Tag: responsabilitate sociala

Depistează votul fraudulos!

Mi-am exercitat dreptul de vot la 17 ani. Da, ați citit bine: aveam17 ani, și nu 18, așa cum ar fi fost legal! Îmi amintesc foarte bine acel moment: o curiozitate dusă la extrem, dublată de o împlinire majoră, ca pâăa la urmă era prima oară când îmi exercitam dreptul de vot. Erau alegerile parlamentare. Competiția era foarte strânsă. Am mers cu mama la sețtia de votare din comună si pentru că tata nu a vrut să-și exercite dreptul de vot,  președinta Comisiei mi-a permis să votez în locul lui, cu mențiunea să acord votul meu în favoarea unui partid pe care îl simpatiza și în ale cărei ideologie se regăsea. Am intrat încrezătoare în cabina de vot și am aplicat stampila în cerculețul aflat în dreptul unui partid, desigur nu a celui care îmi fusese recomandat J. Am ieșit de la secția de votare foarte  mândră de isprava mea, deși contribuisem la fraudarea alegerilor în mod conștient sau poate nu chiar atât de conștient:  până la urmă încă eram minoră și atunci eu consideram că am făcut o faptă bună – poate că votul meu a adus victoria partidului care a câștigat alegerile!

 

Sursa

De ce scriu despre acest lucru? Pentru că de curând am fost repartizată observator la alegerile locale într-un sat dintr-o comună din județul Buzău. M-am dus determinată să ajut la depistarea oricărei metode/modalități de fraudare a alegerilor. A fost o experiență extraordinară pe care aș vrea să v-o împărtășesc.

Când am ajuns în satul în care am fost repartizată, membrii Comisiei începuse deja desigilarea buletinelor de vot. Am intrat în secția de votare, m-am așezat pe un scăunel în partea dreaptă a secției de votare, că doar acolo mi se permitea – cică să nu încurc alegătorii sau să-i induc în eroare prin prezența mea în alt colț al încăperii! M-au privit cu o urmă de scpeticism, mai ales că eram reprezenatnta unui ziar din capitală.

Pe parcursul zilei nu am fost deloc permisivă, am depistat și raportat orice faptă care încălca legea. Dacă ar fi să întrebați opinia membrilor Comisiei despre modul în care am reacționat, v-ar spune că am fost un dictator înrăit, o pacoste pe capul lor. Am făcut peste 40 de sesizări Președintei Comisiei, m-am și certat cu unul dintre membrii Comisiei, care incerca prin orice modalitate să mă intimideze.

Concluzia mea ca observator la alegerile locale este că: Dacă vrei să fraudezi alegerile, le fraudezi foarte ușor! Am asistat fără a putea reacționa în vre-un fel la fraudarea alegerilor.

Cum anume au fost fraudate?

1. Monopolizarea deciziilor luate prin vot în cadrul Comisiei datorită existenței unei majorități a membrilor dintr-un partid politic;

2. Permisivitatea Președintei Comisiei: Conform legii electorale, în cabina de vot trebuie să intre un singur votat, cu excepția cazului în care votantul este nevăzător, grav bolnav etc. Așa se întâmplă că în acest sat toți bătrânii “erau bolnavi” sau nu știau să citească și aveau nevoie de însoțitori etc. Astfel, aproximativ 70 de votanți au intrat în cabina de vot însoțiți de o persoană.”Întâmplarea” face ca persoanele care au intrat în cabina de vot în calitate de însoțitori să fie aceleași pentru 30% din votanții care au avut nevoie de însoțitori. Se pare că însoțitorii făceau un fel de “caritate” electorală pentru un partid politic.

3.   Cererile pentru urna mobila. Cererile pentru urna mobilp erau scrise de aceeași persoană;

4. “Bunătatea” membrilor partidelor politice de  a aduce votanții cu mașinile personale la secția de votare, mulțumindu-i cu anumite “daruri electorale”;

 

Sursa

Acestea sunt doar câteva dintre “tradițiile frauduloase” pe care le-am depistat la alegerile locale și care m-au determinat să mă implic și de-acum înainte în activitati similare și să scot în evidență atât nereguli care apar la urnele de vot, cât și cele de la nivelul instituțiilor publice. Am transmis aceste observații unei organizații nonguvernamentale care le-a centralizat intr-un document ce va fi transmis iunstituțiilor abilitate. Nu este suficient să depistezi anumite neregularități, trebuie și să reacționezi într-un anumit fel. Dacă fiecare dintre noi ar sesiza un organ al statului atunci când ia mită, încalcă legea, lezează drepturi și libertăți fundamentale etc., atunci societatea în care trăim ar arăta altfel.

Vă recomad cu mare drag să treceți printr-o astfel de experiență și să simțiți împlinirea pe care contribuția o poate aduce în viața voastră.

 

 

S.A. Bucuria – un brand iresponsabil?

Fabricate în Republica Moldova, dar cunoscute deja în toată lumea, bomboanele Bucuria au reușit să se diferențieze și să se impună pe piața națională, devenind o marcă apreciată și iubită de consumatori. Considerate deja o “cartea de vizită” a Republicii Moldova, bomboanele produse de fabrica Bucuria acoperă la ora actuală peste 90% din volumul producției de bomboane din țară (numai în filiala din Chișinău, de pe strada Columna 162, se produc 38,5 mii tone/anual).

(Sursa)

     Obișnuită să aducă bucurii în viața consumatorilor săi și interesată să-și aducă aportul la dezvoltarea comunității în care activează, fabrica Bucuria a adoptat o serie de măsuri care contribuie la eficientizarea procesului de producție și reducerea pierderilor înregistrate de companie, dar și la îmbunătățirea climatului în care activează angajații săi. Astfel, Bucuria își propune ca în acrivitatea sa “să trateze cu atenţie interesele societăţii, să creeze un climat de afaceri favorabil, să menţină condiţiile decente de muncă, bunăstarea socială şi spirituală a oamenilor”, toate acestea prin “crearea noilor locuri de muncă, realizarea de programe sociale pentru personal, plata impozitelor etc” (http://www.bucuria.md/ro/company/responsibility).

(Sursa)

     Adoptarea princiipiiilor de CSR la nivelul practicilor și politicilor companiei Bucuria reprezintă un pas major, pe care orice companie ar trebui să-l facă. Însă, cu excepția celor 2 standarde: ISO 9001, care garantează faptul că firma funcționează în acord și pe baza unui sistem de calitate recunoscut internațional (pentru detalii suplimenatre: http://www.urscertificari.ro/certificare-iso-9001/) și certificarea HACCP/ISO 22000, care presupune că sunt implementate tehnicile și cerințele pentru a asigura siguranța alimentelor (mai multe detalii despre această certificare pe http://www.consultanta-certificare.ro/haccp-iso-22000.html), S.A. Bucuria nu a realizat proiecte sau campanii de CSR, cel puțin conform informațiilor postate pe site-ul oficial al companiei (www.bucuria.md). Un lucru foarte trist dacă stăm să ne gândim la capacitatea acesteia și resursele de care dispune. Numai pornind de la principiul care stă la baza funcționării Bucuria: realizarea de bomboane și ciocolate, fabrica ar putea face numeroase proiecte de CSR și s-ar putea implica activ în comunitate, cu costuri foarte reduse. De exemplu, Bucuria ar putea iniția workshop-uri în care să învețe copii sau persoanele defavorizate din cadrul societății moldovene cum se fabrică ciocolata (vezi ideea atelierului organizat de Incubator 107: http://www.incubator107.com/atelier/Breasla%20Hedoni%C8%99tilor/407 ). Totodată, realizarea unui eveniment în care copiii din toată țara ar putea face o vizită la Fabrica S.A Bucuria: “Ziua Porților Deschise” (1 iunie ar fi ziua perfectă). Chiar și organizarea unor workshop-uri pentru persoanele care doresc să se inițieze în arta ciocolateriei (inițial gratis, iar ulterior contra cost), ar fi o idee excelentă. Sau, în ceea ce privește ambalajul bomboanelor, fabrica Bucuria ar putea implementa un sistem prin care acestea să fie colectate (sub formă de concurs sau chiar un program complet). Acestea sunt doar câteva propuneri pe care S.A. Bucuria le-ar putea lua în considerare, pe viitor, în momentul în care va decide să își asume mai multe responsabilități în cadrul comunității în care își desfășoară activitatea.

În activitatea sa, fabrica S.C. Bucuria ar trebui să țină cont de modul în care comunică pe canalele oficiale. Astfel, pe site-ul oficial al companiei:

–          există multe greșeli de exprimare, greșeli gramaticale și litere lipsă (de exemplu: la categoria “centru de pressă”);

–          pagina de start este în altă limbă decât cea oficială;

–          informațiile cuprinse în istoricul companiei sunt incomplete: nu este menționat când Fabrica Nr. 1 a devenit S.A. Bucuria, cine și de ce a ales acest nume; nu există informații despre actuala președinție; cine este Directorul General?;

(P.S: Mi-ar plăcea să aflu și informații despre logo-ul companiei, dacă a rămas același de-a lungul timpului?);

–          compania nu are butonul de abonare la newsletter;

–           nu există butonul de Facebook, Twitter pe site.

Pentru a-și păstra reputația obținută în peste 60 de ani de activitatea, S.C. Bucuria ar trebui să țină cont atât de modul în care comunică pe canalele oficiale, cât și de responsabilitățile pe care și le asumă în mod public.

European CSR Lessons – ediția a II-a

(Sursa)

Am primit invitația de a participa la European CSR Lessons în urma unui concurs desfășurat pe pagina de Facebook a site-ul www.responsabilitatesociala.ro. European CSR Lessons este deja la a doua ediție și se bucură de aprecierea și susținerea a numeroase companii și organizații non-guvernamentale (în special a ong-urilor). Evenimentul a început cu studiile de caz susținute de Karl Resel (Denkstatt Austria – Head of the corporate sustainability team), Laura Sgârcitu (Coca-Cola HBC România – Public Affairs & Communication Specialist, Community Programs), Ingo Niessen (Sonae Sierra – Managing Director), Aglaia Ntili (Center for Sustainability & Excellence – Global Training and Partnerships Manager) și Barbara Janker (WWF International – Corporate Partnerships), pe tema reducerii impactului de mediu. Fiecare prezentare a adus ceva nou în felul său, însă pe mine m-au impresionat, în special, câteva idei expuse de speakeri.

Laura Sgârcitu a vorbit despre cele trei tipuri de apă: blue water (folosită pentru irigare și fabricație), grey water (apa folosită în gospodării) și green water (pentru plante) și modul în care schimbările climate au schimbat raportul de green water existent în lume. Reprezentanta Coca-Cola HBC România a prezentat strategia companiei de a reduce consumul de apă în România. În 2012, acesta a fost redus cu 50%, o performanță considerabilă dacă ne gândim că pentru o sticlă de Coca-Cola de 0,5 l se consumă în jur de 35 de litri de apă.

(Sursa)

Ingo Niessen a prezentat situația mall-urilor verzi din Europa. Mall-urile au devenit centre de atracție pentru numeroase persoane, iar compania Sonae Sierra a decis să investească în construcția și întreținerea unor mall-uri verzi, care să aducă beneficii majore comunității în care sunt localizate: folosesc apă de ploaie pentru grupurile sanitare, lumina este pe bază de senzori, locuri de parcare gratuite pentru cei care vin cu familia la mall (4-5 in mașină), aranjamentele florale folosite în mall sau în jurul acestuia sunt formate doar din flori din zonă, pentru a reduce cheltuielile pentru întreținerea lor etc.

În cea de-a doua parte a zilei, începînd cu 13.30, Georgiana Mirela Mincu (BCR – Specialist Relații Comunitare), Esther Hougee (Sustainalytics – Director Research Products Europe), Sebastian Mărcușanu (UniCredit Group – Manager, Corporate Sustainability), Laura Crow (Vodafone Group – Sustainability Analyst, External Affairs) și John Aston (AstonEco Management – President) au vorbit despre “Servicii și operațiuni responsabile”.

Georgiana Mirela Mincu a dezvoltat conceptul de afaceri sociale. Despre faptul că oamenii ar trebui să-și propună scopuri altruiste, iar profitul ar trebui să devină un mijloc și nu un scop al afacerilor sociale. Întreprinderile sociale sunt cele care: rezolvă o problemă socială, au o abordare de business, iar profitul este folosit în scop social. La acestea, Sebastian Mărcușanu a scos în evidență și importanța respectării standardului ISO 26000, GRI etc. de către companii, ceea ce ajută la oferirea unor servicii și operațiuni responsabile.

Ulterior, am asistat la o dezbatere pe tema: “Lecția crizei economice – mai poate exista profit sau progres tehnologic fără responsabilitate?”, moderată de Liviu Mihaiu (o prezență absolut fenomenală). Dezbaterea a început cu definirea CSR-ului (Corporate Social Responability). Astfel, participanții la dezbatere au considerat CSR-ul ca fiind: “marca altruistă a marketing-ului corporatist” sau ideea de “a fi bine, făcând bine!”. Dumitru Borțun a scos în evidență obligația morală și legală de care trebuie să ținem cont în cadrul companiilor și ideea de a trece de la maximizarea profitului, la optimizarea sa. Domeniul CSR-ului va trece prin câteva perioade: de la legalitate – I vârstă a CSR-ului, la conformare (perioada în care companiile vor face campanii de CSR pentru că este la modă), apoi voluntariatul (care se face din proprie inițiativă) și în final se va ajunge la buna guvernanță (adoptarea CSR-ului ca politică în cadrul companiei).

În final, participanții la dezbatere au coinchis faptul că nu contează suma cheltuită, ci impactul pe care campania de CSR a avut-o asupra comunității. Însă, din păcate, în ultimii ani sumele din bugetele companiilor alocate proiectelor de CSR au scăzut considerabil. Ceea ce ne determină să adresăm următoarea întrebare retorică: 0.0001 %  din bugetul unei companii este suficient pentru a acoperi o obligație pe care fiecare companie o are față de comunitatea în care își desfășoară activitatea?!

Seria evenimentelor pe tema CSR nu se încheie aici. În luna iunie 2012 va avea loc Rio + 20, o conferință care va aborda subiectul dezvoltării durabile. Cercetători, organizații, cetățeni și lideri din întreaga lume vor discuta despre 10 subiecte globale: Oceans; Food and Nutrition Security; poverty; Solutions to Economic Crises; Energy for All; Water; Economics of Sustainable Development; Cities & Innovation; Unemployment and Migration and Forests). Până atunci însă, dacă aveți recomandări pentru aceste subiecte, care să fie prezentate în cadrul acestui eveniment, puteți să accesați pagina https://www.riodialogues.org/   și să vă expuneți părerea.

Be responsible, share!

Sunt un om care a decis sa impartaseasca din experienta sa altor oameni.

Sunt un comunicator, dar si un ascultator.

Sunt o perfectionista, dar nu idealista.

Sunt un om simplu, dar complicat in acelasi timp!