil la studiile universitare, adică: șanse egale pentru toți, șanse reale pentru cât mai mulți și șanse suplimentare pentru defavorizați.

În urma unor studii cu privire la accesul în învățământul superior, s-a constatat că circa 40% din studenții din România sunt persoane care locuiesc în mediul urban și doar 4% în mediul rural. Un procent extrem de mare am putea spune.

Pentru a reduce accest decalaj și a crește procentul tinerilor din mediul rural care urmează cursurile unei facultăți, ar trebui luate câteva măsuri. Aici intervine cea de-a doua opțiune de care spuneam în introducerea acestui articol: acordarea burselor de studiu în funcție de mediul de rezidență. Nu afirm că trebuie să fie acordate burse de studiu doar pe acest criteriu. Din contra, consider că trebuie luate în considerare mai multe criterii: trebui să ținem cont și de statutul social al tânărului, notele obținute la Bacalaureat și media obținută în anii de liceu.

invat

(Sursa)

Totodată, pentru creșterea accesului  tinerilor în universitățile românești, ar trebui să existe posibilitatea de a face împrumuturi în RON asigurate de stat și oferite prin intermediul băncilor. Existența unui program precum acesta ar reprezenta un pas în plus făcut în ceea ce privește accesul tinerilor în universitățile românești, dar ar avea și consecințe pozitive asupra responsabilizării tinerilor.

To be continued…