Tag: comedie

A Million Ways to Die in the West, guest post Corina Bîlici

Cum este oare să te naști în locul și în timpul nepotrivit?

Dar cu atât mai mult cum e să te și îndrăgostești în acea perioadă? Când duelurile și tâlhăria sunt în floare, când orice te putea ucide, chiar și propriul tău miros. Când violența e la ea acasă și nimic nu e sigur, nici măcar să îți faci o fotografie. Când nici măcar funcția de conducere nu îți garantează siguranța zilei de mâine, d-apoi a întregului mandat?!

În Vestul Sălbatic, unde se înjura chiar și în restaurant, iar apa caldă există doar în legende, unde mijloacele de transport înseamnă un cal și o căruță, apare o misterioasă necunoscută cu o siluetă de invidiat, care mai și trage cu pistolul fără sa rateze.

Cine ar fi fraierul care din propria inițiativă ar renunța la o așa frumusețe? Mai contează că este a altuia, a celui mai bun și temut pistolar din zonă? Poate pe moment, până îți dai seama că nu poți rata o șansă ca asta!

Film

Toate acestea în A Million Ways to Die in the West, filmul care vă arată o grămadă de metode stupide de a muri.

Sunteți curioși să vedeți care sunt acelea? Dați fuga în cinematografe.

 

P.S: Corina Bîlici este autorul 🙂

Vecini de coșmar

“- Cum sunt, tu, noii tăi vecini?
– Păi… tare de treabă.
– Păcat! Atunci hai să vorbim de altceva.”

Am avut tot felul de vecini până acum: de la tipul clasic care nu face nici un pic de gălăgie și care te taxează la fiecare zgomot și e în stare să sară la bătaie cu prima ocazie, la genul care se bucură de viață și te mai și cheamă pe la el să vă distrați împreună doar de dragul de a nu-i face reclamații.

Toți erau haioși în felul lor, însă până la o limită.

Tocmai vecinii sunt și subiectul acestui articol.

Ieri seară am vizionat filmul “Vecini de coșmar”, distribuit de Ro Image, de la care am plecat cu câteva idei în minte:

–          Până unde sau cât ești dispus să accepți, să suporți de la un vecin, mai ales când în viața ta apare o ființă drăgălașă precum este un copliaș?!

–          Ar trebui să existe o limită atunci când vorbim de distracție în timpul colegiului/liceului – perioada în care vrei să trăiești la maxim și simți că ai tot timpul din lume?

–          Cât la sută (%) dintr-o relație ar trebui să fie iubire și prietenie? Oare există o rețetă?!

2 generații diferite, prezentate cu toate atuurile și dezavantajele sale. De la petreceri, glume proaste și ritualuri de inițiere, la plimbări în parc, jocuri copilărești și timp liber de care te bucuri la maxim, toate fac din comedia “Vecini de coșmar” un film plin de umor și haz, dar și o sursă de exclamația când vine vorba de idee de familie și intimitate raportată la viața adolescentină.

vecini_de_cosmar__2014__92dfe2d

FAMILIA și DISTRACȚIA și-au dat întâlnire în filmul “Vecini de coșmar”, unde fiecare și-a scos în evidență cele mai bune arme, ca într-un final să câștige, așa cum ne așteptam de altfel, cea pentru care ne zbatem o viață întreagă.

Seth RogenZac EfronRose Byrne sau mai bine zis liderul excentric, vecinul pașnic și soția tupeistă și-au jucat cu tărie rolurile până la ultima replică. Rose Byrne m-a cucerit cu atitudinea ei de mamă tupeistă, prietenă la nevoie, impertinentă când vine vorba de familie și stingheră în pat.

Am râs, m-am amuzat și m-am relaxat fain la comedia “Vecini de coșmar”, pe care v-o recomand oricând simțiți nevoia să mai ieșiți din rutina zilnică a cuplului perfect.

"Gigolo de ocazie" sau despre magia din viața femeilor

Cine mă cunoaște, știe deja că dacă e să mă uit la un film, aleg comediile.

Îmi place să mă relaxez la un film care mă face să mă doară obrajii de la cât de mult râd. Rămân ulterior cu o senzație de bine și o față visătoare și radiantă. O oră petrecută în fața ecranului, îmi dublează starea de fericire și mă lasă de mult ori să visez sau să asociez ce mi-a plăcut, cu ce s-a întâmplat sau aș vrea să se întâmple în viața mea.

Comediile sunt pe sufletul meu :).

Și dacă tot am deschis subiectul comedii, săptămâna trecută am primit o invitație la comedia “Gigolo de ocazie”, în care joacă celebrii actori Woody Allen, John Turturro, Vanessa Paradis, Sharon Stone și Sofía Vergara.

Fading gigolo

După vizionarea fimului, mi-a rămas în minte o frază pe care vreau s-o împărtășesc neapărat cu voi: gigoloul este de fapt persoana care “oferă magie femeilor singuratice”. Sau mai bine zis, aduce magie în viața celor singuri. FENOMENAL! Nici că se putea zice mai bine.

Ce să mai, gigoloul, un binefăcător al femeilor singure sau care se simt singure, ajută sexul frumos să-și crească încrederea în sine și orgoliul. Ce scopuri nobile!

M-am amuzat la replicile actorilor Woody Allen și John Turturro, care în acest film se potrivesc perfect, deși uneori ai senzația că relația lor este puțin stângace. Dar tocmai ăsta e și farmecul!

“Gigolo de ocazie”este un film cu o nuanță de stil vechi, la care vă recomand să mergeți oricând aveți chef de o porție de râs.

Până atunci, puteti vedea trailerul filmului aici.

Vizionare frumoasă!

Disco Love

Mii de particule se aprind, ne pătrund toate simțurile și trezesc în noi o emoție care parcă ne dă viață, emană energie capabilă să ne ridice la ceruriri, să ne transpună într-o stare de nedescris, chiar și în cea mai proastă zi, în cel mai rău moment al vieții, aici și acum!

Iubirea! O stare, un sentiment, o atitudine…

O simțim, o adorăm, o dorim, după care ajungem so urâm, s-o disprețuim, s-o desconsiderăm.

Un ciclu firesc al lucrurilor, nu-i așa?!

Ne îndrăgostim, Dezamăgim, Iertăm, Înșelăm, Adorăm, Devenim Geloși etc. și toate acestea sub umbrela IUBIRII.

Tocmai despre acest sentiment și despre eliberare, frustrare și eterna căutare a sufletului pereche este și piesa ”Disco Love” după texte de Yasmina Reza, Olivier Lecot, Jean Dujardin.

5 actori: o starletă turbată, o virgină de treizeci de ani, un Don Juan mic dar eficient și un cuplu căsătorit, cu un copil care nu apare în spectacol, blazat și distant, toate într-o comedie de nota 10.

Disco Love_picture

De la discuții despre sex (“pregătirea-i totul, când ne gândim/referim la sex”,), avansuri (“simt o chimie foarte puternică și foarte ciudată”), gânduri erotice exprimate verbal ( în atmosfera erotică a apartamentul, dezbrăcarea, sărutul, mușcătura gâtului, mâinile pe corpul tău…”) replici aruncate cu indiferență (“am rămas fără cuvinte”), dezvăluiri intime (“mă simt dezbrăcată din priviri”) și răutăți la adresa persoanei (“cred că te-ai măritat cu omul nepotrivit”), toate își găsesc locul și rostul în piesa ”Disco Love”.

Mustrări de conștiință, prejudecăți (“să înșeli o femeie nu e același lucru cu a înșela un bărbat”), disperare și multe lucrușoare care îți aduc zi de zi doza potrivită de tristețe. De ce nu e iubirea ușoară?! Îți plac, îmi placi și gata!

E minunat că uneori mai putem râde… de propria persoană. Căci altfel…?!

Oricum, distracția sexuală rămâne subiectul fierbinte al piesei ”Disco Love”, cu bunele și cu relele ei. Noroc că noaptea șterge tot ce te-a supărat… începi o nouă zi altfel. Și e normal să se întâmple așa!

Și când te gândești ce simplu poate fi… E suficientă o întrebare: Wood you go in bed with me?

Mai multe despre bărbați și femei, iubiri și dezamăgiri, gelozii, obsesii și prejudecăți sau tăcerea specifică unui cuplu, vă las să descoperiți în piesa ”Disco Love”.

Enjoy!

P.S: Merci Emil Călinescu pentru invitație 🙂

Dependența de…cărți bune

Iubesc foarte mult filmele. În special cele care reușesc să transpună o poveste reală atât de bine, încât simți că trăiești sau retrăiești momentele împreună cu personajele sau actorii care joacă în film.

Ador să mă uit la filme care mă fac să mă relaxez, care mă amuză și mă înveselesc. De aceea, adeseori aleg genul comedie, pentru că știu că se încheie cu happy-end și un zâmbet larg pe buzele mele.

Acum 2 săptămâni am avut ocazia să vizionez filmul “Thanks for sharing” – “Tentații (i)rezistibile”, în care se vorbește despre dependențele din viața oamenilor obișnuiți, printre care și dependența de sex.

Inspirată fiind de provocările prin care trece o persoană care se confruntă cu o dependență, m-am gândit să împărtășesc cu voi una dintre cele mai mari dependențe din viața mea. Căci, haideți să recunoaștem: TOȚI suntem DEPENDENȚI de ceva sau cineva (ceea ce este și mai grav).

Dependența mea este una specială, chiar dacă este asociată cu ideea de tocilar: sunt dependentă de cărțile bune și/sau de citit. Articole, editoriale, interviuri, bloguri, cărți de dezvoltare (personală sau profesională), romane etc., toate fac parte din ritualul meu zilnic.

Dependenta de citit

(Sursa)

Am descoperit această dependența în perioada liceului, eram în clasa a 11-a și îmi plăceau la nebunie romanele polițiste scrise de Agatha Christie. Pur și simplu devoram cărțile sale. Eram atât de concentrată atunci când citeam, încât nu auzeam nimic și pe nimeni. Nu acceptam să fiu deranjată în orele pe care le dedicam cititului, mai ales că trebuia să restitui cărțile în 2 săptămâni, pentru că le împrumutam de la Biblioteca Județeană “Gh. Asachi” din Iași (locul care mi-a marcat adolescența) 🙂

Cu fiecare pagină citită dădeam verdicte, făceam supoziții, trăiam și retrăiam clipele și momentele în care se întâmpla ceva rău și de fiecare dată mă lăsam suprinsă de finalul neașteptat.

Ulterior, am început să diversific atât autorii pe care îi citeam (Feodor Mihailovici Dostoievski, Anton Pavlovici Cehov, Stendhal etc.), cât și genul literar, iar în ultimii ani, am investit foarte multe resurse (bani, timp. concentrare etc.) în cărțile de dezvoltare personală și profesională (David Schwartz, Donald Trump, Richard Branson etc.). Am dat prioritate absolută lor pentru că am simțit că am nevoie să mă dezvolt și la acest capitol. Acum însă, fac ușor trecerea către partea spritiuală. Mă informez despre tehnicile de meditație și importanța lor asupra purificării spirituale (de exemplu: “Eat, Pray, Love”, de Elizabeth Gilbert).

Poate vă întrebați de ce sunt dependentă de citit, când aș putea să fac altceva?

Răspunsul este foarte simplu:

– îmi place să citesc

– lectura mă relaxează

– mă ajută să-mi dezvolt cultura generală, să-mi îmbogățesc vocabularul

– mă ajută să-mi dezvolt emisfera dreaptă (creativitatea, imaginația etc.)

– mă face să evadez pentru câteva clipe într-o altă lume, mai bună, mai frumoasă, mai surprinzătoare, o lume de vis 🙂

– îmi exersez memoria

Dacă nu citesc o zi, simt că am ratat să fac ceva important, simt că lipsește ceva, că cele 86.400 de secunde au trecut în zadar.

Dependenta

(Sursa)

Închei acest articolul cu un îndemn către voi, cititorii mei: transformați lucrurile care vă plac în dependențe și eliminați-le pe cele care vă fac rău. Și nu uitați: sunt atâtea dependențe care așteaptă să fie “descoperite”, nu trebuie decât să alegeți 🙂

Succes!

Articol scris pentru competiția SuperBlog 2013