Tag: zi

Ce e sindromul ATCP? Sau despre 1h/zi cu copiii

Sunt mama si de cand ma bucur de acest statut stau 24h/24h cu bebelusul meu. Chiar daca acum vede doar niste umbre si ma recunoaste dupa miros si voce, vreau sa simta iubirea mea si faptul ca ii acord tot timpul si atentia de care are nevoie.

Sunt constienta ca pe viitor, cand voi sa incepe sa muncesc 8 h/zi, nu voi reusi sa fac acelasi lucru, insa voi incerca sa-i dedic restul timpului. Si ma refer aici nu doar la a fi prezenta in viata lui, ci si implicata 100%. Sunt atatea activitati pe care le poti face cu cei mici: de la joculete educative, pana la activitati sportive sau recreative.

Despre ideea de implicare si de a petrece timp de calitate cu copiii vreau sa va povestesc mai jos. Ultimile statistici arata ca in Romania copiii sunt din ce in ce mai insingurati, fiind lipsiti de timpul si atentia parintilor sau chiar neglijati, inclusiv atunci cand parintii sunt prezenti in viata lor. 1 din 10 copii din Romania stau de vorba cu parintii lor doar cateva minute intr-o zi lucratoare (Studiu Gallup, “Nevoile de comunicare si interactiune ale copiilor”, realizat in 2010). Practic familiile „coexista” sub acelasi acoperis, in loc sa petreaca timp impreuna, iar copiii au in camere tot ce au nevoie: propriul televizor, acces la internet si telefon, astfel incat ei par sa locuiasca intr-un imobil propriu. Iar parintii se plang ca sunt prea obositi dupa orele de munca pentru a mai sta de vorba si a petrece timpul cu copiii lor.

In timp, comportamentul copiilor care nu primesc antentie din partea copiilor se poate schimba. Pot aparea stari de agresivitate, nervozitate excesiva, timiditate, minciuna, violenta verbala/si fizica de tip “bullying”, tendinta de insingurare a copilului, tendinta de a se refugia in consum tehnologic, faptul ca micutul este necomunicativ sau are cerinte excesive catre parinti etc.

In acest context, psihologii atentioneaza fatul ca copiii care nu petrec suficient timp cu parintii si care sunt astfel neglijati pot prezenta tulburari de comportament cu manifestari specifice sindromului ATCP (Angered Temper with Choleric Progression = Absenta Timpului de Calitate cu Parintii). Prezenta a 3-4 simptome dintre cele indicate de specialisti este suficienta pentru ca un astfel de copil sa poata fi considerat ca avand comportament dezadaptativ.

"Cea mai frumoasa declaratie de dragoste pentru copii este timpul tau" – Cristina Trepcea SuhanHai sa facem cat mai cunoscuta campania 1 Iunie Zi Liberă, pentru a le face copiilor cat mai multe astfel de declaratii de dragoste!

Posted by 1 Iunie Zi Liberă on 15 Aprilie 2016

 

O echipa de specialisti psihologi, impreuna cu Itsy Bitsy FM, Asociatia Parintilor Isteti lanseaza un apel pentru informarea parintilor cu privire la fenomenul care afecteaza din ce in ce mai mult copiii: sindromul ATCP. In cadrul acestei inițiative, va fi deschis un canal de comunicare unde echipa de specialisti psihologi va raspunde tuturor parintilor sau persoanelor interesate, legat de acest fenomen: www.sindromatcp.ro si Facebook.com/Stop ATCP.

In final, fac un apel catre toti parintii si ii indemn sa se opreasca din ceea ce fac si sa se gandeasca un minut la relatia cu copiii lor. Sa ia o foaie de hartie si sa noteze cate minute de calitate petrec zilnic cu copiii. Sa faca un calcul pentru ultima luna. Daca la numaratoare nu se apropie de cifra de 31 h, atunci e momentul sa ia atitudine.

Decalog

P.S: Cum v-ati simti daca de ziua voastra, persoanele dragi care ati vrea sa va fie alaturi, v-ar spune ca nu pot petrece timpul cu voi pentru ca sunt la munca? Cred ca nu ar fi placut sa auziti acest raspuns, nu? In acest sens, va indemn sa sustineti initiativa Itsy Bitsy conform cariea se doreste ca 1iunie sa fie zi libera pentru parinti. Copilul vostru va aprecia asta. Garantez! 🙂

 

 

La mulți ani!

Unii consideră această zi ca fiind tristă, alții o petrec la maximum. Eu o văd puțin diferit.

Ziua onomastică sau ziua de naștere este un moment plin de emoție, pe care vrem nu vrem, îl simțim în fiecare an, la o dată fixă.

Când eram mică plângeam mereu de ziua mea. Eram obsedată ca lucrurile să iasă perfect și din această cauză uitam să mă bucur de moment. Perfecțiunea pe care mi-o doream era imposibil de obținut pentru că lucrurile se întâmplă rareori exact cum ni le-am imaginat.

Ce nu știam atunci însă este că nu contează atât de mult detaliile acelea minore, irelevante, ci oamneii care îmi sunt alături și cum mă simt eu, cât de mult am evoluat și m-am dezvoltat în acel an.

felicitare_20

Acum, după 27 de ani, am ajuns să privesc această zi diferit. Mă bucur de ea de dimineață până în ultima clipă a zilei. Savurez fiecare urare, fiecare gest din partea amicilor, fiecare moment petrecut cu prietenii. Îmi dedic puțin timp și pentru mine. Este momentul meu de introspecție, o discuție interioară între mine și eu, în care analizez cum a fost anul, cât m-am schimbat, cât de mult am făcut din ceea ce mi-am propus și stabilesc obiective pentru cel care începe.

Este bine când realizezi că ceea ce ți-ai dorit s-a împlinit. Este bine să vezi cât ai crescut la propriu, dar și la figurat și mai ales că ai devenit o persoană mai bună și mai perspicace.

Ziua onomastică nu trebuie să fie un factor de stres. Faptul că am crescut cu un an nu este un motiv să fim triști. Din contra, asta e evoluția normală a vieții, iar noi trebuie să învățăm să ne bucurăm de ea și să savurăm fiecare moment.

La mulți ani!!!

Astăzi am avut o zi specială pentru că…

Editorial publicat pe site-ul BUZZ!Camp.

Încep acest editorial cu o afirmație spusă de Robert Vrault: “În viață avem tot atâtea ocazii speciale câte alegem să sărbătorim”. De ce am ales să scriu despre această temă– ocaziile speciale din viața noastră? Pentru că am impresia că deși ocaziile speciale ne fac să trăim la intensitate maximă câteva momente de neuitat din viața noastră, pe de altă parte ne fac să “uităm” sau să minimizăm prea mult frumusețea clipelor petrecute în zilele obișnuite sau comune, a lucrurilor mici, dar importante care ni se întâmplă zilnic.

Gândește-te la situația în care mergeai abătut pe stradă și dintr-odată te-ai întâlnit cu un vechi cunoscut, care îți spune cât de fericit este că te-a întâlnit, că își aduce aminte cu drag de momentele în care ieșeați împreună sau discutați pe diverse teme… Sau la momentul în care primești un compliment de la un străin sau cineva își spune o vorbă bună legată de activitatea ta, atitudinea ta sau felul de a fi… Sau de ce nu la clipa în care citești o carte care te face să te cufunzi profund și să te relaxezi într-atât de mult încât simți că parcă trăiești povestea pe care o citești sau te regăsești în cea mai mare parte a relatărilor…Sau atunci când începi să desenezi sau să cânți la chitară și simți acel sentiment de liniște și împăcare interioară… Sau la intervalul de timp petrecut cu prietenii tăi, la un suc, în oraș sau într-o călătorie neprevăzută la mare sau la munte. Sau sms-ul pe care l-ai primit într-o zi “obișnuită” de la cineva drag, care îți urează o zi minunată.

Te regăsești în una din situațiile de mai sus?

Dacă răspunsul tău este da, atunci îți recomand să încerci să răspunzi și la această întrebare: cine definește ideea de zi “obișnuită” sau cine alege ca o zi să fie “obișnuită” sau “specială”?

Răspunsul este cât se poate de simplu, nu?

NOI!

Citește articolul integral aici.