Tag: sentimente

Ganduri aruncate

Ii tresare inima numai la gandul ca s-ar putea s-o revada. Bataile i se accentueaza involuntar cu un ritm de neoprit si ii transmit in corp o senzatie de durere. Nu e in regula… De ce? Se intreaba zdrobit de putere si incearca sa-si revina atunci cand mintea si rationalul capata din nou teren.

Sunt atatea momente pe care le-a evitat cu indarjire, s-a ferit, a gasit o portita de scapare, dar de unele pur si simplu nu a reusit sa se ascunda. Cu cat se gandeste mai mult, realizeaza ca e o prostie sa reactioneze asa. Cum ar putea o privire, un schimb de replici inocent sa afecteze un suflet care déjà este ranit pana la exces. Nu are cum. Ar trebui sa fie imun la astfel de momente, intamplari sau chiar ganduri.

Toate experientele prin care a trecut ar fi trebuit sa-l intareasca, sa-l caleasca atat de mult incat acum nimic sa nu il mai afecteze. Ar fie trebuit sa devina un robot uman, care nu stie sa mai simta. Dar n-a devenit…

E om si are sentimente care inca si-au pastrat intensitatea. Lupta sa nu mai traiasca in trecut. Incearca sa treaca peste experientele negative.  Vrea sa uite ca a fost ranit. Dar e atat de greu…

Ganduri

(Sursa)

Cand in sfarsit revine pe linia de plutire, ceva se intampla si iarasi il dezechilibreaza. Si iar devine sensibil. Si iar se cufunda in amintiri dureroase. Si iar devine un om…pierdut.

Ciclul vietii se pare ca urmeaza acelasi traseu. Pana cand va alege sa-l urmeze fara sa schimbe ceva, va trece prin aceleasi stari. Poate o data nu a fost suficient, nici a doua. Poate ca nici lovitura cu numarul 3 nu a actionat ata de tare astfel incat sa-l determine sa schimbe traseul, sa aleaga alta cale. Oare cate lovituri o sa mai indure pana va intelege ?!

Sfarsit

"Dincolo de bine, dincolo de rau. Despre iubire", de Aurora Liiceanu si Alice Nastase

“Am cautat alte si alte senzatii. Am fugit de acasa pretinzand libertate. Am sarutat fara noima. Am imbratisat fara rost. Dar m-am intors, de fiecare data, spasita, la cel pe care il iubeam”.

2 autoare, cu 2 abordari care se completeaza semneaza titlul cartii “Dincolo de bine, dincolo de rau. Despre iubire” (publicata la editura Nemira&Co). Aurora Liiceanu si Alice Nastase vorbesc despre IUBIRE, despre relatii, sentimente, trairi si despartiri, fiecare in stilul ei, aducand in prim plan o perspectiva diferita.

Alice Nastase ne incanta cu o abordare vioaie, din experienta proprie. Vorbeste despre iubiri fara granite, dezamagiri pana la lacrimi, clipe de extaz, momente de amor si amintiri care raman vii pana azi. Ironizeaza pana la extrem bucati din momentele traite, le caramelizeaza cu invatamintele pe care le-a tras si se amuza, facand comparatii, amintindu-si cu zambetul pe buze de experientele si iubirile care pareau nemuritoare.

Ajungi sa faci orice pentru ele…! De la borcane cu zacusca, la cozonaci de casa, dar care sunt de fapt cumparati de la magazin, pana la sedinte de terapie continua cu prietenele care sunt alaturi oricand, oricum.

Despre iubire

 

(Sursa foto)

Pe de alta parte, Aurora Liiceanu, doctor in psihologie, vine cu o abordare stiintifica si vorbeste despre studii, despre experiente si analize, despre cercetari si concluzii legate de familie, relatii, copii, divort, despartire sau sexualitate. Iubirea este vazuta prin ochii critici si analisti ai unei femei care ofera o greutate majora cercetarilor stiintifice, desi experienta are si ea un rol aparte. Aurora Liiceanu are un limbaj si o exprimare mai greoaie, fapt care face dificila lecturarea pasajelor, in comparatie cu cele scrise de Alice Nastase.

Am citit pe nerasuflate cartea “Dincolo de bine, dincolo de rau. Despre iubire”, am devorat fiecare fila, fiecare cuvant. Alice Nastase este un fel de Sarah Jessica Parker din Sex and the city, care imbraca experientele in cuvinte frumoase si trage invatamintele necesare, pastrand mereu o doza de ironie.

Recomand aceasta lectura tuturor celor care vor sa se relaxeze citind o carte scrisa frumos, despre un subiect atat de profund  – IUBIREA. Veti gasi informatii interesante si va veti surprinde cu zambetul pe buze la numeroasele pasaje povestite haios, dar intotdeauna cu o sinceritate si o nonsalanta de care e bine uneori sa ne molipsim.

Lecturare placuta 🙂

Colțuri de București

Bucureștiul nu mai este ce a fost odată. S-a modernizat cu trecerea timpului și a devenit, așa cum poate este normal să se întâmple, o metropolă turistică. Monumente, muzee, galerii, palate, săli de teatru și cinema, clădiri, hoteluri, bulevarde, pasajele, poduri, anticariate stradale etc., toate devin puncte de atracție pentru turiștii rătăciți pe drumurile capitalei, dar în același timp locuri comune pentru locuitorii acesteia.

Este un oraș care te întâmpină cu numeroase peisaje arhitecturale, dar și spații comerciale plasate la fiecare colț de stradă (farmacii, piețe, market-uri, schimburi valutare etc.). Este “un amestec de clădiri moderne și case vechi, gata să se prăbușească, îmbibat de un miros dulce-amărui”, după cum îl descrie Neagu Djuvara, văzut prin ochii unei parizience, dar și o zonă în care fiecare colț capătă o însemnătate diferită pentru oamenii care îl populează, pentru provincialii visători care își doresc să locuiască în el sau pentru curioșii care îi trec pragul.

O stradă care în trecut era locul principal de atracție pentru locuitorii orașului, o cafenea care reunea la mesele sale cei mai de vază scriitori și poeți ai momentului, un han care era punct de oprire pentru călătorii sosiți din diverse colțuri ale lumii, au devenit încet, încet, spații obișnuite, cărora nu li se mai dă importanță sau însemnătate. Doar cei care au amintiri legate de aceste monumente sau locuri vorbesc despre ele cu o urmă de regret și păstrează în memorie o imagine care le provoacă stări emoționale pozitive.

Despre stările afective și amintirile oamenilor legate de anumite colțuri ale Bucureștiului se vorbește și în proiectul cultural “Colțuri de București”, inițiat de regizorul Vlad Trandafir. “Colțuri de București” este o colecție de confidențe despre întâmplările și momentele prin care au trecut câteva personalități marcante care au locuit sau locuiesc în capitala României. Adina Nanu, Neagu Djuvara, Dan C. Mihăilescu, Tiberiu Soare, Georgeta Filitti, Marius Constantinescu, Vintilă Mihăilescu, Paul Negoescu, Gabriel Sandu, Laura Marinescu, Romulus Bena, Andra Ilie, Simona Ghiţă și Andrei Mateiu fac o incursiune în trecut și prezent, în istorie și contemporanietate, în odinioară și acum, în amintiri și în momentul de față. Ei împărtășesc din experiența și trăirile lor, povestesc despre locurile care le provoacă cele mai profunde amintiri, își amintesc, își imaginează și retrăiesc acele momente în timp ce le mărturisesc.

„Prietenii sau necunoscuții care se lasă înregistrați de camera mea nu-și scotocesc memoria pentru găsirea celui mai inedit colț de București. Nu despre obiective turistice e vorba, nu facem un inventar de locuri fermecătoare. Ci unul de întâmplări. De scurte istorii, ale fiecăruia, în legătură cu un loc din acest oraș“, afirmă Vlad Trandafir.

Proiectul „Colţuri de Bucureşti” scoate în evidență frumusețea peisajul urban bucureștean, prezentat prin prisma experiențelor oamenilor și a fondului afectiv pe care aceștia îl asemuiesc unor locuri. Orașul capătă o nouă înfățișare în fața vizitatorilor, care acum au acces la o “hartă turistică intimă”, realizată în funcție de afinitatea iubitorilor capitalei pentru anumite locuri și amintirile pe care acestea le provoacă.

Bucureștiul nu mai este privit ca un spațiu destinat turiștilor curioși să exploreze o capitală, parte a fostului bloc Estic. Acesta devine un colț al amintirilor legate de trecut, de civilizație, de istorie, de arhitectură, de oameni. Un colț al experiențelor fiecăruia dintre noi.

Rațional vs emoțional

Mintea mea a declarat război…!

Raționalul și emoționalul și-au scos cele mai bune arme la înaintare și stau la pândă pentru a ochi momentul potrivit. Se uită cu privirile viclene, analizează fiecare moment, fiecare clipă de incertitudine sau de slăbiciune și atacă.

Raționalul o ține pe-a sa: aduce argumente și răspunsuri plauzibile pentru toate întrebările, toate neliniștile care apar și își revendică statutul de deținător al adevărului absolut. Întrebări ca: De ce mie? Cum este posibil? Ce să mai fac? Cum să ies din…? Care este soluția?  – toate își găsesc răspunsuri imediat și par, la prima vedere, atât de ușor de realizat și de pus în practică… Ai impresia că, aproape fără să-ți dai seama, totul va reveni la normal și tu îți vei putea continua ziua, viața, tinerețea fără prea multe bătăi de cap.

Dar emoționalul nu poate accepta așa ceva. Se luptă cu înverșunare să-și impună punctul de vedere. Suntem oameni, cu sentimente, ne bucurăm, ne întristăm, avem eșecuri, ne deprimăm, iubim – trebuie să trecem prin toate acestea. Dacă nu am mai simți emoțiile…! El tinde să te țină într-o stare în care emoțiile să primeze, în care să-ți reamintești toate sentimentele pe care le-ai avut sau le ai, toate momentele frumoase și să te lași influențat de acestea în luarea deciziilor ulterioare.

Știi că ceea ce se întâmplă acum în interiorul tău trebuie să se sfârșească cât mai repede, asta dacă nu vrei să ajungi la… balamuc. Știi că este un pic de adevăr și în argumentele aduse de rațional, dar și de emoțional.

Te-ai lăsat influențată de emoții, de sentimente. Ai ales cu inima mai mult… Poate nu e o greșeală că ai făcut așa, însă pentru că nu a mers, te acuzi, te critici, te învinuiești. Ai lăsat poate pentru prima oară raționalul pe locul 2 și… ai dat greș.

Bătălia interioară care se dă te pune pe locul 3. Nu mai ești personajul principal. Lași cele 2 – raționalul și emoționalul – să se lupte, să se întreacă, să se certe, iar tu privești detașat…

Până când ești dispus să accepți și să stai în această stare? Când vei avea tupeul sau îndrăzneala să iei atitudine, să ieși în față, să fii din nou pe locul 1, să alegi, să decizi, să conduci și să dai importanță sentimentelor și lucrurilor din viața ta? Când vei începe să lați în urmă trecut, să trăiești prezentul și să te bucuri de viitor? Când vei învăța să renunți la oamenii care îți fac rău? Când vei învăța din greșelile tale? Când vei învăța să apreciezi oamenii care chiar țin la tine? Când?

Ești conștient de starea în care te afli. Ești conștient de lucrurile și oamenii care te-au adus acolo unde ești acum. Ești conștient că trebuie să îi elimini din viața ta. Ești conștient că TREBUIE să te gândești la tine, la binele tău.  Ești conștient că nu-ți mai permiți să eșuezi, să te complaci, să te denigrezi, să te critici. Ești conștient că totul depinde de tine acum, că trebuie accepți decizile pe care le-ai luat, să ți le asumi, să le analizezi, să înveți ceva și să treci mai departe. Ești conștient că doar tu poți face următorul pas. Dar nu faci asta…

Te izolezi, îți plângi de milă, îți pui întrebări, speri, visezi. Te gândești cu ce ai greșit? Te gândești oare de ce nu ai fost plăcut, apreciat, iubit? Ce nu este în regulă cu tine? De ce ai fost umilit și călcat în picioare? De ce atunci când ai crezut cu toată inima și te-ai implicat, ai fost trădat? De ce ai acceptat în viața ta oameni care nu te respectă, care nu te apreciază, care te înșeală, care nu merită atenția ta? De ce le-ai acordat atenție anume lor? De ce ai investit timp și sentimente în ceva care știai din start că nu e pentru tine? De ce ai ales să crezi, deși totul îți spunea să nu o faci? De ce l-ai ales pe el, omul care nu te vrea în viața lui, omul care te-a lăsat în cel mai greu moment din viața ta, omul care a renunțat la tine, omul căruia îi este frică de sentimente, omul care nu vrea să se implice, omul care nu te respectă deloc, omul alături de care nu te-ai imaginat niciodată… De ce?

Dacă și tu ți-ai pus aceste întrebări, dacă și pe tine te frământă uneori gândurile, dacă ai fost vreodată în aceeași situație, te îndemn să NU FACI CEEA CE AM FĂCUT EU.

Te îndemn SĂ RENUNȚI la trecut!

Te îndemn SĂ TE MATURIZEZI!

Te îndemn să alegi să TRECI MAI DEPARTE!

Te îndemn SĂ TE PUI PE PRIMUL LOC!

Te îndemn  SĂ FII ÎN FRUNTEA RĂZBOIULUI DIN MINTEA TA!