Tag: mamica

Programul unei mamici: de la 0:00 – 24:00

Deseori aud spunandu-se ca mamicile au foarte mult timp liber pentru ca stau acasa cu bebelusul. Se crede ca daca esti in concediul de crestere al copilului e ca si cum ai fi in vacanta. Mai ales ca bebelusul “doarme” mult in primele luni de viata. Adevarul este departe de aceste “credinte”.

Sunt mai bine de 7 luni de cand stau acasa cu Damian si cred ca pot sa numar pe degetele de la o mana de cate ori am reusit sa dorm la amiaza cu el sau sa stau sa ma odihnesc mai mult de 6 h pe noapte. Sunt atat de rare aceste momente incat pot sa povestesc detaliat despre ele.

programul_unei_mamici

In rest, o zi obisnuita din viata unei mamici (active) arata cam asa:

0.00: Damian se trezeste in jurul orei 12.00 noaptea ca sa manance. Asa ca nici nu apuc bine sa adorm, ca urmeaza sa ma trezesc.

0.15: Damian a papat cateva minute si acum doare. Eu insa ma chinui sa adorm de ceva timp si nu reusesc.

1.35:  Ceva il deranjeaza, nu il lasa sa doarma, il doare burtica 🙁 Il pun putin la san si dupa cateva minute se linisteste si adoarme.

2.25: Damian se intoarce de pe-o parte pe alta pana isi gaseste locul. Nu se trezeste, in schimb m-am trezit eu 🙁

3.50: Cred ca i s-a facut sete si vrea laptic. Sta un pic la san apoi adoarme.

4.20: Se foieste in pat si apoi incepe sa planga. Il pun la san si adoarme fericit.

5.40: Se trezeste si sta pe burtica uitandu-se cu ochii mari la mine. Eu stau cu ochii intredeschisi, sperand ca va adormi. E devreme si sunt moarta de somn. Dupa 20 de minute de stat si privit, de analizat ce e in jur si pipait materialul din care e facuta canapeaua, il pun la san si in sfarsit adoarme. Fericire! Pot sa dorm si eu.

7.00: Suna alarma. Tati trebuie sa plece la munca. Ghiciti cine s-a trezit sa-l petreaca?!

7.30: Stam in scaunelul de masa si ne jucam cu lingura preferata. In cateva minute urmeaza micul dejun.

8.15: Cat Damian se joaca, mami bea ceaiul si apoi ii pregateste legumele si carnita pentru pranz.

9.30: Cineva incepe sa se frece pe la ochisori. Il pun la san si dupa cateva minute bune de joaca si papa, adoarme. Am 30 de minute LIBERE. Ce sa fac?! Problema nu e ca nu stiu ce sa fac, ci ca sunt atat de multe: sa merg la baie sa ma spal pe fata, sa ma dau cu crema, sa fac curatenie in casa, sa pun la spalat rufele, sa spal vasele, sa fac mancare pentru pranz/cina, sa raspund la email-uri, sa sun o prietena si lista poate continua?!

10.00: Nici nu am apucat bine sa fac 2 lucruri, ca s-a trezit. Are nevoie de atentie, sa stau langa el, sa ne jucam, sa-i arat diverse lucruri, sa exploram casa, sa ne uitam in oglinda, se ne leganam, sa cantam, sa facem sport. Ii dau vitaminele, apoi incepem sa ne jucam. Cum se plictiseste de o jucarie/activitate, trecem la alta. Facem gimnastica, apoi Damian sta in leagan si priveste cu mama face gimnastica. Ii place mult cand spun: 1, 2, 3, 1, 2, 3…

12.00: Damian vrea o gustare. Ii dau un iaurt in amestec cu o banana. Manaca fericit si apoi trecem iar la joaca. Daca mami se duce in bucatarie pentru o clipa, Damian incepe sa planga de zici ca nu stiu ce s-a intamplat. Nu pot sa-l las nicio clipa singur, nici macar la baie nu pot merge 🙁 Astept sa adoarma…

13.30: Luam pranzul si apoi mergem sa facem nani. Dupa cateva minute bune in care am incercat sa ii dau legume cu carnita, perioada in care hainutele lui si tot ce e in jur s-au colorat in portocaliu de la morcov, se plictiseste si imi da de inteles ca vrea in brate.

14.00: E timpul sa dormim. Nu o spun eu, ci el imi arata asta: are ochii rosii, ii mai inchide din cand in cand, se moleseste si se trage la san. Dupa ce papa un pic, adoarme. Am 1 h pentru mine. Cu ce sa incep?! Aleg sa deschid laptopul sa rezolv niste lucruri, apoi ma apuc sa scriu un articol pe acest blog 🙂 Sa povestesc din experienta mea cum e programul unei mamici. Nici nu apuc bine sa scriu cateva randuri ca Damian s-a trezit deja. Lasam scrisul pe mai tarziu…

15.00: E ora 3 si nu am apucat sa mananc. Mergem in bucatarie, il pun pe Damian in scaunul de masa si eu imi incalzesc mancarea. Noroc ca a mai ramas ceva de ieri, ca altfel trebuia sa gatesc. Ii dau si lui branzica cu mere, ca ii place mult.  E atent la mine pentru ca este foarte curios cand pun blenderul si ii maruntesc merele.

16.30: Ne jucam si vrem sa fim plimbati prin casa, sa il tin in picoare, sa mearga. Iesim un pic la balcon, ca azi nu este foarte cald afara. Ne bucuram sa respiram aer curat si sa facem o baie de culori, apoi intram in casa. Cu ocazia asta am aerisit si casa.

18.00: A mai ramas putin pana vine tati de la munca. Eu sunt moarta de oboseala, el e mai plangacios (in a doua parte a zilei e asa) si vrea sa il tin in brate, sa facem ta-pa-tam cu piciorusele, sa ne plimbam prin casa. Adoarme pentru 20 de minute. Eu repede ma uit ce mai e de facut prin casa, intru pe internet, dar gata, s-a trezit …

19.00: A venit tati. Damian zambeste si da agitat din maini. E fericit sa vada si alta persoana in afara de mine (presupun). Se joaca cu tati in timp ce eu pun cina. Cat mancam, el sta in scaunelul lui si molfaie jucaria de dinti. Ii dau si lui legume (daca vrea) si un amestec de fructe.

20.30: E timpul pentru baita, Cu un zambet larg priveste jucariile din cadita si abia asteapta sa se joace cu ele. Ii punem colacelul la gat si il lasam sa se balaceasca in timp ce noi il privim entuziasmati. Facem apoi baita si ne ducem la somn. Nu inainte insa de a marai un pic pentru ca nu ii place sa fie imbracat.

21.00: A venit Mos Ene si Damian e in lumea viselor.

21.30: Mai strang prin casa, la bucatarie si vreau sa merg la un dus. Sunt atat de obosita incat nu mai am chef de nimic. Desi, m-as relaxa la un film, ceva funny sau romantic. Punem un film si dupa cateva minute ajung si eu in lumea viselor.

0.00: A inceput o noua zi 🙂

Si uite-asa a mai trecut o zi. Dupa cum vedeti, nu prea poti sa faci multe lucruri cand bebelusul este energic si are chef de joaca. Eu vreau sa ii acord atentia de care are nevoie, desi uneori mai fac unele lucruri in paralel cat el se joaca singurel pe pat.

Oricum, fiecare zi e diferita. Uneori iesim la plimbare in prima parte a zilei si stam afara 1-2 h, alteori seara mergem la evenimente pentru mamici, o data pe luna (sau mai des) ajungem si pe la pediatru sau in vizita la prieteni. Dar in mare cam asa arata programul unei mamici care sta cu bebelusul acasa. Vi se pare ca ii mai ramane timp liber? Timp sa mai faca ceva pentru ea?

Mamici, programul vostru e cu mult diferit fata de al meu? 🙂

 

*Sursa poza

Va invit sa frunzariti si alte pagini ale blogului meu, iar daca vreti sa fiti la curent cu articolele noi pe care le public, dati like la pagina de Facebook Frunzaresc si va voi tine la curent 🙂

De ce acte ai nevoie pentru indemnizatia de crestere a copilului?

Orice mamica are dreptul la indemnizatia de crestere a copilului. Desigur daca a fost angajata cu carte de munca in cele 12 luni anterioare nasterii bebelusului. Pana la sfarsitul acestei luni, mamicile din Romania pot opta intre a sta acasa cu bebelusul 1 an sau 2 ani. De la 1 iulie insa intra in vigoare Legea nr. 66/2016 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor. Asadar, incepand cu 1 iulie mamicile vor beneficia de concediu de 2 ani pentru crestrea copilului si cel mai important, indemnizatia nu va mai avea o limita maxima asa ca inainte.

Ca orice mama care urmeaza sa aplice pentru indemnizatia de crestere a copilului, am mers de curand la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, sector 2 (in acest sector am buletinul) ca sa ma informez legat de actele de care am nevoie pentru a aplica pentru a obtine indemnizatia. Doamnele de la ghiseu mi-au spus ca voi avea nevoie de:

  • OPIS (original) – il poti lua de la sediul DGASPC
  • Cerere-tip semnata de ambii parinti (poate fi descarcata de pe site-ul DGASPC sau o poti cere de la reprezentantii DGASPC)
  • Actul de identitate al ambilor parinti (copie)
  •  Livretul de familie (daca nu ai livret, completezi o cerere pe care o primesti la sediul DGASPC)
  • Acte doveditoare privind realizarea de venituri profesionale: copie decizie de suspendare/incetare contract de munca, adeverinta-tip eliberata de angajator
  • Extras de cont pe numele solicitantului
  • Dosar cu sina

Actele se depun la sediul DGASPC din sectorul in care ai resedinta. In cazul in care in decursul anului anterior nasterii ai avut mai multe contracte de munca, este necesar sa aduci acte doveditoare de la toti angajatorii (copie decizie de suspendare/incetare contract de munca si adeverinta-tip), plus copie dupa contractul de munca.

Saptamana aceasta am fost impreuna cu bebelusul meu sa depun actele la DGASPC sector 2. Mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca la sediul DGASPC nu sunt exista o rampa pentru carucioare in conditiile in care aici vin zilnic atatea mamici cu copiii lor… In plus, usa de la intrare este mica astfel incat nu poti intra cu caruciorul in imobil. Sau cel putin eu nu am reusit sa intru cu caruciorul meu. Si partea cea mai socanta este faptul ca biroul unde aplici pentru indemnizatie este amplasat pe casa scarii, intre 2 etaje: parter si etajul 1. Prin urmare acolo nu incap mai mult de 3 mamici cu copiii lor, iar daca ai nevoie sa completezi acte, trebuie sa traversezi un hol si apoi ajungi intr-o camera unde exista 2 mese si cateva scaune. In rest, doamnele de la ghiseu sunt de treaba.

FotoUnion-8793 (1)

Sfaturi:

  • Completeaza actele pentru indemnizatia de crestere a copilului inca de-acasa. Astfel, in momentul in care ajungi la sediul DGASPC nu iti ramane decat sa le predai
  • Verifica programul DGASPC, ca sa nu faci un drum in zadar
  • Hraneste-l bine pe bebelus inainte de a pleca de-acasa. In cazul in care va fi coada, bebelusul va sta linistit macar pe o perioada determinata de timp.

Mult succes si rabdare!

Vizitam mamica si bebelusul la spital sau nu?

Pana de curand, tot auzeam de la rude sau prieteni ca nu este bine sa vizitezi proaspata mamica la spital. Printre explicatii erau urmatoarele: ca abia a nascut si este extenuata, ca vii cu microbi, ca mamica are nevoie sa se odihneasca etc.

Insa acum, dupa ce am nascut, pot sa ma pronunt si eu pe acest subiect. Dragilor, duceti-va in vizita la mamica si bebelus cat stau la spital! Acesta este sfatul meu pentru voi. Chiar daca eram obosita dupa nastere si abia asteptam sa-mi vad baietelul si sa petrec timp cu el, un gand bun, o imbratisare, un zambet, un compliment etc., sunt binevenite oricand, dar mai ales dupa nastere. 🙂

Despre experienta nasterii va voi povesti intr-un articol separat, pana atunci insa vreau sa va spun cateva lucruri despre perioada imediat urmatoare. Dupa nastere, am fost transferata intr-un salon pentru nou-nascuti, prevazut cu 2 paturi. In salon mai era o proaspata mamica, careia i se explica cum e cu alaptarea. Dupa cateva minute, asistenta l-a adus pe Damian. L-am privit atent si plina de emotie, apoi l-am luat in brate. Era atat de mic si de firav, atat de dragut si de scump.

Damian

Desi nu aveam inca laptic, am decis sa-l pun la san. Dupa prima experienta am zis ca daca asta inseamna sa alaptezi, atunci va fi foarte simplu. Practic Damian se juca cu sanul meu. Ulterior am simtit cu adevarat “falcutele” infometate ale lui Damian si durerea alaptarii. Dar nu am renuntat!

Insa, revenind la tema acestui articol – vizitele la spital, in primele zile Damian mai mult dormea decat manca. Iar eu stateam in cea mai mare parte a timpului si il priveam. Desi eram obosita si voiam sa dorm, nu reuseam. Simteam nevoia sa il veghez. Dar si sa comunic cu cineva drag. Sa-i povestesc despre bebelusul meu scump, despre experienta nasterii si alaptare.

Fizic nu ma simteam prea bine, dar era ceva suportabil. Nici emotional nu eram foarte ok. Ma uitam in oglinda si vedeam toate petele care imi aparusera pe fata, eram palida si parca fara pic de energie. In plus, burtica se evidentia de sub camasa de alaptare, iar sanii dureau la atingere materialului moale. In aceste momente, aveam nevoie de imbratisarea calda a sotului meu, de vorbele dulci ale mamei, de complimentele si sprijinul prietenilor mei, care stiu cum sa ma faca sa zambesc. Aveam nevoie sa simt iubirea celor dragi, iar prezenta lor era ceva de care m-as fi bucurat. Si asta am si facut!

Prietenii mei au venit in fiecare zi in vizita la mine. M-au surprins cu o floare, un compliment, un gest frumos (mi-au gatit, mi-au adus jucarii si lucruri frumoase pentru Damian, 2 reviste ca sa ma relaxez), o imbratisare calda si multe ganduri bune. Am petrecut cateva minute cu fiecare, dar a fost suficient. Cred ca daca nu veneau deloc la mine, timpul petrecut in spital nu ar fi fost asa placut.

Asadar, in final, va indemn sa fiti alaturi de prietenele voastre care au devenit mamici. Puteti incepe cu un sms/ un mesaj privat/ un telefon si intrebarea daca este ok sa le faceti o vizita in spital. Sunt sigura ca majoritatea vor spune DA. 🙂

 

P.S: Daca alegeti sa ii oferiti proaspetei mamici in dar un buchet de flori, alegeti ceva fara miros 🙂