Tag: Bucuresti

Exit room: evadam sau… nu?!

Hai sa evadam din Siberia! La propriu! Cu gandul acesta m-am trezit duminica trecuta si m-am dus la Exit room, motivata fiind sa gasesc cheia care va deschide usa bazei militare parasite din Siberia, Irkutsk. In mintea mea, aveam un avantaj major din start la acest escape room: stiam limba rusa, prin urmare ma asteptam sa-mi fie mai usor.

Asa ca, alaturi de 5 super colegi de echipa, ne-am asumat roluri de spioni pentru 1 h si am aterizat in Siberia.

In Siberia e frig, simti raceala specifica zonei imediat ce treci pragul bazei militare rusesti. Incaperea arata simplist, avand ca decor multe lucruri din fier, harti si celebra uniforma specific ruseasca. Rusii stiu cum sa ascunda o dovada, asa ca procesul de cautare al indiciilor pentru a o gasi, a fost ingreunat de acest lucru. Totusi, nu ne-am lasat intimidati de asta. Pana la urma eram si  noi spioni, asa ca ne-am pus la contributie toate abilitatile si am cautat peste tot pana am gasit usor, usor indiciile. Cei drept am sarit peste cativa pasi, ne-a ajutat faptul ca stiam limba rusa, dar asta nu este intotdeauna in avantajul jocului. Totusi, intr-un final, Siberia ne-a venit de hac. Aflati sub presiunea timpului si cu gandul ca baza militara va fi demolata din minut in minut, ne-am impotmolit spre final si acolo am ramas pana s-a deschis usa.

Camera Siberia, spre deosebire de alte escape room-uri are un indiciu la care nu ne-am fi gandit niciodata, iar acest lucru ne-a ingreunat iesirea. Insa, pe de alta parte, acest lucru o diferentiaza de alte escape room-uri. Este si o camera mai dificila din cate ne-au spus proprietarii Exit Room. Insa, daca esti foarte atent si lucrezi in echipa, ai toate sansele sa evadezi 🙂 Succes!

Exit Room

Tot la Exit Room am intrat si in camera Moulin Rouge, in care am incercat sa gasim secretele celebrei dansatoare Lola. Ma asteptam sa fie usor de evadat. Pana la urma era vorba de viata si secretele unei femei si noi eram 3 domnisoare in echipa. Per total nu a fost greu. Unul cate unul, indicile ne-au dus la seiful care avea cheia unde erau pastrate secretele din viata tumultoasa a Lolei, insa exact acolo ne-am oprit. Am stat 15 minute cu ochii “in soare” pentru ca nu gaseam lucrul care ne-ar fi ajutat sa deschidem seiful. Si culmea, nu era deloc greu sa-l gasim! Pana la urma, Lola ne-a facut-o!

Exit Room

Daca vrei sa evadezi din cele 2 camere de la Exit Room, sfatul meu este sa fii foarte ATENT. Exact unde nu te astepti sa gasesti nimic, acolo este ceva important, care te va ajuta sa evadezi! Sa se la se cu evadare!

 

Decod3 Rooms: sa evadam, zic!

Saptamana trecuta mi-am inceput weekend-ul cu un maraton de 3 escape room-uri, la Decod3 Rooms. Este prima mea experienta de acest fel si a fost… FENOMENALA 🙂

Alaturi de 5 oameni motivati si dornici sa evadeze, m-am distrat, m-am consumat, m-am agitat, dar am si invatat lucruri noi. Fiecare experienta la un escape room este diferita si desi ai impresia ca va fi simplu pentru ca ai mai iesit si din alte camere, nu este deloc asa.

La Decod3 Rooms am evadat din trei camere: The Tomb (40minute si 1o secunde), The Frameup (25 minute si 46 secunde) si Serial Killer (51 minute si 21 secunde). Pana acum timpul de 25 minute si 46 de secunde este cel mai bun obtinut la un escape room.

Decod3 Rooms

(Sursa)

Camera The Tomb este decorata in stil egiptean si are urmatoarea poveste: esti un arheolog care a descoperit un mormant egiptean in care ai ramas blocat alaturi de echipa ta si ai la dispozitie o ora sa iesi pana ramai fara oxigen. Vei avea multe indicii care te vor ajuta sa evadezi, insa si abilitatile de bun “sapator/cautator” sunt indispensabile aici.

Noi am reusit sa iesim la timp din mormantul care ne-ar fi adus moartea. Tu ai putea? Iti recomand sa intri in The Thomb sa incerci pe propria piele cum este sa desluseti puzzle-ul care va deschide usa mormantului egiptean.

In camera The Frameup esti prietenul detectivului Smith si ai la dispozitie o ora sa gasesti indiciile care arata ca el nu este vinovat de realizare unei crime. Vei reusi? Noua nu ni s-a parut foarte dificil. Tocmai de aceea am si obtinut un rezultat bun, foarte apropiat de cel pe care l-a avut echipa care detine recordul (a evadat in 20 de minute).

Camera Serial Killer este mai greoaie, dar si foarte interesanta. Pe langa decorul care parca este desprins dintr-un film de groaza, faptul ca din start esti incatusat de bara, fiind pus in situatia de a te elibera mai intai, face evadarea si mai provocatoare. Dupa ce te eliberezi din catuse trebuie sa gasesti indiciile care te ajuta sa iesi din camera inainte sa devii victima criminalului care omoara cu sange rece, despre care ai auzit zilele trecute la stiri.

A fost o adevarata provocare sa iesim din Serial Killer, mai ales pentru ca stiam din start ca este o camera din care se evadeaza mai greu (in jur de 20% dintre persoane reusesc sa iasa din camera). Dar am reusit! Ultimul indiciu ne-a ingreunat evadarea, dar macar am invatat cum sa folosesc o metoda de comunicare veche, dar inca foarte actuala.

Decod3 Rooms

La final, am plecat de la Decod3 Rooms plina de energie si fericita ca am reusit sa evadez alaturi de o super echipa, din toate cele 3 camere.

 Daca nu ai fost pana acum la un escape room, iti recomand sa incepi cu The Frameup si apoi sa continui cu celelalte doua camere. Spor la evadat!

Seneca Anticafe – anticafeneaua Bucurestiului

Imagineaza-ti un loc primitor, luminos, plin de culoare si multa cultura! Asta este prima impresie pe care mi-a lasat-o Seneca Anticafe.

Am auzit de aceasta cafenea acum cateva saptamani si mi-a atras atentia oferta lor: platesti timpul (8 Ron/h) si nu consumatia pe care o faci. Este o idee interesanta, un concept binecunoscut si implementat In multe tari, iar acum si la noi. Mi-am propus sa ajung neaparat la ei, sa incerc aceasta noua experienta.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cum am pasit pragul cafenelei, ne-a intampinat o domnisoara care ne-a rugat sa ne alegem un semn de carte cu personajul preferat (filozof, scriitor etc.). Dupa ce ne-a explicat cateva reguli de baza, am fost si am ales locul unde urma sa stam si sa ne relaxam.

Ulterior am inceput sa explorez fiecare coltisor al cafenelei, sa vad cum a fost gandit acest loc inedit si ce poti sa faci aici. Exista cateva lucruri care mi-au atras atentia:

  • Biblioteca acestei cafenele, care are carti pe gustul tuturor. Ttrebuie doar sa cauti ce te intereseaza sau ce ti-ar placea sa citesti;

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

  • Oricine are un proiect de facut sau vrea sa se documenteze pe o anumita tema, exista un spatiu special amenajat, care are cateva calculatoare unde poti accesa internetul;
  • Daca la un moment dat vrei sa te relaxezi, ai la dispozitie o serie de boardgames-uri din care poti alege preferatul tau;
  • Cafeneaua poate deveni oricand biroul tau. Daca ai un job care iti permite sa lucrezi din alta parte decat la birou, poti veni cu laptop-ul aici;

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

  • Daca vrei sa organizezi un workshop sau vrei sa faci o proiectie de film, exista o scena si un amfiteatru special pentru asta;
  • Iar atunci cand ai nevoie de liniste, camera separata este locul ideal pentru tine.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Oameni cu bun simt vin la Seneca Anticafe din mai multe motive: este un loc creativ si un mediu perfect pentru a-ti petrece timpul liber in mod util sau pentru a lucra. Te poti relaxa in timp ce citesti o carte, socializezi sau lucrezi. Iar cand obosesti sau ai nevoie de o pauza, la bucatarie poti gasi mereu un ceai cald, dulciuri sau fructe.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

“Nimic nu ne apartine. Doar timpul este la nostru” – este scris pe unul dintre peretii cafenelei si eu sunt intru totul de acord. Noi alegem cum sa ne petrecem timpul, de noi depinde daca facem ceva productiv sau nu.

Tu ce alegi?

Cutreierând Bucureștiul

Azi am cutreierat străduțele Bucureștiului la întâmplare. Am hoinărit timp de câteva ore partea de sud-est a orașului, într-o după-amiază parcă amorțită de starea vremii și picăturile de soare care răzbăteau din când în când norii fumurii.

Era o liniște mortală. Capitala era goală, iar străzile pustii. Mai auzeai uneori sirena ambulanței sau vreun tramvai rătăcit pe șinele scârțâitoare și ruginite.

Totul era atât de deprimant și de trist, încât aveai impresia că locuiești într-un oraș părăsit. Asta dacă luai în calcul tonele de hârtii și lucruri aruncate pe lângă casele gata să se prăbușească. Zburau în voie… fără nici o grijă!

Peste tot case cu arhitectură impresionantă, dar în degradare. Arareori se întâmpla să nu găsești elemente impresionante pe casele de pe străduțele pierdute și încâlcite, care duc spre bulevardele mărețe ale capitalei.

E verde. Copaci înfloriți. Magnolia și plante de toate culorile îți atrag privirea și te trezesc din povestea tristă, dar liniștitoare a unei călătorii care se încheie nicăieri în altă parte decât la Metrou. Și nu la oricare.

Am ajuns la Obor… Toată lumea se înghesuie la fast food-ul așezat strategic. Până și eu mă grăbesc să prind un loc liber la una dintre mesele colorate ascunse de privirile trecătorilor.

Pași în trecut, prezent și viitor într-o singură zi, care se opresc în același loc de care m-am legat de câțiva ani – Tineretului. Dintr-o dată nu mă mai simt singură. Sunt asaltată de privirile și tumultul oamenilor care se grăbesc să ajungă în parc.

Bucureștiul a prins viață.

Colțuri de București

Bucureștiul nu mai este ce a fost odată. S-a modernizat cu trecerea timpului și a devenit, așa cum poate este normal să se întâmple, o metropolă turistică. Monumente, muzee, galerii, palate, săli de teatru și cinema, clădiri, hoteluri, bulevarde, pasajele, poduri, anticariate stradale etc., toate devin puncte de atracție pentru turiștii rătăciți pe drumurile capitalei, dar în același timp locuri comune pentru locuitorii acesteia.

Este un oraș care te întâmpină cu numeroase peisaje arhitecturale, dar și spații comerciale plasate la fiecare colț de stradă (farmacii, piețe, market-uri, schimburi valutare etc.). Este “un amestec de clădiri moderne și case vechi, gata să se prăbușească, îmbibat de un miros dulce-amărui”, după cum îl descrie Neagu Djuvara, văzut prin ochii unei parizience, dar și o zonă în care fiecare colț capătă o însemnătate diferită pentru oamenii care îl populează, pentru provincialii visători care își doresc să locuiască în el sau pentru curioșii care îi trec pragul.

O stradă care în trecut era locul principal de atracție pentru locuitorii orașului, o cafenea care reunea la mesele sale cei mai de vază scriitori și poeți ai momentului, un han care era punct de oprire pentru călătorii sosiți din diverse colțuri ale lumii, au devenit încet, încet, spații obișnuite, cărora nu li se mai dă importanță sau însemnătate. Doar cei care au amintiri legate de aceste monumente sau locuri vorbesc despre ele cu o urmă de regret și păstrează în memorie o imagine care le provoacă stări emoționale pozitive.

Despre stările afective și amintirile oamenilor legate de anumite colțuri ale Bucureștiului se vorbește și în proiectul cultural “Colțuri de București”, inițiat de regizorul Vlad Trandafir. “Colțuri de București” este o colecție de confidențe despre întâmplările și momentele prin care au trecut câteva personalități marcante care au locuit sau locuiesc în capitala României. Adina Nanu, Neagu Djuvara, Dan C. Mihăilescu, Tiberiu Soare, Georgeta Filitti, Marius Constantinescu, Vintilă Mihăilescu, Paul Negoescu, Gabriel Sandu, Laura Marinescu, Romulus Bena, Andra Ilie, Simona Ghiţă și Andrei Mateiu fac o incursiune în trecut și prezent, în istorie și contemporanietate, în odinioară și acum, în amintiri și în momentul de față. Ei împărtășesc din experiența și trăirile lor, povestesc despre locurile care le provoacă cele mai profunde amintiri, își amintesc, își imaginează și retrăiesc acele momente în timp ce le mărturisesc.

„Prietenii sau necunoscuții care se lasă înregistrați de camera mea nu-și scotocesc memoria pentru găsirea celui mai inedit colț de București. Nu despre obiective turistice e vorba, nu facem un inventar de locuri fermecătoare. Ci unul de întâmplări. De scurte istorii, ale fiecăruia, în legătură cu un loc din acest oraș“, afirmă Vlad Trandafir.

Proiectul „Colţuri de Bucureşti” scoate în evidență frumusețea peisajul urban bucureștean, prezentat prin prisma experiențelor oamenilor și a fondului afectiv pe care aceștia îl asemuiesc unor locuri. Orașul capătă o nouă înfățișare în fața vizitatorilor, care acum au acces la o “hartă turistică intimă”, realizată în funcție de afinitatea iubitorilor capitalei pentru anumite locuri și amintirile pe care acestea le provoacă.

Bucureștiul nu mai este privit ca un spațiu destinat turiștilor curioși să exploreze o capitală, parte a fostului bloc Estic. Acesta devine un colț al amintirilor legate de trecut, de civilizație, de istorie, de arhitectură, de oameni. Un colț al experiențelor fiecăruia dintre noi.