Tag: iubire

Iubire Radioactivă: Grand Central

Pregătește-te să fii contaminat de “Iubire radioactivă”, la propriu! Acesta este mesajul pe care trebuie să îl ai în minte atunci când mergi la vizionarea filmului francez “Iubire Radioactivă: Grand Central”, de Rebecca Zlotowski.

Iubire radioactiva: Grand Central

Filmul prezintă povestea unui tânăr, Gary, care este în câutarea unui loc de muncă. Pentru a câștiga banii necesari pentru un trai decent, Gary se angajează la o centrală nucleară. Trece printr-un proces de recrutare care îi dă câteva emoții, însă într-un final primește legitimația care îl va ajuta pe de o parte să obțină bănuții de care are atâta nevoie și, pe de altă parte, să o întâlnească pe Karole, blonda care l-a cucerit din primul moment.

Și uite-așa, într-un mediu în care moarte te paște la orice colț, se naște o idilă, o poveste de dragoste toxică, tulburătoare și apăsătoare, dar frumoasă și emoționantă.

Triunghiul amoros format din Gary, Karol și prietenul ei devine pe parcurs o sursă de tensiuni și conflicte, iar Karol fiind prinsă la mijloc, este nevoită să ia o decizie. Ce a ales frumoasa actriță, vă invit să descoperiți în film. Între timp, aș vrea să vă spun că Léa Seydoux (Karol) te fascinează prin felul ei de a fi, prin naturalețea și simplitatea ei. Nu degeaba a fost etichetată de curând drept “noua revelație a Hollywood-ului”. Are o prezență impunătoare, dar plăcută și seducătoare.

Iubire radioactivă: Grand Central va rula la cinema Elvira Popescu, Union, Grand Cinema Digiplex, Movieplex, în Cluj Napoca la Cinema Victoria, în Tîrgu Mureș la Cinema Arta, în Constanța la Cityplex, în Craiova la Cinema Modern, în Botoșani la Cinema Unirea, în Iaşi la Cinema Republica, în Deva la Cinema Patria și în Piatra Neamț la cinema Dacia.

Filmul este lansat în România cu sprijinul  Tv5Monde.

 

 

 

"Dincolo de bine, dincolo de rau. Despre iubire", de Aurora Liiceanu si Alice Nastase

“Am cautat alte si alte senzatii. Am fugit de acasa pretinzand libertate. Am sarutat fara noima. Am imbratisat fara rost. Dar m-am intors, de fiecare data, spasita, la cel pe care il iubeam”.

2 autoare, cu 2 abordari care se completeaza semneaza titlul cartii “Dincolo de bine, dincolo de rau. Despre iubire” (publicata la editura Nemira&Co). Aurora Liiceanu si Alice Nastase vorbesc despre IUBIRE, despre relatii, sentimente, trairi si despartiri, fiecare in stilul ei, aducand in prim plan o perspectiva diferita.

Alice Nastase ne incanta cu o abordare vioaie, din experienta proprie. Vorbeste despre iubiri fara granite, dezamagiri pana la lacrimi, clipe de extaz, momente de amor si amintiri care raman vii pana azi. Ironizeaza pana la extrem bucati din momentele traite, le caramelizeaza cu invatamintele pe care le-a tras si se amuza, facand comparatii, amintindu-si cu zambetul pe buze de experientele si iubirile care pareau nemuritoare.

Ajungi sa faci orice pentru ele…! De la borcane cu zacusca, la cozonaci de casa, dar care sunt de fapt cumparati de la magazin, pana la sedinte de terapie continua cu prietenele care sunt alaturi oricand, oricum.

Despre iubire

 

(Sursa foto)

Pe de alta parte, Aurora Liiceanu, doctor in psihologie, vine cu o abordare stiintifica si vorbeste despre studii, despre experiente si analize, despre cercetari si concluzii legate de familie, relatii, copii, divort, despartire sau sexualitate. Iubirea este vazuta prin ochii critici si analisti ai unei femei care ofera o greutate majora cercetarilor stiintifice, desi experienta are si ea un rol aparte. Aurora Liiceanu are un limbaj si o exprimare mai greoaie, fapt care face dificila lecturarea pasajelor, in comparatie cu cele scrise de Alice Nastase.

Am citit pe nerasuflate cartea “Dincolo de bine, dincolo de rau. Despre iubire”, am devorat fiecare fila, fiecare cuvant. Alice Nastase este un fel de Sarah Jessica Parker din Sex and the city, care imbraca experientele in cuvinte frumoase si trage invatamintele necesare, pastrand mereu o doza de ironie.

Recomand aceasta lectura tuturor celor care vor sa se relaxeze citind o carte scrisa frumos, despre un subiect atat de profund  – IUBIREA. Veti gasi informatii interesante si va veti surprinde cu zambetul pe buze la numeroasele pasaje povestite haios, dar intotdeauna cu o sinceritate si o nonsalanta de care e bine uneori sa ne molipsim.

Lecturare placuta 🙂

Serena – povestea spusa de Susanne Bier

Serena, noul film regizat de Susanne Bier, castigatoarea premiului Oscar pentru cel mai bun film intr-o limba straina (“In a Better World”), in 2013, a avut premiera marti, la Cinema City Cotroceni.

Filmul incepe promitator, cu prilvelisti care iti taie rasuflarea si scene care anunta o poveste de iubire capabila sa treaca peste orice.

Actiunea se petrece in timpul Marii Depresii, intr-o padure din Carolina de Nord, unde George Pemberton (Bradley Cooper) incearca sa dezvolte o fabrica de prelucrare a lemnului pentru constructii. In una din vizitele sale la sora lui, o cunoaste pe Serena (Jennifer Lawrence), o femeie frumoasa si foarte puternica, cu care se casatoreste.

serena-314655l-imagine

Serena are o poveste de viata tragica – familia ei a murit intr-un incediu, din care doar ea a ramas in viata. Desi straina. curand, frumoasa actrita reuseste sa se impuna ca egala a barbatilor, care conduc impreiul forestier din zona si ajunge sa fie tratata ca atare (vaneaza serpi cu clopotei cu ajutorul unui vulture pe care l-a imblanzit). Desi afla ca sotul ei are un copil cu o femeie simpla Rachel (Ana Ularu), care locuieste in acea zona, nu o deranjeaza. Din contra, ii demonstreaza sotului ei ca ceea ce a fost in trecut, ramane in trecut.

Ambitioasa si foarte puternica, Serena il incurajeaza pe sotul ei sa faca ORICE pentru a ajunge acolo unde isi doreste, chiar si sa ucida. Cand totul parea ca merge perfect, atat in relatia de cuplu (Serena ramane insarcinata), cat si in afaceri, viata lor este tulburata de un tragic accident.

Incercand sa salveze viata unui barbat care cunoste cel mai bine zona forestiera, Serena pierde copilul. De atunci ea devine geloasa pe Rachel si ajunge s-o urasca. Iar cand afla ca sotul ei ii trimite bani si are o poza cu ea, tinandu-l in brate pe baietelul lor, Serena decide sa se razbune pe fiul nelegitim al lui George si pune la cale uciderea lui. George realizeaza cat de diabolica poate fi sotia sa si decide sa isi salveze fiul.

Filmul Serena se termina tragic, personajele principale avand un destin nefericit, iar povestea de iubire care parea la inceput ca este mai puternica decat orice, se destrama si ajunge sa nu mai insemne nimic. In timp ce Rachel fuge cu copilul lor, George ajunge sa-si implineasca un vis de-o viata, sa vaneze felina care intr-un final ii pune capat zilelor, iar Serena imbracata in cea mai frumoasa tinuta, da foc casei la aflarea tristei vesti despre moartea sotului ei.

Adaptata dupa romanul scris de Ron Rash, povestea filmului Serena este foarte frumoasa, insa in film s-a pus prea putin accent pe iubirea dintre cei doi, care este prezentata doar in cateva scene scurte de sex. In plus, momentele tragice se intampla si se incheie la fel de repede, fiind alternate cu scene din viata de cuplu sau de zi cu zi mult prea comune si lungi, filmate in cadre de aproape.

Actrita romanca Ana Ularu are foarte putine replici in film, fapt care nu ii da ocazia sa se faca remarcata, mai ales ca are un rol foarte important – mama fiului lui George.

In final pot spune ca Serena este un film dur, cu un décor dragut si imagini de o frumusete greu de redat in cuvinte.

Iubirea explicata de Elif Shafak

De cativa ani visez sa ajung in Instabul, un oras plin de traditie si contraste. Desi nu am facut inca acest lucru, simt deja ca il cunosc sau cel putin mi-l imaginez vizual, asta datorita cartii “Bastarda Istambulului”, scrisa de Elif Shafak.

Nu stiam de aceasta autoare, care este considerata una dintre marile revelatii ale literaturii turce contemporane. Romanul scris de Elif Shafak a ajuns la mine in urma unei recomandari din partea unei prietene. Mi-a spus ca “daca incep sa citesc una dintre cartile scrise de autoare, nu o sa vreau sa las cartea din mana pana nu ajung la ultima pagina” si asa a fost.

bastarda istanbulului

Subiectul romanului si intamplarile pe care le povesteste, plus amestecul de traditii si culturi (turca, armeana, americana), fac din acesta un deliciu literar, dar si culinar si tursitic. Tipurile de mancaruri traditionale prezentate in roman te vor face sa-ti doresti sa le fi gustat macar o data, iar descrierea Istambului, cu bunele si relele lui, cu strazile inguste si pline pietricele, cu pietele imense si diversificate iti vor provoca imaginatia intr-o calatorie care se va sfarsi in momentul in care fiul risipitor ajunge acasa.

Intriga este construita atat de bine, incat este foarte greu sa-ti dai seama ce se va intampla in continuare. In plus, faptul ca fiecare capitol are nume de fructe, care au o insemnatate in toata povestea, fac si mai interesanta lecturarea romanului.

Dupa ce am citit curioasa romanul “Bastarda Istambulului”, am continuat cu alta carte scrisa de aceasta autoare – “Cele patruzeci de legi ale iubirii”.

Este un roman care imbina prezentul cu trecutul intr-o legatura greu de deslusit la inceput, in care religia are un loc bine definit si conturat, iar Coranului i se ofera insemnatatea care i se cuvine. Cu pilde din experientele personale povestite de Shams, omul care are rolul de a transmite mai departe cele patruzeci de legi ale iubirii, cu poezii spuse de marele Rumi din Conya, cu dovezi de iubire capabile sa schimbe oameni si decizi care ajunge sa distruga o familie pentru a o crea pe alta – toate sub umbrela celui mai important sentiment: IUBIREA.

“Iubirea nu poate fi lamurita. Poate fi doar traita.

Iubirea nu poate fi lamurita, si totusi lamureste totul “

Disco Love

Mii de particule se aprind, ne pătrund toate simțurile și trezesc în noi o emoție care parcă ne dă viață, emană energie capabilă să ne ridice la ceruriri, să ne transpună într-o stare de nedescris, chiar și în cea mai proastă zi, în cel mai rău moment al vieții, aici și acum!

Iubirea! O stare, un sentiment, o atitudine…

O simțim, o adorăm, o dorim, după care ajungem so urâm, s-o disprețuim, s-o desconsiderăm.

Un ciclu firesc al lucrurilor, nu-i așa?!

Ne îndrăgostim, Dezamăgim, Iertăm, Înșelăm, Adorăm, Devenim Geloși etc. și toate acestea sub umbrela IUBIRII.

Tocmai despre acest sentiment și despre eliberare, frustrare și eterna căutare a sufletului pereche este și piesa ”Disco Love” după texte de Yasmina Reza, Olivier Lecot, Jean Dujardin.

5 actori: o starletă turbată, o virgină de treizeci de ani, un Don Juan mic dar eficient și un cuplu căsătorit, cu un copil care nu apare în spectacol, blazat și distant, toate într-o comedie de nota 10.

Disco Love_picture

De la discuții despre sex (“pregătirea-i totul, când ne gândim/referim la sex”,), avansuri (“simt o chimie foarte puternică și foarte ciudată”), gânduri erotice exprimate verbal ( în atmosfera erotică a apartamentul, dezbrăcarea, sărutul, mușcătura gâtului, mâinile pe corpul tău…”) replici aruncate cu indiferență (“am rămas fără cuvinte”), dezvăluiri intime (“mă simt dezbrăcată din priviri”) și răutăți la adresa persoanei (“cred că te-ai măritat cu omul nepotrivit”), toate își găsesc locul și rostul în piesa ”Disco Love”.

Mustrări de conștiință, prejudecăți (“să înșeli o femeie nu e același lucru cu a înșela un bărbat”), disperare și multe lucrușoare care îți aduc zi de zi doza potrivită de tristețe. De ce nu e iubirea ușoară?! Îți plac, îmi placi și gata!

E minunat că uneori mai putem râde… de propria persoană. Căci altfel…?!

Oricum, distracția sexuală rămâne subiectul fierbinte al piesei ”Disco Love”, cu bunele și cu relele ei. Noroc că noaptea șterge tot ce te-a supărat… începi o nouă zi altfel. Și e normal să se întâmple așa!

Și când te gândești ce simplu poate fi… E suficientă o întrebare: Wood you go in bed with me?

Mai multe despre bărbați și femei, iubiri și dezamăgiri, gelozii, obsesii și prejudecăți sau tăcerea specifică unui cuplu, vă las să descoperiți în piesa ”Disco Love”.

Enjoy!

P.S: Merci Emil Călinescu pentru invitație 🙂

Fidelitatea față de sine însuși

M-a făcut să înțeleg multe lucruri;

M-a făcut să mă pun în situația celuilalt;

M-a făcut să descopăr adevăruri despre oameni;

M-a făcut să văd fericirea în “a fi”:

M-a făcut să cred în iubire prin autodepășire.

Dar cel mai important, m-a făcut să realizez cât de importantă este fidelitatea față de sine însuși. Toate acestea în cartea “Cum să fim fericiți în cuplu. Între fidelitate și infidelitate”, scrisă de Dr. Gerard Leleu.

Cums a fim fericiti in cuplu

(Sursa)

Ca să înțelegeți despre ce este vorba, am selectat câteva idei care mi-au atras atenția și pe care vreau să le împărtășesc cu voi:

“Iubirea este dificilă (…). Iubirea unei ființe umane pentru o alta este poate încercarea cea mai dificilă pentru fiecare dintre noi. Este cea mai înaltă mărturie despre noi înșine, opera supremă pentru care toate celelalte nu sunt decât pregătiri. (Rainer Maria Rilke)

Spiritualitatea este aceea care permite trecerea de la o conștiință mărginită asupra eului la o conștiință deschisă lumii. Această evoluție a spiritului ar trebui să fie scopul întregii existențe umane.

Iubirea în doi, atunci când reușește, este începutul iubirii universale.

Conștiința proprie este singurul judecător, judecător fie prea permisiv, fie prea sever, în funcție de supraeul fiecăruia.

În fond, singura fidelitate care trebuie recunoscută este fidelitatea față de sine însuși, care constă în afirmarea fără concesie a ceea ce suntem în profunzime și în împlinirea acelor lucruri pentru care suntem făcuți.

Asistăm oare la o nouă etapă, aceea a trecerii de la iubirile succesive la o iubire multiplă simultană, pe care unii o numesc iubirea în arhipelag?

Cel care îmbrățișează prea mult, strânge prea puțin.

Lipsa de permanență este prea adesea alibiul filosofic al unei negări a voinței , al unei renunțări la responsabilități.

Despărțirea survine numai dacă unul evoluează și celălalt nu sau unul evoluează fără să țină cont de celălalt.

O viață, chiar făcută din curente și cascade, poate fi o unitate; un cuplu, chiar asaltat de vârtejuri, poate fi o operă continuă.

Fericirea autentică se găsește în “a fi” și nu în “a avea”. A fi înseamnă a fi bine în corpul tău, în strâns contact cu viața care îl străbate, a fi atent și a te bucura de toate minunatele senzații pe care acesta le procură.

A fi înseamnă a dezvolta talentul pe care fiecare dintre noi îl are, până aproape de perfecțiune.

A fi înseamnă a pune în acord ceea ce ești, ceea ce vrei și ceea ce faci, înseamnă a da un sens propriei existențe.

A fi (…) înseamnă mai degrabă a fi demn de iubire decât demn de a avea un iubit.

Ceea ce contează nu este să reușești, ci să te împlinești și, pentru aceasta, trebuie să te cunoști și să te iubești.

A crește înseamnă a accede la maturitate și la înțelepciune, depășindu-ți ego-ul și scăpând de nevrozele constituite în copilărie.

A te împlini înseamnă să-ți dezvolți aptitudinile, chiar talentele, cu scopul de a realiza din plin ceea ce ți se potrivește.

A fi înșelat înseamnă a muri puțin.

Furia este cel mai prost sfătuitor.  Ea trebuie lăsată să se retragă și chiar să se domolească înainte de a lua orice decizie.

A iubi înseamnă și, câteodată, să nu dai ca să încurajezi inițitiva celuilalt.

A iubi nu înseamnă să te distrugi prin sacrificiu, ci să crești prin autodepășire, mișcare care umple, regenerează și te face fericit. În fond, iubirea este în același timp generoasă și egoistă pentru că face bine atât celorlalți, cât și ție însuți”.

Concluzie: Dacă ajungeți la starea în care sunteți bine cu voi, sunteți capabil să fiți bine cu și pentru ceilalți!