Tag: traditie

Atelierul Comsa – 100% romanesc

La inceputul saptamanii va povesteam despre o campanie “Produs in tara ta” care s-a lansat de curand si pe care o sustin si imi doresc sa aiba cat mai multi adepti. Consider ca trebuie sa incurajam economia romaneasca si sa achizitionam produse realizate in tara, care pe langa faptul ca sunt foarte bune (gust, calitate, pret etc.), ne reprezinta.
Astazi vreau sa va prezint un proiect social made in Romania, care pune in centrul atentiei frumusetea, creativitatea si originalitatea si promovarea motivelor traditionale romanesti . Este vorba despre Atelierul de Creatie Comsa, care tocmai s-a deschis in cadrul unui parteneriat cu Hellen Concept Store. Este un concept inovator de intreprindere sociala, dezvoltat prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, cofinantat din Fondul Social European, care urmareste promovarea talentului si frumusetii romanesti, mizand si pe implicarea comunitatii.
Deschidere atelier Comsa (1)
Am participat si eu la lansarea prime colectii-capsula “In Mood for Vintage” by COMSA, unde am ascultat cu drag povestile din spatele brandului şi am admirat creatiile speciale si piesele vestimentare unicat, care imbina stilul minimalist cu cel baroc, prin crearea unor tinute elegante cu aer retro. Astfel, croieli si modele simple, ce urmaresc cu succes liniile feminine delicate, s-au intalnit cu rafinamentul elementelor baroce, aplicate sub forma de broderii pe rochiile midi sau lungi si pe jachetele în tonuri acvatice.
Comsa and Sofia
Prin piesele vestmimentare din colectia “In Mood for Vintage”, creatoarea Ana Maria Besleaga pune in valoare exact latura de arta clasica a broderiei. O arta prin care tinutele au fost dintotdeauna decorate, innobilate si personalizate, de-a lungul intregii istorii a vestimentatiei, conferind hainelor unicitate si o tusa de glam, fara insa a le incarca in exces.
Creatiile COMSA sunt disponibile spre vanzare în Hellen Concept Store, pe str. George Enescu nr 8A, ca si pe www.ateliercomsa.ro si pe facebook.com/Atelier-Comșa.

 

DESPRE ATELIERUL COMSA:

Atelierul de creatie vestimentara si broderie Comsa isi propune promovarea motivelor traditionale romanesti – atat prin broderie, cat si prin croielile si patern-urile etno, care readuc in actualitate si reinterpretează portul popular romanesc.

“Pentru ca nimic nu se pierde, ci se reinventeaza, Atelierul Comsa isi propune sa stabileasca noi reguli in materie de New Age Branding. Despicand firul traditiei in patru, am creat concepte si linii noi, ce se vor mula perfect pe viziunea si nevoile constiintei feminine moderne.”, declara Chris Constantinescu, Managerul Proiectului Comsa.

Proiectul si-a propus inca de la inceput sa colaboreze cu tineri designeri romani talentati si sufletisti, care s-au alaturat deja acestui concept social inovator, beneficiind astfel, de sprijinul si serviciile unui atelier profesional de croitorie. Echipa are, de altfel, cate un designer dedicat, care sa creeze modele unicat pentru fiecare client in parte, oferindu-i acestuia o legatura permanenta si personalizata pentru propria comanda. Nu in ultimul rand, proiectul este unul de economie sociala, prin infiintarea atelierului creandu-se  in comuna Cornetu 8 noi locuri de munca pentru persoane din grupuri vulnerabile.

   

“Zestrea Mamei” by Mamushka

Frumosul este definit de fiecare în felul său. Viorica Balan Pușcaș a ales să-l imortalizeze păstrând tradițiile locale. Mamushka dă viață lucrurilor vechi, care nu și-au pierdut din valoare și frumusețe și care aduc fericire și zâmbete pe fețele oamenilor ce ajung să le poarte sau să le admire. Lucrurile realizate de bunica Vioricăi și refăcute de ea cu multă pasiune au ajuns deja în multe țări din Europa, iar traseul lor nu se oprește aici. Cum a început Mamushka această “aventură” în lumea frumosului mi-a povestit într-un interviu special, pe care vă invit să-l citiți mai jos 🙂

Mamushka

SoF : Ai crescut într-o familie care ți-a transmis iubirea față de frumos și tradiții culturale. Care sunt obiceiurile locale pe care le admiri în mod deosebit?

Mamushka: Recunosc că nu sunt o fană a tuturor tradițiilor și obiceiurilor din Moldova. Ba din potrivă, mi se par prea multe, învechite și exagerat de pompoase, cum ar fi nunțile, cumătriile sau înmormântările. Însă ceea ce apreciez cel mai mult la neamul nostru este obiceiul de a se aduna grămadă, la aceiași masă. Am crescut într-o familie unde cina se lua la o masă mare împreună cu toată familia. În weekend sau de sărbători primeam musafiri sau mergeam în vizita la cei apropiați, eram toți împreună. Așa îmi amintesc  eu de casa și de sărbătorile de acasă și asta vreau să vadă și copilul meu. Moldovenii sunt foarte primitori și generoși cu musafirii lor. Asta îmi place cel mai mult și cu asta chiar mă mândresc.

SoF : Bunica ta avea o pasiune pentru a țese covoare? Ai învățat și tu de la ea?

Mamushka: Da, bunica mea a țesut mult în viața ei.  A țesut mult cand era copil, împreună cu mama ei,  pentru a-și face zeste și dupa ce s-a măritat a continuat să țese pentru zestrea mamei mele. De-a lungul vremii a țesut multe covoare și prosoape. I-a plăcut enorm să facă lucruri frumoase pentru casă. Pe lângă țesut mai știa foarte bine să coase la mașină, să croșeteze și să tricoteze. Mama mea a învățat de la ea și eu de la mama. Regretul meu cel mai mare este că nu am învățat să țes covoare . Mi-o amintesc pe bunica cum își punea vara războiul într-un șopron și țesea, doar că, din păcate, eu nu eram interesată pe-atunci să învăț și asta.

SoF : Decizia de a reutiliza covoarele care s-au învechit și de a le da o nouă valoare ai luat-o ca urmare a faptului că vrei să păstrezi măcar o parte din creațiile bunicii tale?

Mamushka: Cum am mai spus, bunica mea a țesut foarte multe covoare. O parte au rămas în casa unde a trait, iar cealaltă parte le-a primit mama mea când s-a căsătorit. Vreau să menționez că în zona de unde vin eu covoarele cele mai frumoase erau țesute din lână și nu erau atât de groase ca cele țesute în bețe, care sunt specifice altor zone. Bunica mea le zicea covoarelor mari “poloage », iar celor înguste și lungi, « peretare ». Locul lor era pe perete și nu pe podea. Pentru podea se țeseau carpetele înguste și lungi, în dungi colorate, care nu erau din lână, ci din cârpe. Astfel hainele vechi se reciclau și se refoloseau. Mulți ani covoarele bunicii au stat la noi în casă pe pereți. Însă cu timpul “moda” s-a schimbat. Mama le-a dat jos și a pus tapet în locul lor. Covoarele însă au fost așternute pe jos. Îmi amintesc și acum cât suferea bunica mea atunci când venea în vizită și vedea acele covoare așternute sub picioare. Își amintea de fiecare dată despre fiecare în parte : când l-a țesut, în câte fire era făcut și cine a ajutat-o. Într-un final acele covoare au fost înlocuite cu altele noi și moderne, ele fiind « aruncate » într-o debara. Vara trecuta fiind acasă la mama, am găsit teancul de covoare vechi și uitându-mă mai atent la ele am descoperit că unele, pe partea din față, erau decolorate, urâțite și chiar roase de molii, însă pe partea din spate își păstrase perfect culorile. Culori superbe, aprinse. Și m-am gândit că trebuie neapărat să fac ceva cu ele, pentru că este păcat să le las să se distrugă complet. Era munca bunicii mele, care nu mai este printre noi și care ar fi suferit să le vadă distruse.

SoF : Care au fost pimele creații pe care le-ai făcut? S-au bucurat de admirația celor din jur?

Mamushka: Prima traistă am făcut-o pentru mine. Mi-a venit repede aceasta idée pentru că la un moment dat, fiind în liceu, eu mi-am mai făcut o astfel de traistă dintr-un palton vechi. Am purtat ulterior geanta până la sfârșitul liceului. Eram foarte mândră pe atunci de traista mea, pentru că era frumoasă și nu mai avea nimeni ceva similar. Când lucram la prima traistă, eram convinsă că va fi admirată, însă nu mă gândeam că va avea un așa succes și va fi atât de apreciată.

Peste câteva luni m-am întâlnit în București cu prietena mea Gabi Urda, care este o cunoscătoare în domeniul modei și al frumosului, care imediat a observat traista mea. I-a făcut o poză și a postat-o pe Facebook. Așa a fost remarcată de multe femei, care și-au dorit să aibă și ele o traistă de la Mamushka.

Mamushka

 SoF : Traista de la Mamushka este ideală pentru…?

Mamushka: Pentru oricine iubește și apreciază motivele tradiționale și dorește să aibă o geantă practică, încăpătoare, realizată manual și care poate spune o poveste. De exemplu povestea țării noastre și cea a femeilor din Moldova, care au știut mereu să facă lucruri minunate.

SoF : Cât costă o traistă de la Mamushka și cum poate fi achiziționată?

Mamushka: Prețul unei traiste este de 150 ron și poate fi comandată printr-un mesaj pe pagina de Facebook Mamushka sau pe pagina mea personală – Viorica Balan Pușcaș.

SoF : Ce planuri de viitor ai? Îți propui să extinzi mica afacere și să transmiți, prin creațiile tale, tradițiile locale?

Mamushka: Pe lângă traiste aș vrea să mai fac și gentuțe plic (clutch), care să fie potrivite pentru evenimente mai speciale și pentru femeile « fashioniste », care își doresc un accesoriu mai deosebit. De asemenea am și niste idei de haine, cu aplicații de pe covoare.

Mamushka

 

Mamushka

Pentru viitor mi-am propus să salvez cât mai multe covoare vechi de la distrugere și să le redau o nouă viață și valoare, chiar dacă sub o altă formă. Știu bine câtă muncă au depus bunicile și străbunicile noastre făcând aceste lucruri minunate de aceea doresc ca toată lumea să vadă și să admire frumosul care vine din Moldova. Sunt convinsă ca bunicile mele ar fi foarte mirate și mândre să știe că părți din covoarele la care au lucrat atât de mult sunt admirate la Paris, New York, Sofia, București, Chișinău și în multe alte orașe ale lumii.

SoF : De ce Mamushka?

Mamushka: Fiind din Republica Moldova, vrem nu vrem suntem asociați automat cu ideea că știm limba rusă. În România rusa fiind o limbă mai exotică, anumite cuvinte sună foarte interesant, (ca de exemplu babushka). De aici le-a și venit ideea colegilor mei de facultate din București să îmi zică Mamushka, eu fiind și mai mare ca vârstă decât ei.  Astfel, în urmă cu 6 luni, când am decis împreună cu prietena mea Ada să producem sisteme de purtat copii, ne-am gândit că Mamushka ar fi potrivit pentru un nume, mai ales că eu acum chiar sunt mămică.  Așa a apărut soft-taiul Mamushka pe care îl fac impreună cu hainedealaptat.ro.  Traistele și gențile din covoare se numesc “Zestrea Mamei” by Mamushka.

Operațiunea "Mărțișorul"

De câteva zile mirosul ademenitor și plăcut al florilor a invadat toate ieșirile de la stațiile de metrou, iar combinația de culori alb-roșu, alături de pietricelele sclipitoare, au format un șir indian de la care nu vrei să te abați. Toate aceste semne ne indică faptul că suntem în luna lui mărțișor, că vine PRIMĂVARA.

Fiecare o întâmpină în felul său. Eu am ales în acest an să port mărțișor la piept, să dăruiesc mărțișoare realizate manual și să fac ceva special pentru câțiva necunoscuți.

Operațiunea “MĂRȚIȘORUL” a început cu o zi înainte de 1 martie, când m-am pus pe treabă pentru primul pas al acțiunii.

Pas 1: Am organizat un workshop de făcut mărțișoare, la care le-am invitat pe prietenele mele și am făcut împreună câteva creații. Acesta este rezultatul:

Martisor

 

Martisor

 

Martisor

Pas 2: Am dăruit primele mărțișoare prietenelor care au participat la atelier, iar pe 1 martie și la celelalte 🙂

Pas 3: Am ales 20 de felicitări, care au imprimate flori de primăvară;

Pas 4: Am scris pe plic mesajul: “Pentru tine. Da, ai citit bine! Chiar este pentru tine :)”

Martisor

Pas 5: Am pus în plic felicitarea și un mărțișor;

Pas 6: Am ieșit afară să împart felicitările și mărțișoarele oamenilor necunoscuți. M-am oprit mai întâi la două doamne care se relaxau pe o băncuță în parc, am lăsat apoi un plic pe o băncuță lăturalnică a străzii principale, m-am apropiat și de trei doamne mai în vârstă, apoi am bătut la geamul băiatului care închiriază biciclete. Am mai “deranjat” și  o domnișoară care citea concentrată o carte, am coborât ulterior la metrou și am lăsat un plic pe scaunul pe care am stat, iar altul pe unul dintre scaunele din stația Apărătorii Patriei;

Pas 7: Am admirat  zâmbetul de pe chipurile oamenilor, dar și cuvântul MULȚUMESC, spus cu un pic de scepticism la început, dar completat cu un zâmbet sincer după ce deschideau plicul (am întors de câteva ori capul să văd reacția lor)  🙂

Cam așa mi-am petrecut eu prima zi de primăvară. Tu cum te-ai distrat? Ai dăruit/ai primit mărțișoare?

Am o provocare pentru tine pentru luna martie: te îndemn când mergi să cumperi mărțișoare, să iei unul în plus și să-l dăruiești unui trecător, unei persoane care poate nu are de la cine să primească un mărțișor, unui om al străzii etc. și să-mi povestești în comentariu cum te-ai simțit după ce ai făcut acest gest.

Accepți provocarea?

Iubirea explicata de Elif Shafak

De cativa ani visez sa ajung in Instabul, un oras plin de traditie si contraste. Desi nu am facut inca acest lucru, simt deja ca il cunosc sau cel putin mi-l imaginez vizual, asta datorita cartii “Bastarda Istambulului”, scrisa de Elif Shafak.

Nu stiam de aceasta autoare, care este considerata una dintre marile revelatii ale literaturii turce contemporane. Romanul scris de Elif Shafak a ajuns la mine in urma unei recomandari din partea unei prietene. Mi-a spus ca “daca incep sa citesc una dintre cartile scrise de autoare, nu o sa vreau sa las cartea din mana pana nu ajung la ultima pagina” si asa a fost.

bastarda istanbulului

Subiectul romanului si intamplarile pe care le povesteste, plus amestecul de traditii si culturi (turca, armeana, americana), fac din acesta un deliciu literar, dar si culinar si tursitic. Tipurile de mancaruri traditionale prezentate in roman te vor face sa-ti doresti sa le fi gustat macar o data, iar descrierea Istambului, cu bunele si relele lui, cu strazile inguste si pline pietricele, cu pietele imense si diversificate iti vor provoca imaginatia intr-o calatorie care se va sfarsi in momentul in care fiul risipitor ajunge acasa.

Intriga este construita atat de bine, incat este foarte greu sa-ti dai seama ce se va intampla in continuare. In plus, faptul ca fiecare capitol are nume de fructe, care au o insemnatate in toata povestea, fac si mai interesanta lecturarea romanului.

Dupa ce am citit curioasa romanul “Bastarda Istambulului”, am continuat cu alta carte scrisa de aceasta autoare – “Cele patruzeci de legi ale iubirii”.

Este un roman care imbina prezentul cu trecutul intr-o legatura greu de deslusit la inceput, in care religia are un loc bine definit si conturat, iar Coranului i se ofera insemnatatea care i se cuvine. Cu pilde din experientele personale povestite de Shams, omul care are rolul de a transmite mai departe cele patruzeci de legi ale iubirii, cu poezii spuse de marele Rumi din Conya, cu dovezi de iubire capabile sa schimbe oameni si decizi care ajunge sa distruga o familie pentru a o crea pe alta – toate sub umbrela celui mai important sentiment: IUBIREA.

“Iubirea nu poate fi lamurita. Poate fi doar traita.

Iubirea nu poate fi lamurita, si totusi lamureste totul “