Vizitam mamica si bebelusul la spital sau nu?

Pana de curand, tot auzeam de la rude sau prieteni ca nu este bine sa vizitezi proaspata mamica la spital. Printre explicatii erau urmatoarele: ca abia a nascut si este extenuata, ca vii cu microbi, ca mamica are nevoie sa se odihneasca etc.

Insa acum, dupa ce am nascut, pot sa ma pronunt si eu pe acest subiect. Dragilor, duceti-va in vizita la mamica si bebelus cat stau la spital! Acesta este sfatul meu pentru voi. Chiar daca eram obosita dupa nastere si abia asteptam sa-mi vad baietelul si sa petrec timp cu el, un gand bun, o imbratisare, un zambet, un compliment etc., sunt binevenite oricand, dar mai ales dupa nastere. 🙂

Despre experienta nasterii va voi povesti intr-un articol separat, pana atunci insa vreau sa va spun cateva lucruri despre perioada imediat urmatoare. Dupa nastere, am fost transferata intr-un salon pentru nou-nascuti, prevazut cu 2 paturi. In salon mai era o proaspata mamica, careia i se explica cum e cu alaptarea. Dupa cateva minute, asistenta l-a adus pe Damian. L-am privit atent si plina de emotie, apoi l-am luat in brate. Era atat de mic si de firav, atat de dragut si de scump.

Damian

Desi nu aveam inca laptic, am decis sa-l pun la san. Dupa prima experienta am zis ca daca asta inseamna sa alaptezi, atunci va fi foarte simplu. Practic Damian se juca cu sanul meu. Ulterior am simtit cu adevarat “falcutele” infometate ale lui Damian si durerea alaptarii. Dar nu am renuntat!

Insa, revenind la tema acestui articol – vizitele la spital, in primele zile Damian mai mult dormea decat manca. Iar eu stateam in cea mai mare parte a timpului si il priveam. Desi eram obosita si voiam sa dorm, nu reuseam. Simteam nevoia sa il veghez. Dar si sa comunic cu cineva drag. Sa-i povestesc despre bebelusul meu scump, despre experienta nasterii si alaptare.

Fizic nu ma simteam prea bine, dar era ceva suportabil. Nici emotional nu eram foarte ok. Ma uitam in oglinda si vedeam toate petele care imi aparusera pe fata, eram palida si parca fara pic de energie. In plus, burtica se evidentia de sub camasa de alaptare, iar sanii dureau la atingere materialului moale. In aceste momente, aveam nevoie de imbratisarea calda a sotului meu, de vorbele dulci ale mamei, de complimentele si sprijinul prietenilor mei, care stiu cum sa ma faca sa zambesc. Aveam nevoie sa simt iubirea celor dragi, iar prezenta lor era ceva de care m-as fi bucurat. Si asta am si facut!

Prietenii mei au venit in fiecare zi in vizita la mine. M-au surprins cu o floare, un compliment, un gest frumos (mi-au gatit, mi-au adus jucarii si lucruri frumoase pentru Damian, 2 reviste ca sa ma relaxez), o imbratisare calda si multe ganduri bune. Am petrecut cateva minute cu fiecare, dar a fost suficient. Cred ca daca nu veneau deloc la mine, timpul petrecut in spital nu ar fi fost asa placut.

Asadar, in final, va indemn sa fiti alaturi de prietenele voastre care au devenit mamici. Puteti incepe cu un sms/ un mesaj privat/ un telefon si intrebarea daca este ok sa le faceti o vizita in spital. Sunt sigura ca majoritatea vor spune DA. 🙂

 

P.S: Daca alegeti sa ii oferiti proaspetei mamici in dar un buchet de flori, alegeti ceva fara miros 🙂

comments

Adauga comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *